La catafalcul fostului magistrat

Cu mâinile pe piept
Şi fruntea luminată
Stă neclintit şi drept
... ca niciodată.

epigramă de George Petrone din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui politician servil

Văzându-i mâinile pe piept,
Mă bate gândul sepulcral:
E drept că astăzi este drept,
Dar nici acum nu-i vertical.

epigramă de Dan Norea din Epi... Gramatica, Om politic drept și bun, Făt-Frumos și Moș Crăciun (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viitorul apropiat

Când vom păşi-n Comunitate
Cu surle, fast şi protocol,
Vom ţine mâinile la spate
Să nu se vadă fundul gol.

epigramă de George Petrone din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui fost coleg, ajuns parlamentar

Luându-şi rangul drept atu,
Cu modestie şi decenţă,
Mi-a spus să nu-1 mai iau la "tu",
Ci să-i spun, simplu, "Excelenţă".

epigramă de George Petrone
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

A venit un strigoi
mi-a pus mâinile pe piept
şi mi-a zis
"Mă sperii!"
A venit o pasăre
mi-a luat mâinile de pe piept
şi mi-a zis
"Ce zbor o mai fi şi ăsta?"
A venit
un peşte mi-a pus mâinile pe el
şi a zis
"Simţi pieptul tău?"
A venit îngerul şi a râs
Avenit melcul şi m-a târât
A venit broasca şi m-a scuipat
Ai venit tu
şi m-ai amputat...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui carierist

Mâinile, ce-i sunt pe piept,
Se-odihnesc, de azi, pe drept,
Că din greu au apărat
Scaunul pe care-a stat.

epitaf epigramatic de Virgil Cacinschi din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui candidat pentru senat

Aici, cu mâinile la piept,
Îşi doarme somnul liniştit,
Căci visul şi l-a-ndeplinit:
Acum e... senator de drept.

epitaf epigramatic de Ioan Toderaşcu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf pentru un popă

În racla rece-i aşezat
Tăcut, cu mâinile pe piept;
O viaţă el a predicat,
Dar niciodată la subiect.

epitaf epigramatic de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul vremii

Eroii nu se bat în piept
Cu gesturi mari, cu gesturi mici.
Nu-ntotdeauna cel ce-i drept
E izbăvit dintre pitici.

Ca să ajungă până-aici,
Cuvântul vremii înţelept,
Cu gesturi mari, cu gesturi mici,
Nu s-au bătut eroii-n piept.

A fost un drum şi drumul drept
Nu-ţi lasă dreptul să abdici.
Cel bun, de-i fulgerat în piept,
E sărbătoare la pitici.

Cu gesturi mari, cu gesturi mici
Eroii nu se bat în piept.

sonet de Nicolae Dragoş
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu se compară cu o noapte luminată de lună în vreme de Halloween... În această noapte fatală, cerul văduvit de stele se lamentează întunecat şi neclintit. Culorile sumbre ale ameninţătoarelor, negrelor păduri sunt brusc iluminate de apariţia lunii pline.

citat din Kim Elizabeth
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doleanţă

Ca bărbat, oricând accept
Să pun mâinile pe piept...
Şi-am să le pun, nu-i de mirare,
Pe-un piept frumos, de fată mare.

epigramă de Grigore Drăgan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presa despre frig şi foame

Exagerează, constatăm,
Şi de la adevăr se-abate:
De foame, ce e drept, răbdăm,
Dar frig avem pe săturate!

epigramă de George Petrone din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara-n rostul ei reîntregit

E-un veac de când la Alba, în Ardeal,
Străbunii-au împlinit un ideal
Şi-au ostoit un dor de toţi râvnit,
Cu ţara-n rostul ei reîntregit.

Pe roata vremurilor umilit,
Piept lânga piept, ca stânca neclintit,
Un neam ce n-a uitat călăii lui,
Dar bun la suflet cum un altul nu-i,

Înfăptuita-n miez de munţi Carpaţi,
Unirea sfântă-a fratelui cu fraţi.
Sub steagul mândrei noastre Românii,
Pe sub un cer cu glas de ciocârlii,

Cât ochi cuprind şi dincolo de zare,
E ţara mea unită-ntre hotare.
Scăpată de al zeilor blestem,
Găsindu-şi ca pe-al Ariadnei ghem

Drum drept, prin labirintul încâlcit
Al unui neam ce greu şi-a regăsit,
Lovindu-se de ţărm în marea slavă,
Puterea de-a se ridica din pleavă.

E glia de-azi, o pită-aproape-ntreagă,
O naţie ce ne-o fi pururi dragă,
O ţară care strigă şi îşi cheamă,
Copiii rătăciţi, la piept de mamă.

poezie de Mihaela Banu (decembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La înmormântarea unui beţiv

A scăpat de supărări,
Iată-l cu colac pe piept!
Ieri mergea pe trei cărări,
Astăzi ţine drumul drept.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul Băuturilor, Beţiei şi Beţivilor (22 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor care-şi bat părinţii

Doar monştrii cei mai de temut
Îi bat pe cei ce i-au născut.
Sunt mulţi aceştia, fără număr,
Cădea-le-ar mâinile din umăr,
Iar inima din piept le sară
Şi neîntârziat să piară!

poezie de George Budoi din Părinţii şi copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (18 iulie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îl vezi pe muncitor sprijinindu-şi mâna uşor, cu iubire, pe unealta de muncă, stând drept, neclintit, privind departe; ochii lui sunt senini ca cerul: el e maiestatea. De umărul lui se reazemă blând o femeie; trupul ei se mlădie ca o iederă lângă trupul voinic şi drept al bărbatului: ea e iubirea.

citat din Vasile Pârvan
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinile Tale

Mâinile Tale, dulce Isuse,
mâinile care din lut ne-au creat,
întinse pe lemn se lăsară străpunse,
o, mâinile Tale ce totul au dat!

