Ce ar fi putut să-mi placă dacă nu enigmele?

citat clasic din Giorgio De Chirico (1912)
Adăugat de Shim'on
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce ascult n-are nicio valoare; există numai ceea ce văd ochii mei deschişi şi mai cu seamă închişi.

citat din Giorgio De Chirico
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aida

- Bunico, o să-ţi punem placă,
I-a spus dentistul la consult.
- Mersi, dar dacă vrei să-mi placă,
Pune-mi "Aida"... Te rog mult.

epigramă de Paul Constantin (aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sisif pe orizontală

Să nu mă nasc a doua oară
să-mi placă ziua-n care m-am născut
să-mi fie pieptul Doamne o vioară
iubirea cu arcuşul ei să-mi dea sărut

Să-mi placă locu-n care m-am născut
ca satul meu nimic nu-i mai frumos
să am Carpaţii-n braţe şi pe scut
când merg spre fericire vai pe jos

Ca satul meu nimic nu-i mai frumos
să-mi fie pieptul Doamne o vioară
să-ntorc şi fericirea chiar pe dos
să nu mă nasc a doua oară

Îmi place neamu-n care m-am născut
şi dacă e nevoie o iau de la-nceput

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (18 ianuarie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă decizi să nu-ţi placă ceva, n-o să-ţi placă!

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

aş fi putut
fi cea mai frumoasă femeie de pe pământ
dacă nu mă rătăceai zăpadă

aş fi putut locui
în cea mai frumoasă zi
dacă nu ar fi ales
să se ascundă într-un pumnal de praf

aş fi putut
flutur viu
dar
nu...

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevena: Este culmea narcisismului să spui că cineva trebuie să te placă aşa cum eşti; declaraţia ta practic îţi dă mână liberă să fii nemernică, dacă asta vrei, iar celălalt să continue să te placă.

replică din romanul Arlechinul de Nataşa Alina Culea
Adăugat de A.T
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kyle: Frate, nu ştiu dacă o să-mi placă de noul Eric Cartman.
Stan: Dar de cel vechi îţi plăcea?
Kyle: Bună remarcă.

replici din filmul serial South Park
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motto

Sare, zahăr şi ardei
Servesc eroilor mei
Crezând că or să le placă
Dacă nu... ce-or vrea să-mi facă.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori

Unii nu s-au gândit la asta niciodată.
Tu însă ai făcut-o. Deschideai uşa şi-abătut
Spuneai c-ai fi vrut să-mi aduci câteva flori
Dar s-a-întâmplat ceva şi n-ai putut.
Era-închisă florăria. Sau ai avut dubii.
Acel fel de-îndoieli pe care-o minte ca a noastră
Le nutreşte mai mereu. Te-ai gândit
Că n-or să-mi placă sau că am flori în glastră.
Asta mă făcea să zâmbesc şi să te strâng în braţe.
Acum pot doar zâmbi.
Dar, iată, florile pe care-ai fi vrut să mi le-aduci
Au avut o viaţă lungă. Până-n această zi.

poezie de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte, tu n-ai nume de om

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
dacă mi-ai fi dat un semn
oricât de mic
îmi pregăteam valiza
cu toate cele necesare
un aparat de ras
un creion o mapă şi un plic

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
mai zăboveşte jos
sub deal un pic
să sting lumina apa
gazul şi să las o cheie
ori nu ştiai că am
o nevastă şi un copil mai mic

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
în mine totu-i negru
vai poate doar e un protest
ca şi când
ar fi fost să fie
un anotimp în care
aş fi putut să plec

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
ci îngăduie-mi o rugăminte
să-ţi mai zic
de sub tălpi durerea urcă iute ca un scai
şi sunt gol-goluţ că n-am putut
să-mbrac nimic
aşa sunt Om dar nu cu suflet mic
te rog mai lasă-mă un pic
să strâng trecutul şi viaţa între dinţi
că nu-i nimic mai scump decât iertarea zic

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
ţi-am spus răgaz să-mi dai
să mai zăboveşti la poartă un pic
cât copilu-mi face semn
cu mâna
că doar ştiai
că-i bolnav şi trist
şi-i cel mai mic

la urmă-apoi de vrei să-mi dai
un semn
aprinde lumânarea neagră din pridvor
ştiu că te grăbeşti
şi-i musai
să revin la ceea ce am fost
poate un nimic
dar stai
mai am un Dumnezeu de nu ştiai
un copil şi o nevastă care au lăcrimat destul
şi-i rog acum când trupul meu
nu-i mai în stare de nimic
să-mi aprindă o lumânare
acolo sub pământ

noa haide moarte hai
te întreb cât încă mai sunt viu
cu ce-am greşit de vii pândind
şi totuşi dacă vii
adu-mi şi tu ceva să-mi placă
nici flori nici lumânări ca la mormânt
ci o noapte de împăcare cu tot ceea
ce am fost şi încă sunt

noa haide moarte hai

păşeşte-ncet de poţi
injectează-mi în vene noaptea
fie şi în somn
doar atât cât eu către Dumnezeu mă-ndrept
apoi să taci
că n-ai nume de Om

apoi să taci
apoi să taci
să taci...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte, tu n-ai nume de Om

(scris pe patul de spital, aprilie 2018)

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
dacă mi-ai fi dat un semn
oricât de mic
îmi pregăteam valiza
cu toate cele necesare
un aparat de ras
un creion o mapă şi un plic

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
mai zăboveşte jos
sub deal un pic
să sting lumina apa
gazul şi să las o cheie
ori nu ştiai că am
o mamă şi un copil mai mic

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
în mine totu-i negru
vai poate doar e un protest
ca şi când
ar fi fost să fie
un anotimp în care
aş fi putut să plec

