
Încetezi să fii scriitor din clipa în care îți pierzi interesul pentru propria-ți viață. Detașarea de sine ruinează talentul. Daca ai distrus materia primă a inspirației, nu te mai înjosesti să scurmi în niște erzațuri.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de nitu dorina

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Când talentul unui scriitor se epuizează, inepțiile unui duhovnic umplu golul inspirației.
Emil Cioran în Ispita de a exista
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

S-ar zice că materia, invidioasă pe viață, o spionează ca să-i descopere punctele slabe și s-o atace în clipa când se așteaptă mai puțin. Căci viața nu e viață decât trădând materia.
Emil Cioran în Caiete I. 1957-1965
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

- talent
- Talentul este numai materia primă a zborului.
definiție aforistică de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Tu ești terminat - un om mort viu - nu atunci când încetezi să iubești, ci când încetezi să urăști. Ura conservă și în chimia ei stă misterul vieții.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un scepticism care nu ne ruinează sănătatea nu este decât un exercițiu spiritual.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de daniel stanciu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mori, însă, fără să ai de ce să te separi?! Detașarea este atât negația vieții, cât și a morții.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru un scriitor, ca pentru oricine, e mai bine să sfârșească hulit decât aplaudat. Nu în glorie, ci în noroi ești mai aproape de esențial.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât e cineva mai dăruit, cu atât înaintează mai greu în plan spiritual. Talentul e un obstacol pentru viața interioară.
Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de daniel stanciu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristețea mi-a distrus toate talentele.
Emil Cioran în Caiete I. 1957-1965
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt omul care voi râde în clipa supremă, în fața neantului absolut, voi râde în agonia finală, în clipa ultimei tristeți.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de holy graal

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt complet plictisit sau mai bine zis distrus de această calitate de a fi om.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Emilia Nedelcoff

Comentează! | Votează! | Copiază!

Multă vreme am frecventat tribunale cu unicul scop de a-i contempla pe recidiviști, superioritatea lor față de legi, grăbita lor râvnă de a decădea. Și, totuși, ei sunt niște prăpădiți în comparație cu târfele, atât de dezinvolte în fața instanței. Detașarea lor e deconcertantă; n-au deloc amor propriu; nu le rănește nicio ocară, nu le jignește niciun adjectiv. Cinismul e forma pe care o îmbracă, la ele, cinstea. O fată de șaptesprezece ani, măreț de oribilă, îi răspunde judecătorului care încearcă să-i smulgă făgăduiala de a nu mai bate trotuarul: "Nu pot să vă promit, domnule judecător."
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Circul singurătății (1952)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea n-are sens decât la oamenii care au iubit pasionat viața. Să mori, însă, fără să ai de ce să te separi?! Detașarea este atât negația vieții, cât și a morții. Cine a învins frica de moarte a învins și viața. Căci ea nu este decât un alt cuvânt pentru această frică.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca ar exista un zeu al tristetii, lui nu i-ar putea creste decat aripi negre si grele, pentru a zbura nu inspre ceruri, ci in infern.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Enache Andreia

Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să suferi până la capăt, până când încetezi să crezi în suferință.
Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura ironie adevarata este aceea care suplineste o lacrima sau o crispatie, daca nu un ranjet grotesc si criminal.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Enache Andreia

Comentează! | Votează! | Copiază!

"Sunt un las,nu pot indura suferinta de a fi fericit ". Pentru a-l intelege pe cineva,pentru a-l cunoaste cu adevarat,mi-ajunge sa-l vad cum reactioneaza la aceasta marturisire a lui Keats. Daca nu pricepe imediat, n-are sens sa mai continui.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Străbatem lumea ca niște fortărețe ambulante și de necucerit. Fiecare e pentru sine o dogmă supremă; nicio teologie nu-și ocrotește zeul așa cum ne ocrotim noi propriul eu; asaltându-l cu îndoieli, punându-l în discuție, dar numai dintr-o falsă eleganță a orgoliului nostru: cauza e dinainte câștigată.
Emil Cioran în Tratat de descompunere (1949)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul iubește femeia, ucide pe cel ce nu-l lasă să aibă ce dorește, se bucură de puterea mușchilor lui ori de ascuțimea gândului lui. Iar bucuria îi dă un ritm cât mai grăbit, îl preface întreg în ritm concret-ca dans și ca sunet cântat, ca tact demiurgic, ca delicată frângere aliniilor aspre și tari,-îl facr să uite tot ce e slab în el, îl "enthousiasmează";sufletul desprins din cătușele materiei vibrează în sine, sfărmând materia, creând extazul incoștient de viață reală, de lume ori de personalitate: dă nebunia beției dionysiace, dă uitarea de sine a inspirației apollinice, dă divinul aliaj al esenței vieții cu esența morții în îmbrățișarea Afroditei.
Vasile Pârvan în Datoria vieții noastre (1920)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar tot nu ne putem înăbuși un strigăt de revoltă, tunăm și fulgerăm mai departe, pentru orice și pentru nimic: automatism lamentabil, care explică de ce suntem cu toții niște Luceferi de duzină.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază!