
Din lira spartă...
Din lira spartă a mea cântare
Zboar-amorțită, un glas de vânt,
Să se oprească tânguitoare
Pe un mormânt!
Oare femeia pe care mie
Dumnezeu sântul o-a destinat
In patu-acela de cununie
S-a-nfășurat?
O caut, gându-mi și-o-nchipuiește,
Dar n-am văzut-o de când eu sunt...
Oare amorul ce îmi zâmbește
E in mormânt?
poezie celebră de Mihai Eminescu (1867)
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- citate de Mihai Eminescu despre zâmbet
- poezii despre vânt
- citate de Mihai Eminescu despre vânt
- poezii despre religie
- citate de Mihai Eminescu despre religie
- poezii despre nuntă
- citate de Mihai Eminescu despre nuntă
- poezii despre femei
- citate de Mihai Eminescu despre femei
- poezii despre Dumnezeu
- citate de Mihai Eminescu despre Dumnezeu
Citate similare
Oare sunt eu?
Oare sunt eu cea de atunci
Când rușinată îmi plecam privirea
Oare sunt eu cea de acum
Când înflăcărată îți caut iubirea
Oare sunt eu oare nu sunt
În mine sângele a prins sa fiarbă
Și stau la pândă între da și nu
Între cea de acum și cea de atunci
Și îmi țes amintirile cu ața durerii
Și trag cu dinții de un nou început
Mă-nfășor în mantia uitării
Și-mi pun ciucuri în diverse culori
Îmi aprind albastrul din suflet
Și aștept...
Îmi împart zilele între cea de acum
Și cea de ieri
Închid ochii și vorbesc cu mine
Oare sunt eu cea de atunci
Oare sunt eu cea de acum
Oare sunt eu dintotdeauna
Iubindu-te pe tine...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre zile
- poezii despre vorbire
- poezii despre uitare
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre rușine
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

Cat de mult?
Cât de mult mă caut?
Oare tu știi?
Oare eu știu?
Mă caut în mine,
Mă caut în lume,
Vreau să-mi știu existența.
Vreau să-mi simți prezența,
Oare greșesc?
Fiindcă IUBESC?
Chiar de am răspuns,
Îl mai țin ascuns,
Căci știu că e bine,
Să-l țin pentru mine.
Voi fi fericit,
Cât sunt pe PĂMÂNT!
Chiar de mă condamni,
Nimic n-o să sfarmi.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre greșeli, poezii despre fericire sau poezii despre existență

Care-i amorul meu în astă lume
Care-i amorul meu în astă lume:
Este-al bravurei coiful de aramă,
Sau al mărirei aspru rece nume?
Sau este claustrul cernit, ce cheamă
Cu-a lui icoane sânte-ngălbenite,
Cu cIopotu-i vestind a morții dramă?
Sau este chipul blând unei iubite,
Ce, dulce, pură, sântă și frumoasă,
Să-mi facă zile albe, ore-aurite?
O văd adesea steauă radioasă
'N-oglinda sufletului meu - o zeie
Ș-a ei privire-asupra mea se lasă:
De înger suflet, chipul de femeie;
În visul vieții ei ea sfânt surâde
Și mă-namor de-oricare-a ei idee,
Când lumea-amar de visu-acesta râde:
Nu e femeia ce crezi tu, nebune,
Și chipul care inima-ți l-închide
Nu este-n lume. Cine-atunci mi-a spune
Unde e îngerul cu-aripi senine,
A sufletului meu scumpă minune?
Na n-a fost niciodată... doar în tine
De-a fost vreodată ea, de mult e moartă,
Astfel, de chip o dată-n lume vine.
Dar de nu e, mângâie-ți a ta soartă
Crede: că ea dodată cu-a ta fire
Trecut-a-n lume-a ceriurilar poartă,
Dar înainte de-a-i-ntâlni privirea,
Ea a murit și-a ei ființă bună
E colo în lume, umbră în gândire!
De-aceea-n înstelate nopți cu lună,
Pasu-ți îndreaptă, cată cimitirul
Și un mormânt ți-alege, ți-ncunună,
Încoardă-ți lira scumpă, iară mirul
Al vorbelor iubirei tu îl varsă
Pe-acel mormânt ce-1 înverzește pirul
Și zi: Dormi dusă, inima mea arsă.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1873)
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre îngeri, poezii despre râs, poezii despre visare, poezii despre viață sau poezii despre verde

