Într-o lume în care oribilul devine normă, instituţiile stabile nu-şi mai au rostul.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutarea motivului de valabilitate al unei norme nu poate merge la nesfârşit, cum se întâmplă cu căutarea cauzei unui efect. Ea trebuie să sfârşească la o normă care se presupune a fi ultima, cea supremă. Ca normă supremă ea trebuie să fie presupusă, deoarece nu poate fi stabilită de o autoritate a cărei competenţă ar trebui să se bazeze pe o altă normă, şi mai înaltă. O asemenea normă, presupusă a fi supremă, este denumită aici normă de bază.

Hans Kelsen în Doctrina pură a dreptului (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când plagiatul devine neimportant, incompetenţa devine o normă!

aforism de Gabriel Petru Băeţan din Îndreptar pentru sarcasm
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O eroare care durează devine normă.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lume de ce tu eşti rea

Lume de ce tu eşti rea,
Căci n-ai fost făcută-aşa;
Dumnezeu te-a făcut bună,
Dar tu, astăzi, eşti nebună.

Iute uiţi de-ţi fac un bine,
Crezi că tot ţi se cuvine,
Dar de îţi fac rău o dată,
Tu nu mă uiţi niciodată.

Fie răul mic sau mare,
Tu nu-mi dai în veci iertare.
Lume, lume eşti ingrată
Şi de draci eşti posedată.

Altul este rostul tău,
Rostul dat de Dumnezău;
Rostul tău e să fii bună,
Schimbă-te, nu fi nebună!

pamflet de George Budoi din Lumea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (17 iunie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim într-o lume a lui Kafka, o lume de coşmar, în care ilogicul se suprapune cu absurdul, în care personalitatea este strivită. Trăim într-o lume în care totul e pe dos, în care nefirescul devine firesc, iar firescul este blamat şi condamnat, în care nonvaloarea este ridicată în rang, iar valoarea e pusă la stâlpul infamiei, în care şmecheria dâmboviţeană este considerată inteligenţă, în care păcatul a ajuns virtute, iar virtutea a ajuns păcat.

aforism de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (18 mai 2006)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele date plantelor trebuie să fie stabile, certe şi în consecinţă numele trebuie acordate genurilor stabile.

citat din Carolus Linnaeus
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt pe calea unei nădejdi. Aşa şi reuşesc să ies din contingent. Altfel n-aş putea să trăiesc cu uşurinţă în atmosfera actuală. Pentru că formaţia mea este de umanist, de carte, de cultură, aşa cum o înţelegeam pe vremuri noi, intelectualii. Aveam nişte modele, pe care am încercat să le urmăm, scara de valori era cumva fixată. Trăiam într-o lume sigură, în măsura în care cultul valorilor stabile îţi poate da ţie sensul unei stabilităţi.

citat clasic din Zoe Dumitrescu Buşulenga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când oamenii ajung la concluzia că totul este inutil, atunci absurdul devine normă.

citat din Stanley Crouch
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-şi dăduse seama că atunci când senzualitatea şi gingăşia se unesc într-o femeie, ea devine foarte puternică.

citat clasic din Anais Nin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

România e o ţară imprevizibilă. Occidentul a încercat să construiască o lume raţională, organizată, previzibilă, iar românul nu-şi prea găseşte locul într-o asemenea lume.

citat din Lucian Boia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântat este cel care şi-a găsit rostul; să nu-şi dorească altă fericire.

citat celebru din Thomas Carlyle
Adăugat de Zenovia Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostul iubirii. Natura este stăpânită de criteriul delimitărilor. Numai în iubire ea caută confuzia. Căci rostul iubirii este să restabilească pentru o clipă haosul iniţial din care să se nască o lume nouă.

aforism celebru de Lucian Blaga
Adăugat de Fumed
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostul cărţii

O carte este precum casa
În care rostul e aşa:
Un scriitor... aşterne masa
Să aibă-un critic ce mânca.

epigramă de Gheorghe Mincă din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purtăm poveri ce nu-şi au rostul...

Purtăm poveri ce nu-şi au rostul
În viaţa asta mult prea scurtă,
Şi ne mirăm că uneori,
Clacăm la singura redută.
Ne încovoaie ne rănesc,
Iar noi le ducem zi de zi....
Şi, ca şi când n-ar fi destul
Le moştenesc ai noştri copii.
Povara banului prea mult
Ce ni-l dorim fară oprire,
A luxului nemărginit
Şi a nevoii de mărire.

Poveri ce nu-şi au locul lor
N-au nici valoare, trebuinţă,
Ci doar ocupă locul gol
Lăsat de lipsa de credinţă.
Sunt Doamne suflete pustii
Şi-s zbuciumate, chinuite,
De truda fără de sfârşit
Şi-a lor poveri nemărginite.

Opreste Doamne suferinţa,
Şi fă-i Tu Doamne să te vadă,
Să te iubească şi să creadă,
Şi... vor scăpa de împovărare.

poezie de Angelina Nădejde (8 iunie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o tăcere păgână

Întinderea se prelungeşte până dincolo de orizont,
când se luminaează strălucitor
scoate un abur difuz prin care-i respiră ierburile.

Fântânile adună câţiva copaci în jur
căzuţi din cer ca o binefacere a drumeţilor,
după ce se răcoresc cu apa rece
să-şi odihnească în pace oasele.

Cerul este prea înalt în amiaza de pomină,
între noi se cuibăreşte umbra,
într-o tăcere păgână
ne agăţam de priviri bolnave.

Vorbele nu-şi mai aveau rostul,
aşteptam să căpătăm noile puteri
şi primim imboldul
de a ne urma lungul drum.

Câmpia se îmbracă în lanurile ei,
noi ne îngăduiam din ochi plecarea,
ne bucurăm de sosirea norilor,
şi ascultăm ierburile în unduire,
visăm la hanul dintre sălcii
unde noaptea devine un scut.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o lume plină de frică, fii curajos. Într-o lume plină de minciuni, fii onest. Într-o lume în care puţinora le pasă, fii plin de compasiune. Într-o lume plină de prefăcuţi, fii autentic. Pentru că lumea te vede. Lumea îşi pune speranţa în tine. Lumea este inspirată de tine. Lumea poate fi un loc mai bun datorită ţie.

citat din Doe Zantamata
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţeleptul

Înţelept e-acela care
Nu te pune la-ncercare;
De-ale sale-şi vede rostul
Şi nu-şi pune-n plug cu prostul.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (8 august 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La fel, viaţa şi moartea...

O analogie grăitoare între viaţă şi moarte:
Comparaţi-le cu apa şi cu gheaţa.

Apa se strânge într-o îmbrăţişare intensă şi devine gheaţă,
Iar gheaţa se dispersează şi devine apă.
Orice a murit se va naşte cu siguranţă iarăşi;
Orice s-a născut se învârte şi-apoi moare.

Aşa cum gheaţa şi apa nu-şi fac reciproc nici un rău,
La fel, viaţa şi moartea, amândouă, se simt bine.

poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reorganizare în instituţiile statului

A-i dori fără de pată
Pe cei mici – nici un folos.
Scara, ca s-o faci curată,
Mătur-o de sus în jos.

epigramă de Ioan Marinescu-Puiu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii iubitori trăiesc într-o lume care îi iubeşte. Oamenii ostili trăiesc într-o lume care îi urăşte. Este aceeaşi lume.

citat din Wayne Dyer
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!