Limba românească

Mult e dulce şi frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.

Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm,
Şi pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.

Românaşul o iubeşte
Ca sufletul său,
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu.

Fraţi ce-n dulcea Românie
Naşteţi şi muriţi
Şi-n lumina ei cea vie
Dulce vietuiţi!

De ce limba românească
Să n-o cultivăm?
Au voiţi ca să roşească
Ţărna ce călcăm?

Limba, ţara, vorbe sfinte
La strămoşi erau;
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu!

poezie de Gheorghe Sion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră

Limba noastră e dulce
Ca fagurul de miere,
E măreaţă şi frumoasă
Ca luceafărul între stele.

E ca soarele care răsare,
Sus pe cer.
Limba noastră e plină
De taină, tandreţe şi mister.

Altă limbă mai frumoasă
Nicăieri nu mai găseşti,
Limba noastră cea română,
Limba gliei strămoşeşti!

Chiar şi sufletul şi dorul
Au şi ele limba lor,
Acesta este limba vechilor cazanii,
Limba Românilor!

poezie de Vladimir Potlog (31 august 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi vorbim o limbă sfântă

Noi suntem pe acest pământ stăpâni
Şi vorbim o limbă sfântă.
Şi nu-i ascultăm pe acei păgâni care spun,
Că limba noastră, e o limbă frântă.

Limba noastră e dulce ca mierea de albină,
E gingaşă şi frumoasă ca floarea din grădină.
Limba noastră, e limbă veche, e de pe timpul lui Traian.
Ea s-a născut atunci când s-a înfrăţit poporul dac cu cel roman!

Limba noastră, e o limbă divină.
Aşa a fost şi va fi mereu,
Căci limba noastră cea română
E vorbită chiar şi de bunul Dumnezeu.

poezie de Vladimir Potlog (30 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vorbim româneşte

Cugetarea românească
Are portul românesc:
Nu lăsaţi dar s-o ciontească
Cei ce limba ni-o pocesc.

Când românul se-ndârjeşte
Din ţărână când mi-l scoţi,
El îţi toarnă româneşte
Un blestem de şapte coţi,
Când de dragoste s-aprinde
El vorbeşte lin şi blând,
Încât dorul te cuprinde
Dulcea-i vorbă ascultând.

Niciodată altă limbă,
De pre buze româneşti,
Nu se-ndoaie, nu se schimbă
După gândul ce gândeşti.

La mânie, la iubire,
La suspin şi chiuit,
După chiar a noastră fire
Graiul nostru e croit.

La iubire, la mânie,
La chiot şi la suspin,
România-i România
Cu fagur şi cu pelin.

Sucind limba românească,
Stricând graiul strămoşesc,
După moda franţuzească,
Sau cu modul latinesc,

Ne-am strâns minţile cu fracul
Şi simţul ne-am îmbrăcat
Cu haina, de unde dracul
Copiii şi-a înţărcat.

Românimea cât trăieşte
Graiul nu şi-l va lăsa;
Să vorbim dar româneşte.
Orice neam în limba sa!

poezie clasică de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba mea, limba romana!

Limba mea e cea mai dulce,
Dintre toate pe pamant,
De ma las purtat, ma duce,
Printre versuri si prin cant.

Limba mea e din Lumina,
Rasarita-n zori de zi,
Limba mea, limba romana,
Straluceste-n poezii.

Limba mea-i glas de izvoare,
E in fluier de ciobani
E-n cant de privighetoare,
Si in graiul la tarani.

Limba mea e adierea
vantului, prin frunza deasa,
Limba mea-i dulce ca mierea,
Limba mea-i cea mai aleasa.

Limba mea-i freamat de stele,
E iubirea dintre frati,
E in versurile mele,
Si-n ecoul din Carpati.

Limba care ne aduna,
De la margini de pamant,
Limba mea, limba romana,
Va fi pururi graiu-mi sfant!

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (31 august 2018)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Îmi iubesc Ţara şi Neamul
Oriunde ar fi românii mei,
Îmi iubesc portul şi graiul
Şi Tricolorul patriei.

