Căldură mare

În vremea asta, tipic infernală,
Când de căldură simt că m-am topit
L-apreciez în mod deosebit
Pe cel ce mă primeşte cu răceală!

epigramă de Luchi Tenenhaus (25 mai 2006)
Adăugat de Luchi Tenenhaus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moaşte şi pelerini

În sfârşit, Patriarhia,
Cu talent şi fără grabă,
Dovedindu-şi hărnicia,
Osul - chiar l-a pus la treabă!

epigramă de Luchi Tenenhaus (14 octombrie 2015)
Adăugat de Luchi Tenenhaus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felinaru roşu

La uşă a bătut matroana
Strigând - "Opriţi! E falsă suta!"
Clientul iute şi-a pus haina
Şi a sărit cu..."paraşuta"!

epigramă de Luchi Tenenhaus din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrul bine făcut

Un lucru e bine făcut
Când nu-l rasoleşti, într-un ceas,
A spus-o chiar marele mut:
Se fa-ce do-mol, pas cu pas!

epigramă de Luchi Tenenhaus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă aşez la locul meu şi mă uit la mine, la fetiţa asta nouă pe care-o cheama Casian Alexandra şi pe care parcă n-o cunosc.
Casian Alexandra are şorţ negru, de sub care nu i se mai văd genunchii, ciorapi lungi prinşi cu guma de pieptăraş, şi guler de pichet alb, care-o supără puţin, cum o supără şi cozile împletite prea strâns, care-i trag ochii spre tâmple ca la chinezoaice. Sta cuminte cu mâinile pe pupitru şi i-e ruşine că o cheamă Luchi, ca pe căţei...
Dar nu-i adevărat. N-o cheama Luchi. Luchi nu mai este. A rămas pe undeva pe-acasă, poate în ladiţa din cămară, printre resturile de jucării pe care nu le mai ştie ce-au fost şi care nu mai au nume.
Luchi era mică, Luchi era proastă, Luchi era caraghioasă. Luchi era fericită...

Otilia Cazimir în A murit Luchi...
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de fată bătrână

Un făt frumos intrase-n dormitor,
De dragoste părând nerăbdător...
- Nu te grăbi! Să stăm şi la taclale!
- Facem cum vrei, e visul dumitale.

epigramă de Luchi Tenenhaus din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fidelitate

De patruzeci de ani iubesc o fată,
O alta-n lume n-am găsit ca ea,
Subţire e, frumoasă şi rasată,
M-ar omorî soţia... de-ar afla!

epigramă de Luchi Tenenhaus din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidie

Mică fiind, privea un băieţel,
Şi-atâta şi-a dorit ce-avea doar el,
Încât, ajunsă la maturitate,
Chiar din belşug şi-a luat pe săturate!

epigramă de Luchi Tenenhaus din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva fierbinte îmi frige obrajii reci. Şi doar nu plâng.
– Ce ai, Casian? Ţi-e rău!
– Nu, doamnă...
Nu i-e rău lui Casian. îi vine sa plângă în gura mare şi nu poate. Dacă doamna ar fi întrebat-o:
– Ce ai, Luchi?
Poate ca ar plânge. Şi ar fi mai bine...
Dar Luchi nu mai este nicăieri. Luchi a murit. În locul ei o şcolăriţa cuminte clipeşte mărunţel şi-şi înghite lacrimile care au, pentru întâia oară, un gust de cenuşă...
A murit Luchi...

Otilia Cazimir în A murit Luchi...
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iunie suferă de răceală

În Chicago, Iunie suferă de răceală...
are nevoie de câteva sick days ca să-şi revină
Iunie strănută şi are febră noroasă -
bea ploi cu lămâie. face infuzie de prim vânt văratec,
se înveleşte cu raze timide şi dârdâie...

În Chicago, Iunie delirează a soare şi căldură
Stă înfofolit în pături de vise şi freamătă
precum Michigan Lake în furtună
Acest Iunie Chicagoan duce lipsă de vitamina D
şi mi-l cere de la mine, pentru a-şi duce zilele mai departe

În Chicago, oamenii reci suferă de un Iunie apatic
Doar eu stau reumatic, înfierbântat de junghiuri,
şi înfrunt zilele lui umbroase şi răcoroase
surâzâtor, îi împrumut vitamina D,
acumulate în zilele mele de soare cu dinţi
să-şi reamintească cum au fost caniculele de anul trecut
pe vremea asta

În Chicago, Iunie, cu deficitul lui de căldură,
îmi provoacă asteniile să coloreze vara încă neîncepută
să se obişnuiască din nou cu galben, oranj şi roşu
din zori de zi şi până seara târziu.

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căldură mare

Plec românii-n pribegie
Unul după altul:
Eu mă simt lipit de glie...
S-a topit asfaltul.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soacra mea a trecut pe la noi săptămâna trecută. Ploua cu găleata, aşa că nu m-am îndurat s-o văd stând afară şi i-am zis: "Mamă, nu mai rămâne în ploaia asta infernală. Mergi acasă!"

citat din Les Dawson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căldură mare, mon cher!