Dintr-o dată
(teiului lui Eminescu)
Oare
Este soare
Peste floare
De cicoare?
Oare doare
Când mai moare?
Și din boare
De răcoare,
Și rumoare,
Și splendoare,
Și candoare,
Iese-un flutur
Și mi-l scutur
Peste-un țurțur
Din pridvorul casei mele,
Părăsit de rândunele.
Oare-n aur
De balaur
Șade-un faur
Cât un graur,
Pe tezaur?
Oare vine,
Cu mâini pline,
Pentru mâine
Și poimâine,
O mireasmă,
O fantasmă,
O idee,
O femeie,
O atee
Alizee,
Pentru iarnă,
Să mă cearnă
Printr-o sită
Găurită,
Ce îmi scurge
Ochi ce plânge?
Și din sânge,
Se restrânge,
Se răsfrânge,
Apoi unge
Și înfrânge
Toți copiii,
Morții, viii,
Poate fiii
Coliliii,
Care-mi cer
Bani de fier,
Pentru fluier
Cânt de șuier,
Din păcate
Fermecate,
Terminate,
Îngropate,
Stând pe spate,
Așteptând
Un mormânt
De pământ?
Poate cânt,
Poate-i vânt,
Poate-n mine toate sunt!
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre țurțuri, poezii despre înfrângere, poezii despre viitor, poezii despre tezaur, poezii despre tei sau poezii despre sfârșit
Țărână luată de vânt...
oare, de câte ori trăim?
oare, de câte ori murim,?
de câte ori ochii deschiși?
de câte ori ochii închiși?
plătim ceva ce nu vom știi,
lăsăm păcate celor vii,
călcăm atâtea jurăminte,
ne amăgim apoi oriunde,
suntem atât de falși în viață,
urcăm mereu un vârf în ceață,
suntem acei ce nu se lasă
și când murim ne vrem în față
și pentru ce? și pentru ce?
apoi de ce? și-apoi de ce?
același glod ne e mormânt,
țărână luată de un vânt...
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre plată sau poezii despre ochi

Căci te iubesc, iubito, ca o chemare în mormânt
Te caut prin lume și-n beznă m-afund,
Iar norii mă-ndemnă adesea să-ți cânt,
Căci te iubesc, cu sete-n ochi și în gând,
Ca o chemare, în mormânt.
Te caut cu ochi nevăzuți în lumină,
Și îi ascund de iubire mereu.
Si-atunci, cand la mine lumina va fi să mai vină,
Nu voi mai fi crestin, voi fi ateu.
Te caut, femeie, cu pași neumblați
Si-n ceafă iti simt mângâierea,
Iar noi, de moarte am fi putut să fim salvați
Dacă in locul durerii, mi-ai fi lăsat iubirea.
Te caut in vise, si-n ele bărbat nu mai sunt,
Sunt lup, sunt demon și-ți sfâșii plăcerea,
Căci te iubesc, iubito, ca o chemare-n mormânt,
Dar ziua imi piere puterea.
Te caut in lumea-ți de vis, colorată,
Si în mine mai tare se-ntunecă noaptea
Caci tu, îi esti vieții-adorată,
Iar eu de aici sunt plecat, sunt una cu moartea!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre vinovăție, poezii despre salvare, poezii despre plăcere, poezii despre nori, poezii despre noapte sau poezii despre muzică