Iubesc limba noastră dulce
Şi sunt mândru de strămoşi,
Sunt român oriund' m-aş duce
Toţi românii-s credincioşi.

Ţara mea o port în suflet
Sunt urmaşul lui Decebal,
Chipul meu e pe columnă
Chip, Carpato- Dunărean.

Chiar dacă plecaţi sunt fiii
În Basarabia şi Ucraina,
Noi gândim tot româneşte
Şi Unirea, ne e taina.

Va veni şi această clipă
Mult visată şi-aşteptată,
Când vom da, mână cu mână
Fraţi cu fraţi, duşmani să tacă.

poezie de Ion Borodi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră

(nepoatei mele, Maria Elaine)

Limba noastră cea română,
Cea mai dulce şi străbună.
Rostim prin vers minunăţia
Patriei noastre, România.

În limba noastră se doineşte
Concertul dorurilor noastre.
Prin grai dulce, româneşte,
Sub cerul zorilor albastre.

poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre suflet

Mult e dulce şi amară
limba ce-o vorbim
nu-i engleză nici maghiară
test despre sublim

Limba ce-o vorbim
Doamne să n-o plângem
nu e doar un schimb
între noi şi îngeri

Doamne să nu plângem
nu-i engleză nici maghiară
ca o pâine-o frângem
mult mai dulce şi amară

Limba ce-o vorbim
test despre sublim

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (29 august 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba română

Limba română este patria mea
A zis poetul demult cândva.
Limba română e sufletul meu
Zic acuma cu mândrie eu!

Limba română e dor nemuritor
A zis pământul pe care trăieşte al meu popor.
Limba română este a doua mamă a mea
A zis un copil cu ochi ca de stea.

Limba română e dulce şi frumoasă
A zis un bătrân care stătea singur la un colţ de masă.
Limba română e tot ce v-am dat eu mai sfânt.
A zis domnul cu glasul lui curat şi blând.

poezie de Vladimir Potlog (29 august 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pictat

să vorbim limba frunzelor
care părăsesc ramul.
să vorbim limba rozelor
care ard în bătaia soarelui.
să vorbim limba nucilor
care şi-au aruncat în văzul prădătoarelor
camăşile verzi.
să vorbim limba viilor
în care locuiesc dintotdeauna
sperietorile.
să vorbim limba unor şerpi încolăciţi
de stâlpii caselor.
să vorbim limba orologiilor
cocoţate în vechile pieţe.
să vorbim limba asta de pământ
aninată deasupra inimii mele
ca o ceramică de Horezu.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba ce-o rostim

E frumoasă limba noastră,
dar nu mulţi ştiu s-o rostească,
e frumoasă şi s-asculte,
că acum are stiluri multe.
Vreau ca odată-nvăţată
să nu se mai uite vreodată,
să dureze-o veşnicie,
că sună frumos în poezie.
Noi suntem trecători în viaţă
şi încă limba se învaţă,
copiii trebuie să ştie,
limba noastră-i poezie.
S-o ducă peste hotare,
cu respect, nu ca oricare,
căci limba ce-o avem în dar,
pentru noi n-are hotar.

poezie de Eugenia Calancea (30 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă limbii române

în limba română zâmbeşte un pământ
când primăvara se umple de vlăstari
când codrul mirabil se leagănă în cânt
sub cerul ce-şi deschide porţile mari.

limba românească are mândru nume
câmpii de bucurie ce rodesc sub soare
grădina luminii mărturisită-n lume
cu speranţe ce răsar între munţi şi mare.

limba românească nu are-asemănare
grai dulce împletit cu mândre doine
vântul o îngână în întreaga zare
soarta tricoloră înzestrată cu taine.

limba românească împlineşte visuri
unită cu stele să curme abisuri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce poezie, marea mea iubire (poporului român)

Dulce limba românească
Tu-mi eşti alinare-n casă...
Te caut, dulce armonie
Să devii a mea mireasă.

Muzica unor suflete pribege,
Adesea plânge, suferă, respiră
nu e lumea noastră, ci conspiră
Suntem fiinţe betege?

Nici curajul nu mai avem
Trăim ca şi bulgării trişti şi grei
Ne întristăm adesea şi strigăm,
Suntem popor ales pentru încercări.

