Unei încrezute cu multe toamne la număr
Când o văd pe-această doamnă
Țanțoșă trecând prin zile,
Mi-amintesc că-n orice toamnă
Frunzele se cred acvile.
epigramă de Leonida Secrețeanu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lui Leonida Secrețeanu, autorul volumului "Cântec prentru Prometeu"
Prometeu înlănțuit
E de-a pururi osândit:
Când îl sfârtecă vultanu',
Când îl cântă Secrețeanu.
epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru o doamnă
Noapte bună doamnă
azi a fost o zi
și mâine va fi toamnă
vor cade frunzele pe rând
și preoții le vor face slujbă
Noapte bună...
crucilor din rai
și mâine...
va fi azi mai bună
spunea un crainic în sutană
Noapte bună doamnă
frunzele aduc iar ploi
și este toamnă
spunea...
pământul din noroi
poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Familia unită
E-un cuplu strâns - doi porumbei!
Feriți de orice vânt năprasnic
Și stau și soacrele cu ei:
De fiecare câte-un paznic!
epigramă de Leonida Secrețeanu din Palatul de Justiție (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia
Femeia-i viața, raiul, totul,
Când n-o cunoaște... idiotul!
distih de Leonida Secrețeanu din Epigrame cu și despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Îți mai aduci aminte, Doamnă?
Îți mai aduci aminte, Doamnă?
Era târziu și era toamnă
Și frunzele se-nfiorau
Și tremurau în vântul serii
.....................
Ți-aduci aminte și de seara
Cu-amurgu-acela violet,
Când toamna-și acorda încet
Pe frunza-i galbenă, chitara.
Pe lac ce-n lună s-argintase
Încet o lebădă trecea
Și pata-i albă se pierdea
În noaptea care se lăsase.
...............................
Era târziu și era toamnă...
Îți mai aduci aminte, Doamnă?
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie...
Scuzați doamnă
doamnă toamnă
că nu știu a vă primi
cu plâns rece
față gri
cu machiaj
și anturaj
de cer vânăt
plumburiu...
scuzați doamnă
că nu știu
și nu pot
ca să mă port
cum mi se cere
când tu speri
la revedere...
Scuzați doamnă
doamnă toamnă
că mă port
ca un hapsân
însă tu
cu-al tău elan
mă faci doamnă
mai bătrân
cu încă-un an!
poezie de Gheorghe Gurău din Cochetând cu muzele (septembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
A mai trecut o toamnă după toamnă
Și tot așa vreo zece ani la rând
De mult n-ai mai văzut zăpadă doamnă
Vezi zi și noapte frunzele căzând.
Prin parc trec pași nepăsători și toate
Îmi par desprinse parcă din trecut
A mai trecut o toamnă și-ncă-o toamnă
Deși ninsoare-n barbă aș fi vrut.
Aș vrea din urmă moartea să ne-ajungă
Dar vom trăi bătrâni, la infinit
Aceeași viață nepermis de lungă
Aceeași toamnă fără de sfârșit.
poezie de Mihail Mataringa (3 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Celui de deasupra mea
Noaptea când se lasă-n bloc
Pune placa lui ilustră
Și-apoi țin'te-acolo joc,
Și la mine țin'te lustră!
epigramă de Leonida Secrețeanu din Culegere de epigrame (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Colocatarului de la etaj
Noaptea când se lasă-n bloc,
Pune placa lui ilustră!
Și-apoi țin'te-acolo joc!...
Și la mine... țin'te lustră!
epigramă de Leonida Secrețeanu din Palatul de Justiție (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe mormântul unui critic
Criticul de-aici muri
Când pe sine se citi!
Ceilalți, cât încă trăiesc,
Scriu, dar nu se mai citesc!
epitaf epigramatic de Leonida Secrețeanu din Palatul de Justiție (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigrama
Rază e de adevăr,
Ce ia bezna în răspăr
Și atât o urechează
Până când se luminează
epigramă de Leonida Secrețeanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Când te-am iubit
Când te-am iubit era atâta toamnă,
Iar păru-ți mirosea a mere coapte,
Îți respiram în ziua aceea, doamnă,
Sărutul cald intersectat cu șoapte.