În liră-mi geme și suspin-un cânt
În liră-mi geme și suspin-un cânt,
Căci eu îmi vărs acum veninu-n vânt.
Prin minte-un stol de negre gânduri trec:
Spre casa cea din patru scânduri plec,
Gemând, plângând eu fruntea pun pe mâni,
Se rumpe suflet, mi se rupe sân,
Scăpare caut în zădar de chin...
Să stângi un dor ce-n sânu-mi arde vin!
Când te doresc eu cânt încet-încet:
Plec capul la pământ încet-încet
Și glasul meu răsună tânguios
Ca tristul glas de vânt încet-încet.
Și orice vis, orice dorinț-a mea
Eu singur le-am înfrânt încet-încet.
Săgeata doar a crudului amor
În suflet mi-o împlânt încet-încet
Și simt veninul pătrunzând adânc...
Cu sângele-l frământ încet-încet
Și nu-mi rămâne decât să pornesc
Spre al meu trist mormânt încet-încet.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre negru, poezii despre gânduri sau poezii despre dorințe

Iar când voi fi pământ
Iar când voi fi pământ,
În liniștea serii,
Săpați-mi un mormânt
La marginea mării.
Nu voi sicriu bogat,
Podoabe și flamuri,
Ci-mi împletiți un pat
Din veștede ramuri.
Să-mi fie somnul lin
Și codrul aproape,
Să am un cer senin
Pe-adâncile ape.
S-aud cum blânde cad
Izvoarele-ntruna,
Pe vârfuri lungi de brad
Alunece luna.
S-aud pe valuri vânt,
Din munte talanga,
Deasupra-mi teiul sfânt
Să-și scuture creanga.
Și cum n-oi suferi
De-atuncea-nainte,
Cu flori m-or troieni
Aduceri aminte.
Și cum va înceta
Al inimii zbucium,
Ce dulce-mi va suna
Cântarea de bucium!
Vor arde-n preajma mea
Luminile-n dealuri,
Izbind s-or frământa
Eternele valuri
Și nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creștet,
Ci codrul vânt să dea
Frunzișului veșted.
Luceferii de foc
Privi-vor din cetini
Mormânt făr' de noroc
Și fără prieteni.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre somn, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre seară sau poezii despre păduri
Eu îmi sunt părinte și mormânt
Eu îmi sunt părinte și mormânt,
Sporovăia profesorul în somn,
Este oare un început?
Nix răspuns. Un necaz nu vine de la sine.
Este-nsoțit de bucurie, așa-i?
Ah, ce stare minunată, cânta tenorul,
Durerea s-a ascuns, avem o beție adevărată,
Ce facem cu ea? Dar, uite-l pe profesor
În stradă, căzut de la al zecelea etaj,
Corecta chiar unele greșeli de exprimare
Din procesul verbal al accidentului său,
Ceasuri moi atârnau pe bara unui vehicul.
Era în decembrie.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre profesori, poezii despre educație, poezii despre transporturi, poezii despre durere sau poezii despre ceas
Glas
De ce mă mai caut, oare,
când știu
că m-am ascuns
printre foile de tutun ale țigării
pe care tocmai
o fumezi?
poezie de Liana Sabău
Adăugat de Girel Barbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fumat
Viața
Ce este viața pentru cel sărac?
Ce este viața pentru cel bogat?
Oare, împreunându-le credința,
Aflăm cu certitudine biruința?
Ce este viața pentru cel aflat în suferință?
Dar pentru cel lipsit de credință?
Oare, privindu-i cu miluință,
Aflăm că provin din aceeași credință?
Ce este viața pentru cel nepăsător?
Dar pentru cel ce speranța își pierdu?
Oare, gândindu-ne la amândoi,
Aflăm cu certitudine ce scop avem noi?
Când vezi, că oamenii împraștie ură,
Este pentru că, iubirea e impură.
Când vezi că, sărăcia crește,
E pentru că, dragostea lipsește.
Când vezi o frunză zburând,
E pentru că, se lasă împinsă de vânt.
Când vezi o floare cum înflorește,
E pentru că, de sus primește, ceea ce toți primim.
Când poți să miști, să vezi, să auzi,
Când poți să simți, să rabzi, să crezi,
Când poți să duci, pâna în mormânt,
Al tău țel, în timp parcurs;Asta e viața!
poezie de Ovidiu Kerekes (12 noiembrie 2007)
Adăugat de Ovidiu Kerekes