De căldură nu mai pot,
Asta-i vremea, bat-o vina!
Împrejur se arde tot,
Chiar şi Nae... cu vecina.

epigramă de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

pasiune

Pasiunea reprezintă diverse grade de căldură şi răceală a sângelui.

definiţie clasică de La Rochefoucauld
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanul său a fost primit cu căldură la Polul Nord şi cu răceală în Sahara.

aforism de Mihail Mataringa (5 martie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă evazivă

uite-o! ba nu e!
am crezut c-o văd,
că mi se dezvăluie.
dar m-am înşelat -
da, m-am înşelat.
ieri a fost aici...
azi a plecat.

nici nu mai ştiu dacă-i reală...
pare o străină rătăcită
venită din zona boreală.
uneori e îmbietoare, calmă,
ca o zi prea coaptă.
alteori e furtunoasă -
când plânge în rafală,
când în şoaptă.

prea evazivă-i toamna asta
şi prea nehotărâtă...
e ceva la ea
ce mă întărâtă.
dacă-i indecisă
şi n-are îndrăzneală
atunci să mă lase în pace
să nu-mi mai dea răceală.

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O oglindă, cred eu, nu e ceva adânc, e o muchie de răsfrângeri trecătoare. Eu simt, nu calculez, atmosfera unei scrieri, ca şi a unui loc, de aceea probabil nu m-am dat la fund, instinctiv, nu am calculat, nici nu am zburat prea sus. Cu ea, ca şi cu celelalte, am trecut prin fazele mele obişnuite şi singurele în care mă decid să scriu. Am scris în "căldură", apoi am crezut că nu e tocmai rău ce am făcut, pe urma nu am mai deosebit nimic, apoi am socotit că e mai puţin ca nimic, că e prost, neînsemnat, şi acum nu-mi dau seama şi aştept să văd ce credeţi fără înconjur.

Hortensia Papadat-Bengescu în Scrisori către G. Ibrăileanu, volumul I (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale de iubire, petale de noi

Nu ai bătut la uşa mea, ploua...
ti-am deschis si te-am lăsat să intri
pentru a-ţi usca tristeţea în inima mea.
Peste bezna sufletului tău deprimat
surâsuri şi căldură cu drag am suflat.
Vremea a trecut, zapada s-a topit,
din ceruri albastre şi fără de nori,
cad acum parfumate petale de noi.
Pe neaşteptate iubirea a sosit
cu paşi delicaţi in casă a intrat
caci permis noi i-am dat,
nu că trebuia ci pentru că... se putea.
Iubirea zăpada-a topit,
din cer cad petale de iubire,
visul nesperat acum e împlinit,
respirăm parfum de fericire.
Universul e plin cu petale de noi,
petale de iubire de-acum până mai apoi.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visând că te iubesc

M-am stins
între tăcerile târzii
şi m-am topit
în visuri argintii
când stelele
se pregăteau a străluci
plutind alene
peste norii azurii

M-am rătăcit
şi nu simţeam de zbor
sau poate
m-a atins un nor
credeam că tu mă chemi
de dor
dar nu...
a fost un astru călător

N-ai mai venit
şi zorii dimineţii s-au ivit
un aer dur şi rece
m-a trezit
O... ce păcat
că visul s-a sfârşit
nu-nţeleg cum
dar am visat
că te-am iubit

Şi nu ştiu cum
dar ziua
de tine nu mi-e dor
iar noaptea-n vis
simt ca-m să mor
şi te aştept mereu
pe-acelaşi nor
zâmbesc...
o pasăre m-a salutat
în formă de onor

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara mea

Vară, doar ce ai sosit
De când pe tine te aştept.
Acum mă simt iar fericit
Când te strâng uşor la piept.

Timid mă încălzeşti
Cu-a ta sinceră căldură
Şi paşii îmi călăuzeşti
Către o iubire pură...

Pe care trebuie s-o găsesc
Chiar şi în capătul ţării.
De tine să-mi amintesc,
Să nu te dau uitării!

Simt, vara asta e a mea
Frumoasă, una cu noroc.
Poate-o găsesc pe Ea
Să-mi sară inima din loc.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (9 iunie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am o răceală teribilă

Am o răceală teribilă,
Acum, toată lumea ştie că răcelile teribile
Modifică întregul sistem al universului,
Ne transformă-n duşmani ai vieţii
Şi produc strănuturi metafizice.
Mi-am pierdut o întreagă zi suflându-mi nasul.
Mă doare vag şi intermitent capul.
Tristă condiţie pentru un poet minor!
Astăzi sunt cu adevărat un poet minor.
Ceea ce-am fost mai odinioară era un vis; s-a dus.

La revedere pentru totdeauna, regină a zânelor!
Aripile tale erau făcute din razele soarelui,
Iar eu umblu pe aici.
Nu mă voi face bine dacă nu zac pe patul meu.
Niciodată nu m-am simţit bine,
Exceptând zilele când am zăcut culcat pe Univers.

Excusez un peu... Ce răceală teribilă!...
E ceva fizic!
Am nevoie de adevăr şi de aspirină.

poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!