Gleznele Tale, glezne trudite,
pline de colb, şi de spini, şi de dor,
pe lemnul ruşinii au fost ţintuite,
ca dreaptă răsplată a dragostei lor...

Fruntea senină ca zările-albastre,
plină de milă adânc s-a plecat,
primind diadema batjocurii noastre
drept cel mai de seamă triumf de-mpărat.

Buzele Tale, pe care stătură
vorbele sfinte din cer coborând,
gustară paharul de fiere şi ură
şi râuri de sânge lăsară iertând.

Inima sfântă, floarea ascunsă,
cerul întreg părăsindu-l, veni,
de-o suliţă rece să fie străpunsă,
adânc vinovată c-atât ne iubi.

Dragostea care din Tatăl purcede,
plânge şi astăzi cu-acelaşi suspin.
Dar oricare suflet aude şi crede,
în dragostea sfântă se-alină deplin!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul

Gânditor şi cu mâinile la spate
Merg pe calea ferată,
Drumul cel mai drept
Cu putinţă.

Din spatele meu, cu viteză,
Vine un tren
Care n-a auzit nimic despre mine.

Acest tren - martor mi-e Zenon bătrânul -
- Nu mă va ajunge niciodată,
Pentru că eu mereu voi avea un avans
Faţă de lucrurile care nu gândesc.

Sau chiar dacă, brutal,
Va trece peste mine,
Întotdeauna se va găsi un om
Care să meargă în faţa lui
Plin de gânduri
Şi cu mâinile la spate.

Ca mine acum
În faţa monstrului negru
Care se apropie cu o viteză înspăimântătoare,
Şi care nu mă va ajunge
Niciodată.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima noapte cu tata

nu am aflat niciodată de ce tata
plângea în somn şi de ce
îşi ţinea mâinile sub cap în aceeaşi poziţie
noapte de noapte
poate că mamei i-a şoptit
înainte de a stinge lumina
când îi cosea buzunarele
găurite de timp

de câte ori îi săream la gât
seara înainte de culcare
lăcrima şi
în răstimpul dintre lacrimi
mă strângea în braţe
dar niciodată
nu mi-a spus te iubesc
îi tremurau mâinile şi vocea
ori de câte ori
încerca să-mi vorbească şi
deseori îşi schimba vorba
cu o întrebare
ai mâncat...

în ultima seară când ar fi trebuit
să-l văd cu mâinile aşezate sub cap
avea mâinile încrucişate peste piept
şi dormea
dimineaţă când am dat fuga la patul lui
să-l trag de mustaţă ca de fiecare dată
mama m-a aşezat pe genunchi
mi-a luat capul între palmele ridate de timp
m-a privit în ochi şi mi-a şoptit ca şi când
tata şi-ar fi continuat somnul
tatăl tău s-a dus să-l întâlnească
pe Dumnezeu
şi mi-a dat de grijă să-ţi spun că tu
îi vei ţine locul

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima noapte cu tata

nu am aflat niciodată de ce tata
plângea în somn şi de ce
îşi ţinea mâinile sub cap în aceeaşi poziţie
noapte de noapte
poate că mamei i-a şoptit
înainte de a stinge lumina
când îi cosea buzunarele
găurite de timp
de câte ori îi săream la gât
seara înainte de culcare
lăcrima şi
în răstimpul dintre lacrimi
mă strângea în braţe
dar niciodată
nu mi-a spus te iubesc
îi tremurau mâinile şi vocea
ori de câte ori
încerca să-mi vorbească şi
deseori îşi schimba vorba
cu o întrebare
ai mâncat...
în ultima seară când ar fi trebuit
să-l văd cu mâinile aşezate sub cap
avea mâinile încrucişate peste piept
şi dormea
dimineaţă când am dat fuga la patul lui
să-l trag de mustaţă ca de fiecare dată
mama m-a aşezat pe genunchi
mi-a luat capul între palmele ridate de timp
m-a privit în ochi şi mi-a şoptit ca şi când
tata şi-ar fi continuat somnul
tatăl tău s-a dus să-l întâlnească
pe Dumnezeu
şi mi-a dat de grijă să-ţi spun că tu
îi vei ţine locul.

poezie de Teodor Dume din Ultima noapte cu tata (2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima noapte cu tata

nu am aflat niciodată de ce tata
plângea în somn şi de ce
îşi ţinea mâinile sub cap în aceeaşi poziţie
noapte de noapte
poate că mamei i-a şoptit
înainte de a stinge lumina
când îi cosea buzunarele
găurite de timp
de câte ori îi săream la gât
seara înainte de culcare
lăcrima şi
în răstimpul dintre lacrimi
mă strângea în braţe
dar niciodată
nu mi-a spus te iubesc
îi tremurau mâinile şi vocea
ori de câte ori
încerca să-mi vorbească şi
deseori îşi schimba vorba
cu o întrebare
ai mâncat...
în ultima seară când ar fi trebuit
să-l văd cu mâinile aşezate sub cap
avea mâinile încrucişate peste piept
şi dormea
dimineaţă când am dat fuga la patul lui
să-l trag de mustaţă ca de fiecare dată
mama m-a aşezat pe genunchi
mi-a luat capul între palmele ridate de timp
m-a privit în ochi şi mi-a şoptit ca şi când
tata şi-ar fi continuat somnul
tatăl tău s-a dus să-l întâlnească
pe Dumnezeu
şi mi-a dat de grijă să-ţi spun că tu
îi vei ţine locul

poezie de Teodor Dume din Carte; Ultima noapte cu tata. Editura Pim (2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!