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre flori, poezii despre suferință, poezii despre frunze sau poezii despre creștere

Și când se va întoarce pământul în pământ,
Au cine o să știe de unde-s, cine sunt?
Cântări tânguitoare prin zidurile reci
Cerși-vor pentru mine repaosul de v e c i.
citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare pot fi eu...
oare pot fi eu în apusuri
care cresc în ochii tăi, sau
în cerneluri de roșu
acolo, unde se deschid
zăvoare de lumină?
Oare pot fi eu, acolo sus...
unde pana vulturului fulgeră-n zări
sau în mine răscolind
tainice șoapte?
oare pot fi trecerea timpului
atunci când...
picur încet tăceri de copil
din timpul trecut prin mine?
sau oare...
când am adormit la sânul tău
dăruindu-mi vis de nebunii?
oare pot fi eu în...
ploi de curcubee, în furtuni
sau când scriu în seri tărzii
cuvinte cu picuri pe ferestre
gândidu-mă la tine?
oare pot fi...
clipa din căușul palmei tale
strâns întinse sau...
aburii treceri de după furtună?
oare sunt eu în clipe ce trec,
tăcute, ce nu știu răspunsul?
sau oare sunt eu sufletul tău
prin apusuri ce plecă
printr-un nou început?
poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre vulturi, poezii despre roșu sau poezii despre ploaie

Un copil m-a întrebat: "Oare viermii care ne mănâncă în mormânt fac și ei mătase?". După o oarecare ezitare am răspuns: - Depinde!
aforism celebru de Lucian Blaga din Discobolul (1946)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre viermi, aforisme despre ezitare, aforisme despre copilărie sau citate de Lucian Blaga despre copilărie

La o artistă
Ca a nopții poezie,
Cu-ntunerecul talar,
Când se-mbină, se-mlădie
C-un glas tainic, lin, amar.
Tu cântare întrupată!
De-al aplauzelor flor,
Apărând divinizată,
Răpiși sufletu-mi în dor.
Ca zefirii ce adie
Cânturi dulci ca un fior,
Când prin flori de iasomie
Își sting sufletele lor,
Astfeli notele murinde,
Blânde, palide, încet,
Zbor sub mâna-ți tremurânde,
Ca dulci gânduri de poet.
Sau ca lira sfărâmată,
Ce răsgeme-ngrozitoriu
Când o mână înghețată
Rumpe coardele-n fior,
Astfeli mâna-ți tremurândă
Bate-un cântec mort și viu.
Ca furtuna descrescândă
Care muge a pustiu.
Ești tu nota rătăcită
Din cântarea sferelor,
Ce etemă, nefinită
Îngerii o cântă-n cor?
Ești ființa-armonioasă
Ce-o gândi un serafin,
Când pe lira-i tânguioasă
Mâna cântecul divin?
Ah, ca visul ce se-mbină
Palid, lin, încetișor,
Cu o rază de lumină.
Ce-arde geana ochilor;
Tu cântare întrupată!
De-al aplauzelor flor
Dispărând divinizată,
Răpiși sufletu-mi în dor.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1868)
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre poezie

Odată intrate în mormânt, oare și păcatele mortului se ascund?
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre moarte

