Timpul trece, visele se pierd şi odată cu ele, vorba poetului; totul curge spre nici unde.

Vasile Gavrilescu în Parabole, volumul 1
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curge

nisipul din tine încet
şi treci odată cu timpul
în alt timp
întâi picioarele sunt sorbite
curge nisipul curge
pulpele şi sânii
sunt traşi de cămile
o secundă încă o
secundă
se face un minut adunat
la alt minut cu fiecare fir
de nisip ce curge
ca un cântec trece

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răvăşiri

Mă pierd cu fiecare zi,
Mă pierd în noapte...
Mă pierd în gând, ce ne desparte,
Mă pierd, oi putrezi...

Mă pierd din timp ce am,
Mă pierd de bani...
Mă pierd prieteni şi duşmani,
Mă pierd de neam.

Mă pierd de mamă şi de tată,
Mă pierd printre copii născuţi,
Mă pierd între neprevăzuţi...
Mă pierd fără să ştiu, deodată.

Mă pierd de foşti colegi,
Mă pierd de şcoli,
Mă pierd de atâtea boli...
Mă pierd, fără-de-legi.

Mă pierd de bucurii avute,
Mă pierd de şansă,
Mă pierd cu mintea-n transă...
Mă pierd pe neştiute.

Mă pierd că nu mai am valoare,
Mă pierd de bani, de tinereţe...
Mă pierd de viaţă, să mă-nveţe;
Mă pierd de la frumos, splendoare...

Mă pierd însingurat,
Mă pierd de mine,
Mă pierd de tot ce intervine...
Mă pierd, neexplicat.

Mă pierd în fiecare clipă,
Mă pierd într-o uzură...
Mă pierd, mă pierd, spre căzătură;
Mă pierd spre criptă.

Câştigu-l-am printr-o pasenţă
Printre atâţi nevruţi de-a naşte;
Sunt norocosul viu, de Paşte...
Sunt un câştig... prin excelenţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu totul curge

Piatra visează lacrimi de piatră
timpul ca un câine iată ne latră

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (1 iunie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care dispar nu pierd mai nimic. Numai lor li se pare că sunt de neînlocuit.

Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu paşi uşori mergeam...

Mergeam uşor spre orizont,
unde soarele sta să răsară,
iubirea aşteaptă din nou pe front,
unde chemarea ta coboară.
Visele mele zburau alunecând pe ghiaţă,
vrăbiuţe zgribulite îmi ieşeau în cale
şi eu speriată puţin de a mea viaţă,
încercam să iau lecţii muzicale.
Cerul albastru îţi fură privirea,
mă uit şi văd atunci norii pe cer,
în gând şi în suflet revine închipuirea
şi totul mi se pare învăluit în mister.
Lumina dimineţii revine şi gândurile toate,
dispar ca prin minune şi tot ce am mai spus,
ajung apoi pe drum la jumătate
şi timpul trece, iar drumul e-n sens opus.

poezie de Eugenia Calancea (16 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O dată

de atâtea griji şi de nevoi
am uitat
odată trebuie să mai şi mor
vremea trece
uşor-uşor, fără zor
am neglijat să trec în calendar
o dată
sunt un uituc
ce şă spun, ce să zic
zi de zic, e tot nimic
timpul trece, trece, se petrece
mâine va fi altă zi
schimb totul...
voi muri
începând cu mâine
în fiecare zi
puţin câte puţin
cu grijă, cu înţelepciune
fără grabă
ha-ha-ha...
încet-încet, spre lume voi păşi biruitor
desigur cealălată
de asta m-am cam săturat
şi nu e prima dată

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

după poezia cu acelaşi titlu, de Irina Rambu

Timpul nebun aleargă în neştire,
Timpul consumă poveşti de iubire
Timpul curge încet la închisoare
Timpul zboară de eşti în Baleare.

Timpul este în Univers stăpân,
Timpul ia tot ce e rău sau e bun
Timpul de poţi să-l întorci o clipă,
Timpul, oh timpul, ce grea ispită.

Timpul e viaţă şi timpul e moarte
Timpul e un drum spre eternitate,
Timpul e haos şi timpul e-o stare,
Timpul calcă totu-n picioare!

poezie de Alex Dospian (iulie 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată cu dispariţia marilor idealuri, umanitatea încetează să evolueze.

Vasile Gavrilescu în Parabole, volumul 1
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place să joc, dar ştiu exact cât, indiferent dacă sunt în mână sau dacă pierd. În general nu-mi place să pierd, mai ales când e vorba de bani. Prin venele mele curge, din partea mamei şi sânge evreiesc.

citat din Cătălin Botezatu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aminteste-ţi de unde ai plecat iar unde ai ajuns o să conteze mai puţin.

Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai după ce întâmplările s-au produs se poate spune că a fost vorba de predestinare. De ce oare?

Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile magiei de sărbători

Era totul în jur, graţios, plin de culoare şi de magie.
Copii strigau unii la alţii,
Cuprinzând lumina albastră a frumoasei zări.
Erau deschişi luminii copilăriei, vibrând în noua colecţie.
Tu, erai parte din mine,

Aş vrea ca timpul meu să fie adesea luminat
Să fie atât de frumos deschis,
Creat spre a discerne intre frumos si luminos
Spre a aduce lumina în suflete şi fericire
E totul relaxant, luminat,
Şi tot ce văd, mă adânceşte
Nu mai ating luminile
Ci doar visez, să nu pierd tot
Să nu pierd lumina sau natura...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia nu iartă. Ea doar trece sub tăcere greşelile bărbaţilor. Câteodată.

citat clasic din Vasile Gavrilescu
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi printre gânduri

în despletiri de ape
stropi cruzi de rouă nouă
ore de linişte
se întorc în somn să doarmă o clipă

dar eu
vârtej de gânduri ireale
călătoresc în stranii aurore
corabie ce trece spre lumea preacurată

mai curge o clipă
tace gândul
mă ascund în suflet
durerea mea să o păstrez

şi-am troienit aseară gândul
iar timpul a uitat să curgă
pământul s-a oprit în întuneric
nici vântul nu mai bate

tăcut-au stelele în oglindă
doar îngheţate ape de pe pleoape
vecia o măsoară
suavă clipă, mă despart de toate

de unde vin
unde se duc
răzleţe gânduri trecătoare
te întreb, tu, Demiurg, de ce oare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am uitat să iubim. Ne va fi imposibil să învăţăm totul de la început.

Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă iei totul în serios ajungi să nu te mai iubească nimeni.

Vasile Gavrilescu în Parabole
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În copilărie toate îmi păreau foarte simple. Lucrurile au început să se complice odată cu prima mea iubire.

Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoria

Timpul stă captiv într-o clepsidră de nea
Dar fără să vreau am călcat pe ea,
Am spart timpul şi mi-a tăiat talpa
Nu curge sânge că a îngheţat ca apa.

Dacă eram mai atent trăiam veşnic
În zadar lipesc cioburile vieţii de nemernic,
Vidul a fost distrus iar acum timpul curge
În valuri de nisip ce trupul mi-l frânge.

Am făcut cioburi infinitul cu al meu călcâi
Acum în rândul de muritori sunt cel dintâi,
Acum timpul arde ca în focurile iadului
Iar viaţa iubeşte tortura sufletului.

Starea mea tristă de fericire izbucneşte
Timpul infinitatea şi nemurirea o iubeşte,
Pentru că timpul e rege în abis
El stinge speranţe când tu vise ai aprins.

Bucuraţi-vă că suntem toţi muritori
Când ştii că totul moare nimic nu-ţi mai dă fiori,
Infinitatea e iad căci nu există moartea
Acolo suferinţa e nemuritoare şi ea.

Călătoria noastră e grăbită, dar de ce?
Alergăm spre moarte cu sufletul rece,
Toţi ajungem odată la linia de final
Păsuiţi viaţa ca furnica nu ca un cal.

poezie de Miron Iustin (4 martie 2017)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea de fapt

tăcere
cimitir de vorbe
defuncte
nici o iluzie
doar o aparenţă
cine este aceea
care mă priveşte
el a venit
ori va pleca
tot una este
plaja
cochilii goale
nisipul
meduzele
cuvintele
totul
tristeţea marină
peisaj de duzină
marea
crabii cuvintelor
pânza corăbiei
femeia care aşteaptă
pe acel cineva
dincolo de orizont
dincoace de amintire
linişte
goală
absentă
nici o încercare
fie ca totul
să rămână
ca la început

poezie de Vasile Gavrilescu (1985)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea de fapt

tăcere
cimitir de vorbe
defuncte
nici o iluzie
doar o aparenţă
cine este aceea
care mă priveşte
el a venit
ori va pleca
tot una este
plaja
cochilii goale
nisipul
meduzele
cuvintele
totul
tristeţea marină
peisaj de duzină
marea
crabii cuvintelor
pânza corăbiei
femeia care aşteaptă
pe acel cineva
dincolo de orizont
dincoace de amintire
linişte
goală
absentă
nici o încercare
fie ca totul
să rămână
ca la început

poezie clasică de Vasile Gavrilescu (1985)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!