Epitaf unui escroc
La mormânt, cu pietate,
Oameni mulți s-au adunat,
Plâng și au cu toți dreptate
(Și-amintesc cât le-ai furat)
epitaf epigramatic de Mihai Trufașu din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Trufa
Că vă e sau nu pe plac,
Nu stric trufa cu spanac;
Și să afle moș Manole:
Nu stric trufa cu fasole.
poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (21 iunie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cei mai mulți oameni care își doresc dreptate, nu vor cu adevărat dreptate. Ei își doresc răzbunare. Vor să vadă că necazurile se împrăștie în mod egal peste toți cei din jur.
citat din David Gerold
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, oameni buni!
La mulți oameni, Țară,
Că mulți dintre noi
Ți-au plecat afară
Ca după război!
La mulți oameni, Mamă,
Că mulți dintre fii
Nu au nicio teamă
Că n-o să mai fii!
La mulți oameni, Limbă
Frumoasă, cu rost,
Că prea mulți te schimbă,
Vorbindu-te prost!
La mulți oameni, Umbră
Ascunsă prin sate
De vânzarea sumbră
A codrului-frate!
La mulți oameni, Vatră
De foc, din străbuni!
Viitor de piatră!
La mulți oameni buni!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Eugen Barbu, autorul romanului "Groapa"
Cu trudă și gândire-adâncă
Maestrul a creat o "groapă"
În care liniștit aruncă
Pe toți aceia care-l sapă.
epigramă de Mihai Trufașu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Angela: Ai lucrat toată noaptea?
Hodgins: Da, am analizat trufa.
Angela: Asta e o expresie nouă pentru "te-ai jucat de unul singur"?
Hodgins: Și am găsit doar un praf comun.
Angela: Mai există și alt tip de praf?
Hodgins: Praful comun este produs de cărăbuși, ceea ce înseamnă că pomul pe care a crescut trufa avea dăunători.
Angela: Toni n-o să fie impresionat de această descoperire.
Hodgins: Nu am analizat trufa ca să-l impresionez pe Toni. Am vrut să fac dreptate și să prind un antropofag sângeros.
Angela: Asta cu siguranță o să-l impresioneze pe curierul sexy.
Hodgins: Încă sunt cel mai tare.
replici din filmul serial Cititorii de oase
Adăugat de Matache Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta, iubită Românie...
Sunt ani și ani iubită Românie,
De când românii toți s-au adunat,
La Alba și-n deplină armonie,
Îmbrățișați în horă au intrat.
Cu bucurie "La Mulți Ani" îți cântă,
Poporul din Ardeal și de pe Prut,
Iar eu mă-nclin cu drag măicuță sfântă
Și glia strămoșească o sărut.
Veniți cu toți la hora înfrățirii,
Uniți să fim din nou ca și atunci,
Când un Mihai a rupt lanțu-nrobirii
Și-am devenit mai tari ca niște stânci.
Deși de-o vreme ploi de răutate,
Ne-au împroșcat cu-al șarpelui venin
Privându-ne de orice libertate
Și-n inimi au lăsat numai suspin.
Și dacă nu luptăm pentru dreptate,
Vom fi zdrobiți, puțin câte puțin,
Uitând că am avut o demnitate
Ce s-a pierdut în talpă de străin.
De ziua ta iubită Românie,
În palme tricolorul vreau să-l țin
Și să-l privesc cu drag și cu mândrie
Ca pe-un trofeu ce-l merităm din plin!
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am adunat toți anii
Am adunat toți anii ce-au trecut
În calendare vechi și fără timp,
Tristeți și bucurii am petrecut,
Iubind iubirea-n orice anotimp.
Am adunat toți macii înfloriți,
Cu fir de iarbă verde i-am legat,
Să-i dăruiesc celor nefericiți
În noul an, c-un zâmbet nepătat.
Am adunat ninsorile târzii
Și pozele găsite prin album,
Speranțele, tăceri în poezii,
Cuvinte nerostite pân'acum.
poezie de Olga Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce rost?!