Când te-am iubit era atâta toamnă,
Stele cădeau în tainice priviri,
Îți mângâiam în ziua aceea, doamnă,
Cordul trezit de valuri și simțiri.
Când te-am iubit era atâta toamnă,
Din noi plecau pierdute trenuri,
Plângeau în ziua aceea, doamnă,
Îmbrățișări ieșite printre sternuri.
Când te-am iubit era atâta toamnă
Și-n gândul meu deschide-voi o nișă,
Să-nmormântez în ziua asta, doamnă,
Iubirea toamnei noastre... interzisă.
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz

Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf unui umorist
Știa și el o glumă bună,
Dar a murit fără s-o spună!
distih de Leonida Secrețeanu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui laureat
De-o lună zace, în această groapă,
Un poet celebru. (Numele îmi scapă.)
distih de Leonida Secrețeanu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul ne-a unit
Ne-am unit destinele într-un miez de toamnă.
Când frunzele cad alene de pe ram,
Când fierbe vinul în butoaie
Și soarele răsare din ce în ce mai rar la geam.
Ne-am unit destinele într-o seară de toamnă,
Într-o seară ca din povești.
Mi -ai spus că sunt cea mai frumoasă doamnă...
Și veșnic o să mă iubești.
Trec anii peste mine, peste noi,
Dar nu o să uit ziua cea de toamnă.
Când am jurat să fim în doi
Și tu mi- ai spus că sunt cea mai frumoasă doamnă.
Știu că nu avem tot ce ne-am dorit,
Dar dragostea noastră ne ține împreună.
Poate destinul ne-a unit,
Ca să facem lumea puțin mai bună!
poezie de Vladimir Potlog (30 octombrie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe mormântul unui laureat al Academiei Române
De o lună zace, în această groapă,
Un poet celebru! (Numele îmi scapă.)
distih de Leonida Secrețeanu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă, doamnă...
de-ai știi ce repede aleargă timpul
și cât de repede și noi,
acum, acum, ne este drumul,
topit în cruci și în noroi
topit în cerul plin cu sfinți,
iubita mea, iubită doamnă,
e dusă vremea de povești cu prinți,
e toamnă, doamnă, este toamnă
ne-a mai rămas, un an, o oră,
ne-a mai rămas, dar cine știe,
iubită doamnă, hai la horă,
să ne jucăm și ce-o să fie
privește, în perete ai oglindă
și chipul tău e tot frumos
dar e albit și toată truda
s-a pus pe părul arătos
iubită doamnă, mai e timpul
să ne avem, să ne iubim,
să ne furăm în noapte chinul,
de-a adormi prin flori de crin
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubești, Doamnă
Din cer cad ape, șiroind.
Pădurea are chipul tău,
Cu ochi de ghindă,
Păr de-alun,
Miros de vânt
Si gust de toamnă.
Ești bine azi,
Iubită, Doamnă?
Nu ești. Ți-e dor
Si jale-ți este.
Iei cartea de pe raft,
O pui la loc.
Tai ceapa, o călești.
Ce gust de toamnă!
De ce pui lacrimi,
Dragă, Doamnă?
Și gogoșar? Ardei?
De toate pui?
Ti-e gandul dus
Departe-n alte zări.
Adună-te, că arde oala.
Inchide ușa, că e toamnă.
Ba plângi, ba râzi....
Tu iubești,... Doamnă.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus

Comentează! | Votează! | Copiază!
Juristului Leonida Secrețeanu
Un ceas s-a agitat la bară
Și-n fine, după ce-a pledat,
Judecătorii-l întrebară:
- Ce parte ați reprezentat?
epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă
Orice toamnă
Vorba aceia
E și ea o doamnă
La vârsta a treia.
epigramă de David Boia (1 octombrie 2021)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!