Dan Diaconescu

Nu mai ştiu a câta oară
Şi-a propus. Să-l credem oare?
Cum că azi DD se-nsoară
În direct... şi-n reluare.

epigramă de Vasile Iuşan din Europarlamentare (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a nu ştiu câta oară

Pentru a nu ştiu câta oară
Am dormit într-un copac
Îmbrăcat în sânii tăi
În culorile de mac.

Pentru a nu ştiu câta oară
Ţi-am supt sânii din iubire
Pentru a nu ştiu câta oară
Înviat spre nemurie.

Pentru a nu ştiu câta oară
Am băut din vinul vechi
Fermecat de ochii tăi
Şi de stele neperechi.

Pentru a nu ştiu câta oară
Te iubesc la infinit.
Seara îngână o chitară
Cerul s-a îndrăgostit.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însurătoarea

O spun a nu ştiu câta oară,
Bărbatul doar atunci se-nsoară,
Când îi comandă lui hormonii
Şi îi filează... neuronii.

epigramă de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (22 septembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aloo! Regia de apă?

La robinet apa-i murdară,
Regie dragă, mă scuzaţi
Că intervin a nu ştiu câta oară;
Veniţi vă rog şi mi-o spălaţi.

epigramă de Vasile Iuşan din La români iară şi iară, apar vânzători de ţară (2012)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

A câta oară?

A câta oară viaţa lui Cristos
aşterne iarăşi flori în ramuri vechi
şi cântă rândunelele perechi?
Iar tu rămâi tot mort, tot neguros.
A câta oară slava lui Isus
aduce iar zambile şi cicori,
un rai ce-mparte veşnic iar fiori?
Iar tu rămâi tot crunt, tot nesupus.
A câta oară spunem: A-nviat!
Şi Cel ce-i viu, în zbor de ciocârlii,
te-aşteaptă iar între ai Lui să vii?
Iar tu, tot sub povara de păcat.
A câta oară, în lumini de gând,
El vine iar, ca vântul printre brazi?
Şi tu nu strigi: Rabuni! şi nu cazi
ca să-I cuprinzi picioarele plângând.
A câta oară, seara spre amurg,
tu vezi către Emaus un străin,
un om ciudat, cu chip de lacrimi plin.
Şi tu ştii pentru cine I se scurg.
A câta oară în cămara ta,
prin uşa ferecată cu zăvor,
străbate iar divinul Salvator?
Şi tu măcar nici nu-L întrebi ce vrea?
A câta oară, ca să-ţi dea dovezi,
te-ndeamnă iarăşi: Nu fi ne-nţelept,
ci puneţi mâna-n rana Mea în piept!...
Iar tu ţi-astupi şi ochii să nu vezi.
A câta oară El te-aşteaptă blând,
cu pâini şi peşti ca pe un ucenic?
Iar tu iei hrana şi nu spui nimic.
Cât vrei să te mai rabde? Până când?
A câta oară, ziua, spre Damasc,
se-arată o lumină-n jurul tău?
Iar tu alergi mai crâncen şi mai rău
să-i strângi ciorchinii şi să-i storci în teasc.
Nu înţelegi că, totuşi, într-o zi,
Îl vei vedea... când va zbura spre Cer?
Şi noi vom fi cu El... iar tu stingher.
O, vino astăzi, nu mai zăbovi.

poezie clasică de Costache Ioanid
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-ale... teatrului modern (la o comemorare)

Privind spre galerie într-o doară,
Zăresc pe Nenea Iancu ca in vis,
Murind din nou, nu ştiu a câta oară
Când a văzut ce piesă proastă-a scris.

epigramă de Vasile Iuşan din La româi iară şi iară, apar vânzători de ţară (2012)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

rămân pentru a nu ştiu câta oară
într-un gând
fără mirare aerul
pe care trebuie să-l trag mai întâi
de viaţă prin goluri
frunzele se lipesc una de alta
mai ales în timpul liber
va ploua şi mâine tot rece

poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prins

Zorii m-au surprins în viaţă,
Pentru-a nu ştiu câta oară,
Şi-n această dimineaţă;
Voi fi prins până deseară.

Ca un vas de sărbători,
Plin, adică ocupat,
Cu iubiri şi cu erori;
Zorii nu m-au revărsat.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (25 decembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secunda amintirilor rotunde...

Au dat în pârg cireşele de mai,
(A câta oară într-o veşnicie?)
A câta oară, am strigat: mai stai?
Şi ţi-ai închis răspunsu-n cochilie.

Pe ţărmul mării, valul şterge paşi,
(A câta oară, într-o vară oarbă?)
Puteai măcar o urmă să mai laşi,
Pe care fluxul mării să n-o soarbă.

Şi teii îşi aşteaptă strai de flori,
Precum miresele în noaptea nunţii;
Tu m-ai lăsat în prag de sărbători
Cu întrebări pe ridurile frunţii.

Au înflorit şi macii pe câmpii,
Însângeraţi de-atâta aşteptare;
Eu te aştept şi ştiu că n-ai să vii,
Dar te îmbrac în vară şi iertare.

Au dat în pârg cireşele de mai
Şi să le gust, mi-ar întregi amarul;
Că, ai uitat, nebun, cum mă strigai
Şi ce bogat ţi-era vocabularul!