Destinul meu n-a fost prea blând,
Prea mulți în viață mi-au intrat,
S-au adunat în ea pe rând,
Fără măcar să fi-ntrebat.
Am încetat să mă mai plâng,
Că unii intră și nu-ntreabă
Dar parcă tot mai mulți se strâng
În viața mea, cei fără treabă.
Și nu-ncetează să tot vină
Se-ntrec cu toții dând năvală
Cu cât, de ei, este mai plină
Cu-atât e viața mea mai goală!
Numai acei ce eu i-aș vrea
Nu sunt pe-aproape când mi-e dor
Și atunci când vin unde să stea?
Că alții stau pe locul lor!
Unii s-au instalat în lege,
Alții voința mi-o supun
Dar niciunul nu-nțelege
Că viața mea nu-i bun comun!
Abia putând să mai respir
De câți se-nghesuie în ea
Mă dau deoparte și mă mir:
Ce rost am eu în viața mea?!
poezie de Ion Roșca din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fi știut... - jurnal de lacrimi de război
Să fi știut că va veni războiul, nu mai făceam copii... să suferim.
Dar cui să aparțină-această vină? Ce datorăm, cu moartea să plătim?!
De ce plătesc părinți, copii, cu sânge? De ce cu lacrimi spală suferința?
De ce planeta îngenunche, plânge? Străini de viață, căutăm credința...
De ce, de ce, de ce nu-mi pot răspunde, când calcă tancuri trupuri, le strivesc
Și din adâncul lor țâșnește sânge... Blestem de Dumnezeu îmi ispășesc?!
Copii flămânzi, fără părinți, departe, în lumea asta încă rătăciți,
De ce, răniți, tânjesc după dreptate? De ce sunt schije-n ochii lor cuminți?
Ce simte-un tată, când plecând la luptă, știe că va muri pentru fecior
Și pruncul fi-va ultima icoana pe care-n gând, o va purta cu dor?
Un pui de om, cu surioara-n brațe, ce simte când părinții i-au murit?
Dintr-un război, ce poți să iei aminte?! Căci sufletele-n el s-au schilodit...
Nu tancuri, avioane și rachete te sperie la fiecare ceas,
Ci moartea ce plătește biruri grele să ia de pe pământ ce-a mai rămas.
De ce să curgă lacrimă pe ceruri și-i secetă de oameni pe pământ?
Războiu-acesta, cui să folosească? De ce să n-aibă oamenii mormânt?
Nu-mi pot răspunde și mă doare-n suflet... Cu gânduri calde îi îmbrățișez,
Dar mă încearcă, iată,-un fel de urlet și-n mine în războaie mă trezesc.
Visez la pace și la libertate... Să-ntoarcă-n lume singurul Iisus
Ce-a adormit pe cruce și-n dreptate, spre Dumnezeu, ca un martir s-a dus.
Și mă trezesc cu sufletul o rană și gândul sângerând de necuvinte
Și plâng și plâng și plâng precum o mamă, toți pruncii lumii care n-au părinte.
Calc diavolescul sânge în picioare și plâng sub crucea lui Iisus... Mi-e dor!
Și plâng fiece suflet care moare, lăsând pământul mai pustiu, mai gol...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ștafeta de la poet
(Lui Grigore Vieru)
Am preluat,
Cu pietate,
Din îndemnul tău,
Lupta pentru dreptate.
Am preluat, în moment durut,
Speranță s-avem, "cărare peste Prut".
Am adunat într-o carte
Copiii cuminți ai Limbii Române
Ca să nu uităm de tine.
Ești tare departe,
Poate ai uitat cine sunt,
Dar eu, Maestre,
Țin strâns ștafeta,
Aici, pe pământ,
Chiar de uneori totul se vinde.
Noi știm amândoi:
Mai sunt lucruri sfinte!
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Proștii se plâng că nu sunt cunoscuți de suficient de mulți oameni. Înțelepții se plâng că nu cunosc suficient de mult oamenii.
citat celebru din Confucius
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Invataturile lui Confucius. Istoria ideilor politice" de Confucius este disponibilă pentru comandă online la numai 15.00 lei.