Oare?
oare sunt liniști
adânc coborâte în mine
ziua nașterii secundei
orei și zilei de prezent?
oare...
simt că sunt ghețar
întrebare cubică
pe tabla matematicii lumii
pe munte piramidal
care îndoaie răsărituri
apusuri spre văi...
apă săgetată de sclipiri
reflexie de coloană de infinit
pe masă de tăceri?
oare...
exist în roșu sângeriu pe albastru
răsărit cu suliți de lumină
secunda celui care iubește
și uită de existența lui
fiind capăt de destin...
început în chinurile facerii
devenind prin pedeapsă
alb de vârstă și cărunt în ani
pe prispe de oțel și asfalt?
sunt...
fuioare de vânt ce intră
în culoare ce acoperă trup
rotunduri misterioase
fiori ce se zbat spre zări
simt că eu sunt oare
al tău destin?
...
oare?
poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre vârstă sau poezii despre păr cărunt
Alegere greșită
Dacă odată am ales
Să n-ving singurătatea,
Oare de ce n-am înțeles
Cât mi-e de crudă soarta?
Dacă mereu am tot ales
Să fiu cinstit în viață,
Oare de ce n-am înțeles
Că cinstea nu răsfață.
............................
Dac-aș avea din nou de-ales,
Aș vrea să fie ca n-ainte,
Oare când am să n-țeleg
Că toată lumea minte?
poezie de Ion Rotaru (2005)
Adăugat de Ion Rotaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate sau poezii despre răsfăț

Salubritate
Și noi așa ne-am învățat,
Să fim salubri și cuminți,
Să facem, zi de zi, curat,
Și de gunoi, și de părinți.
Acum, când este cel mai greu,
Mă mir că încă pot striga:
Acest mormânt e tatăl meu,
Acest mormânt e mama mea.
Eu port stigmatul marii vini
Și semnul marelui păcat,
Că, în pământ, ca pe străini,
I-am dus, și-acolo i-am lăsat.
Eu carne sunt din carnea lor
Ei carne sunt în carnea mea,
Atuncea când o fi să mor
Asemeni mă vor lepăda.
Ca o grămadă de gunoi
Și ca un coș de haine vechi,
Sunt aruncate dintre noi,
Aceste tragice perechi.
Civilizație de soi
În cel mai ordinar limbaj,
Salubritate și gunoi
Și javre la ecarisaj.
Gunoi voi fi, curând, și eu,
Copiii mă vor mătura,
Acest mormânt e tatăl meu,
Acest mormânt e mama mea.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curățenie, poezii despre învățătură, poezii despre vestimentație, poezii despre tragedie, poezii despre mamă, poezii despre copilărie sau poezii despre civilizație
Către mine însumi, de ziua mea de naștere
Un an la ceilalți azi adun,
Dar oare sunt un om mai bun?
Un an în plus, o, ce frumos!
Dar oare sunt mai virtuos?
C-un an am azi mai multișor,
Dar oare sunt mai iertător?
Sunt mai bătrân, cu siguranță,
Dar am mai multă toleranță?
Un an în plus, neîndoios,
Dar sunt eu oare mai milos?
Că-s mai bătrân c-un an acept,
Dar oare sunt un om mai drept?
Pentru-înc-un an, mulțam frumos,
Sunt mai puțin un vanitos?
C-un an sunt azi mai bătrâior,
Dar sunt un mái bun scriitor?
Trecutul an fu valoros,
Dar oare sunt mai generos?
Îmbătrânesc c-un an, normal,
Dar sunt eu mai sentimental?
Că-s mai în vârstă sunt voios,
Da-s mai puțin orgolios?
Că-mbătrânesc e-un fapt normal,
Dar sunt eu mai rațional?
A mai trecut un an frumos,
Sunt mai puțin orgolios?
Un an trecut-a, nu contest,
Dar sunt eu oare mai modest?
Un an în plus e o minune,
Dar am mai multă rațiune?
Că-mbătrânesc eu nu sunt trist,
Dar sunt eu azi mai altruist?
Azi înc-un an primesc în dar,
Sunt oare un mai bun stihar?
Sunt mai în vârstă efectiv,
Dar sunt eu mai puțin naiv?
De-un an în plus sunt bucuros,
Dar oare sunt mai credincios?
C-un an spre finiș mă îndrept,
Dar oare sunt mai înțelept?
poezie de George Budoi din Poezii (5 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre ziua de naștere, poezii despre valoare, poezii despre toleranță, poezii despre scriitori sau poezii despre orgoliu