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
ci îngăduie-mi o rugăminte
să-ţi mai zic
de sub tălpi durerea urcă iute ca un scai
şi sunt gol-goluţ că n-am putut
să-mbrac nimic
aşa sun Om dar nu cu suflet mic
te rog mai lasă-mă un pic
să strâng trecutul şi viaţa între dinţi
că nu-i nimic mai scump decât iertarea zic

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
ţi-am spus răgaz să-mi dai
să mai zăboveşti la poartă un pic
cât copilu-mi face semn
cu mâna
că doar ştiai
că-i bolnav şi trist
şi-i cel mai mic

la urmă-apoi de vrei să-mi dai
un se4mn
aprinde lumânarea neagră din pridvor
ştiu că te grăbeşti
şi-i musai
să revin la ceea ce am fost
poate un nimic
dar stai
mai am un Dumnezeu de nu ştiai
şi o mamă care a lăcrimat destul
şi-i rog acum când trupul meu
nu-i mai în stare de nimic
să-mi aprindă o lumânare
acolo sub pământ

noa haide moarte hai
te întreb cât încă mai sunt viu
cu ce-am greşit de vii pândind
şi totuşi dacă vii
adu-mi şi tu ceva să-mi placă
nici flori nici lumânări ca la mormânt
ci o noapte de împăcare cu tot ceea
ce am fost şi încă sunt

noa haide moarte hai

păşeşte-n cet de poţi
injectează-mi în vene noaptea
fie şi în somn
doar atât cât eu către Dumnezeu mî-ndrept
apoi să taci
că n-ai nume de Om

apoi să taci
apoi să taci
să taci...

poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului (aprilie 2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciune

Acum, bătrân, am mult mai multă minte
Şi nu mai sunt răzbunător, deci, dacă
Mi se va cere "Dinte pentru dinte"
Eu voi răspunde: "Placă pentru placă"!

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2011)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

De-ar fi să scot din amintiri o clipă
Şi, în puterea mea, un timp s-o am,
Aş vrea să văd, în ea, cum se-nfiripă
Tot ce simţea acela ce eram.

Şi poate-aş creşte-o cât aş vrea să fie
De-ar fi să-mi placă mult ori aş dori
Să-mi fie mare cât o veşnicie
Sau, dacă-i mult, măcar cât ţine-o zi.

Iar de va fi ca ea să nu-mi mai placă,
Aş strânge-o-n pumni, aş face-o gând uitat
Şi n-aş mai vrea cu mine să petreacă
Prin amintiri ce-n urmă am lăsat.

De-ar fi să pot s-o fac, n-aş face-o-n pripă
Şi nu mi-aş risipi puteri de mag
Pe altceva decât aceeaşi clipă
Ce revenea când te priveam cu drag.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NOSTALGII DE FESTIVAL... DUPĂ 1230 Km. DUS–ÎNTORS

Superbul Iaşi de-a pururi o să-mi placă,
E-o perlă pe tărâmul sfânt – Moldova...
Aş vrea să fiu născut acolo, dacă
N-ar fi aşa departe de Craiova!

epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie

Lira spânzurată-n cui
Cam de mult am părăsit-o,
De urâtul tău, iubito,
Şi de dragul nimănui.

Degetele-mi amorţite
De-abia lunecă pe strune.
Toate coardele sunt bune,
Doar a' inimii-s plesnite.

Pentru tine, adorato,
Vreau să-mi cânt de azi încolo
Bucuriile-n tremolo
Şi tristeţea-n pizzicato.

Şi de s-o-ntâmpla ca tonul
Ori măsura să nu-ţi placă,
Vom întoarce patefonul
Şi vom pune altă placă.

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie

Lira spânzurată-n cui
Cam de mult am părăsit-o,
De urâtul tău, iubito,
Şi de dragul nimănui.

Degetele-mi amorţite
De-abia lunecă pe strune.
Toate coardele sunt bune,
Doar a' inimii-s plesnite.

Pentru tine, adorato,
Vreau să-mi cânt de azi încolo
Bucuriile-n tremolo
Şi tristeţea-n pizzicato.

Şi de s-o-ntâmpla ca tonul
Ori măsura să nu-ţi placă,
Vom întoarce patefonul
Şi vom pune altă placă.

poezie celebră de George Topîrceanu (1924)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

De-aş fi avut înţelepciunea
izvorului ce sapă-n stâncă,
de-aş fi ştiut să strălucesc
printre pietriş în valea-adâncă,

De-aş fi ştiut, cum ştie apa
să fiu oglindă pentru stele,
de-aş fi putut să am răbdare
să-mi treier visurile mele,

De-aş fi săpat în stânca dură
cum sapă un izvor supţire,
aş fi putut să trec mai lesne
şi peste-o zi făr'de iubire.

poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai o haină calitativă şi la un preţ bun, te vei simţi mai bine îmbrăcat, decât în una ieftină.

citat din Giorgio Armani
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am putea înţelege în niciun fel viitorul dacă nu am ţine cont de trecut.

citat din Giorgio Angelo Livraga
Adăugat de Roxana Panaite
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna amabilă

Cred că luna-i foarte-amabilă
Să-mi poarte-atâta grijă mie,
M-a-însoţit de-acasă până-aici
Să-mi ţină companie.

A mers până unde-am putut s-alerg;
Cum a putut să traveseze bolta oare?
Ea nu are picioare cum am eu,
Nici aripi ca să zboare.

Şi, totuşi, iat-o sus deasupra casei lui;
Poate crede că nu-i bine-atâta cale
Să umblu singură-n puterea nopţii,
Deşi mama mea spunea că-aş fi în stare.

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!