Muntele de pietate...
Alpiniștii n-or să suie
Muntele de pietate
Unde bătrânețea șuie
Poartă amintiri trucate.
Baronese scăpătate
Vin cu briliante-n sân
Pe poteci de pietate
Chin le e urcușul, chin!
Fără brazi, fără izvoare
Muntele e sterp și gol
Sărăcia dă târcoale
Muntelui fiindu-i sol.
Sărăcia urcă, urcă
Muntele de pietate
Purtând amintiri în cârcă
Și prințese scăpătate.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muntelui de pietate
Se vede, dar, cu claritate,
Nu e ironic al meu ton,
E cea mai naltă pietate
Să te dezbrace de palton!
epigramă de Cridim din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi te-a furat
Mi te-a furat un vis,
Pe ochi sunt supărată,
Atunci când s-au deschis
Tu-ai dispărut îndată.
Mi te-a furat un gând
În care te-ascundeam,
Să fii acolo când
În taină sufeream.
Mi te-a furat un dor
În care te țineam,
Era răvășitor
Când nu te mai găseam.
Mi te-am furat chiar eu
Din dor, din gând, din vis,
Ca noi să fim mereu
Cum soarta a decis.
poezie de Angela Ion Pistol
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui poet lăudăros
Volumul tău l-a cumpărat
Un tip cuprins de insomnie
Atuncea când a constatat
Că e închis la farmacie!
epigramă de Mihai Trufașu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lutul Sufletului
Am pus un zâmbet pe-o floare
Au trecut mulți ani, el s-a uscat
Astăzi sădesc semințe, nu ale mele
M-am înstrăinat, de mine
O căramidă roșie din trupul meu s-a dărâmat
I s-a furat lutul, înainte de-a arde
astăzi este fărâme
a rămas moartă-n mine
Știu numai de una, căci pe urmă am uitat
Oare câte mi s-au furat?
Așa am rămas fără trupul minții
Eu?
Suntem noi toți!
Mă uit la televizor
iar
copacul îl văd cu rădăcinile întoarse
Aerul este oare pământ?
Putem fi înmormântați direct în cer?
Mi-a fost omorât păcatul
Nu al meu! Ci al celor care nu tresar
nopțile când nu au vise
Da! Nu au vise, căci nu sunt ca mine
Cu cărămizi nearse, pentru că mi s-a furat
Lutul Sufletului
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigramistului George Zarafu
Zaraf din cap și pân-la glesne
Are-o metodă-a sa - de ani:
Ca să ne cumpere mai lesne
Întâi ne face de doi bani.
epigramă de Mihai Trufașu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și plâng
Să plâng... destinul meu pierdut?
Să plâng... uitarea ce mă doare?
Ascund cuvântul început
Și plâng... ce rost oare mai are.
Să plâng... când totul s-ar sfârși?
Să plâng... când inima îmi bate?
N-am crezut... credeam că-s împlinit...
Și plâng... când alții-mi râd în spate.
Să plâng... e starea mea umană,
Să plâng... e-un fenomen uitat.
Eu... n-am ales rasa umană,
Și plâng... de zestrea ce mi-au dat.
Să plâng... mi-e totul împotrivă,
Să plâng... sunt cereri mai de preț.
Eu... caut steaua mea divină,
Și plâng... când totu-i un dispreț.
Să plâng... curat și fără teamă?
Să plâng... când ochii-mi s-au umflat?
Dar cine se chinuie... mă cheamă
Și plâng... că tot ce-am scris nu am semnat.
Să plâng... mă regăsesc în vise,
Să plâng... că-s vise destrămate?
Mă simt străin pe lângă tine
Și plâng... că timpul ne desparte.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf
Privindu-i bustul, consătenii
Exclamă astăzi în sfârșit:
I-au trebuit vrea opt decenii
Să ne probeze că-i cioplit.
epitaf epigramatic de Mihai Trufașu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei cochete
Are-o cruntă supărare:
Când din cer sună apelul
Și-a uitat - în graba-i mare -
Și oglinda și rimelul!
epigramă de Mihai Trufașu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!