Azi, doar tăcerea înfloreşte-n noi,
Ca o pedeapsă-a nopţilor flămânde
Şi-aş vrea doar o secundă înapoi,
Secunda amintirilor rotunde...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leneşul

E pentru-a nu ştiu câta oară,
Când el aplic-un şiretlic:
Preocupat, de vrea să pară,
Nu se gândeşte la nimic.

epigramă de Mihai Haivas din Joc de picioare în cinci ritmuri (2017)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legile fizicii

Cum azi virtutea e-n vacanţă,
Constat, a nu ştiu câta oară,
Că îngerii spre cer se-nalţă,
Iar paraşutele coboară.

epigramă de Ioan Fârte
Adăugat de Ioan Fârte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restructurare

Gânduri rele mă-mpresoară,
Nu ştiu pentru-a câta oară,
Dar lupt să rezist pe post,
Am atu, că sunt "un fost".

epigramă de Anastase Popescu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

Îţi spun a nu ştiu câta oară
Şi-ar trebui să meditezi;
În viaţa asta te omoară
Doar cel pe care îl salvezi!

paradox epigramatic de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea jertfei

Pe crucea răstignitului Iisus
cu lacrimi şi cu sânge şi cu apă
de două mii de ani ni se adapă
credinţa-n mântuirea cea de sus.

Pe crucea Lui din lemn a stat să moară
batjocorit de-ai lui, de-o-ntreagă lume
răbdând până la capăt, printre glume,
batjocorit şi azi, a câta oară?

Cât vei mai sta departe de pământul
cu oropsiţi, bolnavi, fără speranţă,
cu o Sodomă şi-o Gomoră tari în clanţă
cei ce Te ştiu, ştiu şi deznodământul!

Aşteptătorii Tăi grăbesc venirea
pe norii aurii, Tu plin de slavă,
pământul să-l salvezi, cu foc, cu lavă,
iar fraţii Tăi să-şi vadă mântuirea.

Iisus Hristos, o, Domn plin de răbdare,
ştiu şi potrivnicii că n-au vreo şansă
turbarea ce le creşte, ca-ntr-o transă,
fatală le va fi şi-a lor trădare.

Apoi, când pacea Ta va umple lumea
cea nouă, fără lacrimi ori durere
să Te cunoască le va fi plăcere
şi să Te vadă le va fi cununa!

poezie de Petre Conceatu (4 aprilie 2010)
Adăugat de Petre Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atacantul

Se ţine foarte deştept,
Ce să zic, nevoie mare,
Dar ratează în direct
Şi marchează în reluare.

epigramă de David Boia (18 ianuarie 2024)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiune electorală

Vom avea o ţară mai bogată,
Nu va merge într-o doară,
Eu vă promit prima dată
Pentru-a nu ştiu câta oară.

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am propus ...

Eu am propus, tu n-ai promis
Ca dragostea să fie vis,
Am mers aşa pe căi pustii,
Cu inima în blasfemii.

Eu am propus, tu ai uitat
Că-ntre femeie şi bărbat
S-aprind scântei în ochi şi-n piept,
Ca să te pierd nu este drept.

Eu am propus, tu-ai să revii
Cândva pe câmpurile pustii
Şi-ai să gândeşti c-a fost odată
Un gest de dragoste curată.

Eu am propus şi merg pe drum
Strângând în pumni resturi de fum,
Tu n-ai promis dar ai plecat
La pieptul unui înger beat.

Şi-această dragoste de vis
Cândva în lacrimi m-a cuprins,
Acum jurat-am şi-am propus,
Când ai promis, atunci te-ai dus!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernul şi-a propus eradicarea corupţiei

M-am uitat şi eu, ca omu',
Multe–au de eradicat
Şi-am rămas foarte mirat
Că nu l-am văzut pe Ciomu!

epigramă de Nicolae David din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat, din nefericire, pentru a nu ştiu câta oară, că vorbele şi realitatea sunt adesea două lumi paralele, condamnate să nu se întâlnească niciodată.

Juliana Mallart în Despre arta de-a nu avea regrete
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţă teluriană

Nu ştiu planeta de e verde, cafeniu-galben, ori albastră,
Cu alb, de unde şi-a înmuiat culori şi cine a stat şevalet,
Cum de pictează mii şi mii şi, pentru ce e ca o glastră...
Să încânte ce, pe cine oare, unde a luat lecţii de estet?

La ce-i serveşte policromul şi din ce-şi face ea culori,
Cum i-a dat gând, ori de la cine, să se încânte intrinsec
Din felurite figurine, să-şi toarne veşnicu' în comori,
Ce pare fad, amorf... pământ, când toate mor pe rând, se trec.

Cum, unde, cum se plămădeşte păienjeniş de atâtea fapte
Şi când şi de ce oare ele şi-au făcut între ele alei
Şi, cum de timpul nu contează, de parc-au răsărit din noapte
Toate de-a gata, un perfect, ce îl distrugi... de pui, de ei.

Oare de ce e atât frumos şi de ce oare pare unul
În haosul imaculat de atâta calcul, să se ascundă...
Să mor şi eu atât de prost, din figurine, om, nebunul
De-atât amar, că tot mă întreb: "E totu' un meci... şi-a câta rundă?"

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 mai 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legenda Nemuritorului

Legendele povestesc despre cei nemuritori,
dar viaţa este scurtă.

Despre pasărea Phoenix se spune că şi-a dat foc
şi c-a înviat din propria cenuşă,
deşi n-ar fi trebuit să-şi supravieţuiască.

Când priveşti un bătrân cal de luptă stând nemişcat în grajd,
îi poţi bănui oare potenţialul de-a străbate o mie de mile încă?

Când priveşti ridurile tăind adânc faţa unui veteran,
poţi bănui oare aspiraţia acestuia de-a îndeplini
mai mult decât credem noi c-"ar trebui?"

Noi credem în Dumnezeu,
dar mai presus de toate-ar trebui să credem în noi.

Putem învinge orice, dacă ne învingem pe noi înşine.

poezie de Cao-Cao, 155 – 220, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!