E limba noastră, mult iubită,
E limba noastră uitată uneori,
Suntem noi, românii, genii
Sau doar trudim pentru meritele lor?

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri în limba română

Ştiu, m-a trimis Dumnezeu
Dintr-un izvor de lumină
Pe Terra să sorb graiul Său
Limba Lui dulce, română

Ca mai apoi revenit
Iar în esenţa divină
Din când în când să-i recit
Versuri în limba română...

poezie de Iurie Osoianu (31 august 2017, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Limba Română

În limba română a sculptat Brâncuşi,
Şi şi-a vărsat tot dorul Eminescu,
A plans pe corzile viorii, a lui Enescu arcuş,
În limba română a pus viaţă-n pânze, Grigorescu.

În limba română cântă aşa duios privighetoarea,
Şi tot în limba noastră toţi stejarii povestesc,
În limba română străluceşte-n razele de soare marea,
În limba română toate florile iubesc.

În limba română lumea este mai frumoasă,
Şi tot în limba noastră rugile se înalţă către stele,
Limba română pentru mine e "Acasă"
Limba română, limba visurilor mele.

poezie de Marius Alexandru (9 august 2021)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de agramaţii de-altădată!... (Lui R. Madjar, G. Neaţă, V. Davidescu şi altor "universitari" de azi)

Când văd că limba noastră atât o siluiţi
Şi, neavând ruşine, deloc voi nu roşiţi,
Vă spun pe româneşte, în limba mea curată:
Mi-e "dor" de agramaţii care erau odată!!!...

epigramă de George Budoi din În Ţara lui Invers (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră nu moare

Limba noastră-i încântare,
Limba noastră-i dulce tare
Ce-aţi lăsat în urma voastră
Bogăţia strămoşească.

Limba noastră-i mlădioasă
Dulce, dragă şi duioasă
Lacrima cea mai aleasă
A românului ce lasă.

Limba noastră-i tare sfântă
Limbă scumpă, îndrăgită,
Tu nicicând nu te vei pierde
Tu mereu eşti frunză verde.

Limba noastră cea română
Tu ai fost mereu stăpână
Între veacuri sau în vreme,
Tu eşti glasul meu ce geme.

poezie de Eugenia Calancea (31 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ea

Pentru ea la Putna clopot bate,
Pentru ea mi-i teama de pacate,
Pentru ea e bolta mai albastra
Pentru limba, pentru limba noastra.
Dumnezeu prima oara
Cand a plans printre astre,
El a plans peste Tara
Cu lacrima limbii noastre!
Pentru ea ninsori se cern din spatii,
Pentru ea puternici sunt Carpatii,
Pentru ea e calda vatra poamei
Pentru limba, pentru limba mamei.
Pentru ea noi varuim peretii,
Pentru ea mai sunt raniti poetii,
Pentru ea cresc florile visarii
Pentru limba, pentru limba Tarii.
Dumnezeu prima oara
Cand a plans printre astre,
El a plans peste Tara
Cu lacrima limbii noastre!

poezie celebră de Grigore Vieru din Metafore albastre (10 august 1991)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezervându-mi dreptul să vorbesc româneşte, în limba mea maternă, folosesc de astădată limba maghiară, numai din motive de oportunitate pentru a declara pe scurt, că părtinesc moţiunea colegului deputat Stratimirovici, respectiv Gojdu.

citat din Alexandru Mocioni
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copile, învaţă româneşte

Învaţă să te joci româneşte
şi să te bucuri româneşte.
Învaţă să scrii româneşte
şi să citeşti româneşte.
Învaţă să munceşti româneşte
şi să mănânci româneşte.
Învaţă să creşti româneşte
şi să iubeşti româneşte.
Învaţă să zideşti româneşte
şi să trăieşti româneşte.
Învaţă să fii român,
pe destinul tău stăpân.

poezie de Dumitru Delcă (15 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba maternă

Limba mea maternă
E o lalea aleasă,
Dulce şi eternă,
În ţara ei, acasă.

Limba mea română,
O muzică firească,
Eternă şi străbună,
Mereu să înflorească.

poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!