Unui confrate avocat pledant

Cum scrie mult, dar fără sens,
Cu circumstanţe-atenuante
Să-i acordăm, toţi în consens
Şi derogare de la poante.

epigramă de Constant Petrescu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tentaţii de primăvară

Când mi se-aprinde un tăciune
În suflet, cu vreun sens rebel,
Nevasta mea - cu "-nţelepciune" -
Îmi toarnă apă peste el.

epigramă de Constant Petrescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui debutant

Dorind să intre în Parnas
Îşi procurase un Pegas,
Dar judecând după cum scrie,
Iar trebui o herghelie.

epigramă de Constant Petrescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăr

Oricât aş fi cu alţii în consens
Să îi găsesc femeii un folos,
Constat: ea-i un amestec curios
"De sens, nonsens şi dublu sens",

epigramă de Nicolae Moisiu din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se cere-o derogare

Când văd pe-atâţia, azi, cu celulare
(Sărmanele şi bietele urechi
Mai că ar vrea să ceară-o derogare
Să se întoarcă timpurile vechi).

epigramă de Dumitru Grigoraş din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Derogare (definiţie)

Derogarea, precum ştiţi,
Printre reguli o-ntâlniţi:
Dar, când soaţa e la mare,
Nu-i trebuie derogare!

epigramă de Mihai Cosma din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evei

Mult mai târziu mi-a oferit
Un măr - pe post de fruct oprit,
La vârsta mea, tot ce mai pot
E ca din el să fac compot.

epigramă de Constant Petrescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modestie

Fără urmă de chibrit,
Morfoleam ţigara acru!
Însă tot am reuşit
S-o aprind... la focul sacru!

epigramă de Constant Petrescu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Ioanid Romanescu, pentru volumul său "Aberaţii cromatice"

Un editor interesat
Maestrului să-i intre-n graţii,
Când l-a văzut, l-a întrebat:
- Aveţi şi alte aberaţii?

epigramă de Constant Petrescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Mircea Ursei Breznicescu

În Iad, pe cât am înţeles,
Epigramiştii n-au acces;
Pretenţiile-s mult mai mari:
Primesc doar... critici literari!

epigramă de Constant Petrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interdicţie

În iad, pe cât am înţeles,
Epigramiştii n-au acces,
Pretenţiile-s mult mai mari:
Primesc doar critici literari!

epigramă de Constant Petrescu din Anuarul Epigramiştilor Români - 2007 (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrajă-n vrajă

Scrie, scrie, scrie,
scrie, ciorcîrlie,
cîntă, vulpe blîndă,
crapă, crap de apă,
scrie, scrie, scrie...

Lîngă partea stîngă
un rar cărturar,
peste palimpseste
trece pana-i rece,
scrie, scrie, scrie...

A-nghiţit un chit
cu-al lui bot, socot,
mitul nenumit
şi totemul tot.
Cutie pustie.
Scrie, scrie, scrie...

Joc în soliloc.
Calfa scrie alfa.
Mama scrie gama.
Doi copii scriu pi.

Hîrtie, sicrie...
Scrie, scrie, scrie...

poezie de Nina Cassian din Ambitus (1969)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Th. Andronic, pentru poemul "Păduri virgine"

În timp ce tu citeai încet
Am reţinut atât: "virgine";
Şi m-am gândit cu mult regret:
Poemul ăsta nu-i de mine!

epigramă de Constant Petrescu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un critic nu trebuie să fie la fel ca toată lumea. Să scrie cu sângele şi cu nervii lui sau să nu scrie deloc.

citat celebru din Camil Petrescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constant românesc

Când au văzut amploarea dramei
Din ţara plină de Mitici,
Mai toţi haiducii de pe-aici
Ales-au codrul Epigramei!

epigramă de George Corbu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Ea"

Femeia dă vieţii sens
Şi-ţi face trist sau vesel traiul,
Iar când cu Ea eşti în consens,
Ai dobândit în lume… raiul.

epigramă de Georgeta Vătavu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foarte puţină lume mai scrie astăzi cu stiloul sau creionul. Între cerneală şi grafit s-a interpus tastatura calculatorului, rezultatul fiind o scriere impersonală, aceeaşi pentru toţi utilizatorii. Se scrie tot mai mult la două mâini, de unde până nu de mult se scria doar cu trei degete.

Mihail Mataringa (8 ianuarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei claveciniste

Concertul ei a fost un crah:
L-a pus pe fugă şi pe Bach!

distih de Constant Petrescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei cântăreţe răguşite

Concertul ei a fost un crah:
L-a pus pe fugă şi pe Bach!

distih de Constant Petrescu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Marţial

Deşi nu te compar cu mine,
Scriai şi tu destul de bine!

distih de Constant Petrescu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plopii fara el

Pe lîngă plopii fără soţ
Trec anii cu încetul
Şi ei ar fi aproape toţi
De n-ar lipsi poetul.
El nu a fost nici cînd era
Doar trecătoare copii
Împrejmuiau absenţa sa
Şi fără soţ toţi plopii.
La locul lor toţi plopii sînt
Foşnind cu tot firescul
Dar n-au nici sens şi nici cuvînt
Lipseşte Eminescu.

Aşa sîntem toţi
Destinul ne-arată
Doar plopi fără soţ
Cu soţ niciodată.

Şi primăria-i are-n stoc
Şi-i numără într-una
Dar nu-i mai bate nenoroc
Şi nu-i foşneşte luna.
Nici primăvara nu dă sens
N-au vară, iarnă, toamnă
În jurul lor e-un gol imens
Ce Eminescu-nseamnă.
Iubita e acum pămînt
Pe care-aleargă mînjii
Sau a ajuns o frunză-n vînt
Într-unul dintre dînşii.

Mai bine nici să nu-i vedeţi
Sînt nişte plute oarbe
Numai poetul din poeţi
În cer îi reabsoarbe.
Bat cît mai trist un gînd din toţi
Frunzişul veştejescu-l
Pe lîngă plopii fără soţ
Şi fără Emïnescu.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!