Dumnezeu a creat lumea pentru oameni şi o conduce spre comuniunea cu El prin dialogul continuu cu omul, pentru că numai omul poate fi partener la dialog. În acest sens, lumea are un caracter antropocentric, pentru că numai prin om îşi împlineşte lumea scopul, destinul, realizându-se şi împlinindu-se prin el; în rest, lumea are un caracter teocentric.

citat din Sfântul Maxim Mărturisitorul
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a mai stins o stea (Lui Grigore Vieru)

Motto:

Sculaţi-vă, sculaţi-vă, sculaţi-vă
Din somnul cel de moarte!
Salvaţi-vă, salvaţi-vă, salvaţi-vă
Prin limbă si prin carte!

(Grigore Vieru)

Cum vine omul, numai, numai zâmbet!
Cum pleacă omul, numai, numai plânset!
Mai bună, lumea, cu un gram o lasă.
Tribut plăteste pentru el, o viaţă!

Cum vine omul, numai, numai soare,
Şi-i noapte grea a lui plecare.
Un nume bun, un nume drag ne lasă
Şi-o întristare pentru-o-ntreagă viaţă!

Cum vine omul, numai, numai miere
Cum pleacă omul, inimă-n durere:
Câte-o fărâmă pentru fiecare,
Cât are omul, inima, de mare!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul se poate vindeca de singurătate prin contactul cu realitatea, nu cu lumea. Prin raportarea la Dumnezeu şi nu la oameni.

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii muncesc în general prea mult pentru a mai putea fi ei înşişi. Munca este un blestem. Iar omul a făcut din acest blestem o voluptate. A munci din toate forţele numai pentru muncă, a găsi o bucurie într-un efort care nu duce decât la realizări irelevante, a concepe că te poţi realiza numai printr-o muncă obiectivă şi neîncetată, iată ceea ce este revoltator şi ininteligibil. Munca susţinută şi neîncetată tâmpeşte, trivializează şi impersonalizează. Este caracteristic că în lumea modernă munca indică o activitate exclusiv exterioară. De aceea, prin ea omul nu se realizează, ci realizează... Prin muncă a devenit din subiect obiect, adică un animal, cu defectul de a fi mai puţin sălbatic. În loc ca omul să tindă la o prezenţă strălucitoare în lume, la o existenţă solară şi sclipitoare, în loc să trăiască pentru el însuşi – nu în sens de egoism, ci de creştere interioară – a ajuns un rob păcătos şi impotent al realităţii din afară.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ne putem îndoi că un caracter nobil este întotdeauna mai fericit prin nobleţea lui, nu poate fi nici o îndoială că el îi face pe ceilalţi oameni fericiţi şi că lumea în general câştigă imens prin el.

citat clasic din John Stuart Mill
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă omul şi-ar folosi puterea numai pentru a face binele, răbdarea - numai pentru a suporta răul şi inteligenţa - numai pentru a face diferenţa între bine şi rău, atunci lumea ar fi aproape perfectă.

Marian Pătraşcu (iunie 1995)
Adăugat de Marian Pătraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă un caracter nobil e întotdeauna fericit datorită nobleţei lui, nu există nicio îndoială că el face ca alţi oameni să fie mai fericiţi, şi că lumea, în general, câştigă imens prin el. Cultivarea nobleţei de caracter. Să le cultivăm oamenilor aptitudinile superioare, aspiraţiile elevate, să le trezim setea de cunoaştere.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (februarie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiinţa umană concretă a fost creată de Dumnezeu în vederea unei finalităţi supranaturale, fericirea desăvârşită ce nu poate fi atinsă decât în viaţa de dincolo prin vederea lui Dumnezeu. Această vedere nu poate fi căpătată de om numai prin capacităţile sale naturale, însă omul poate atinge o fericire imperfectă în această viaţă prin exerciţiul capacităţilor sale naturale, ajungând la o cunoaştere filosofică a lui Dumnezeu prin intermediul creaţiei sale şi prin dobândirea şi exerciţiul virtuţilor naturale. Finalitatea naturală, fericirea imperfectă, este pe măsura naturii umane şi a capacităţilor umane, dar cum omul a fost creat pentru o finalitate ultimă supranaturală, finalitatea naturală nu îl poate împlini;ea este imperfectă şi este îndreptată dincolo de sine.

citat clasic din Sfântul Toma de Aquino
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu caută la scopul tuturor celor săvârşite de noi, ca să vadă de le facem pentru El sau pentru altă pricină(slava deşartă etc).

Sfântul Maxim Mărturisitorul în Filocalia, volumul 2
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la Marx încoace, lumea a fost vrăjită să creadă că totul vine de la materie, că îţi faci o casă, ai mâncare şi asta e tot. Or, omul are nevoie de caracter şi de credinţă în sens. Dumnezeu ajută pe cel serios. Nu trebuie să ne batem joc de oamenii care muncesc.

Aurel Romila în ziarul Lumina, interviu (20 august 2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai pe om îl ascultă Dumnezeu şi numai omului se arată, fiind iubitor de oameni oriunde ar fi. Şi iarăşi, numai omul este închinător vrednic al lui Dumnezeu. Pentru om numai se schimbă Dumnezeu la faţă.

citat din Sfântul Antonie cel Mare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te întreba ce are lumea nevoie; întreabă-te ce te face pe tine viu. Apoi mergi şi împlineşte acel lucru. Pentru că lumea are nevoie de oameni vii.

citat din Howard Thurman
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

lume

Lumea este mormântul Domnului.

definiţie de Sfântul Maxim Mărturisitorul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a creat şi guvernează lumea nu pentru că El are nevoie de ea, ci pentru a putea face binele.

citat clasic din Sfântul Augustin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul trebuie să colaboreze în mod continuu şi liber cu harul dumnezeiesc.

citat din Sfântul Maxim Mărturisitorul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea văzută

prin balonul de săpun
semăna cu un bostan
de
piatră cenuşie des
cântată la orgă şi pian
de paisprezece miliarde de mâini
interpretând aceeaşi melodie
era lumea şlefuită şi băgată
- n balonul care sclipea
la soare omul părea hap
sân de femeie (?!) dragostea
ar putea salva lumea văzută
prin balonul de săpun
(?!) făcut în vacanţa mare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea devine sunet, prin intermediul Forţei Vitale. Esenţa devine formă, prin intermediul Forţei Creatoare. Este un proces sacru, care susţine existenţa întregului Ansamblu Existenţial. Iar acum se poate observa că formele nu sunt ceea ce par - ci Esenţa exprimată în respectivul mod, iar acest lucru poate fi o adevărată gură de aer proaspăt pentru toţi cei care sunt afundaţi şi rătăciţi în lumea aparenţelor relative. Formele există în lumea contrastelor, Esenţa există în Lumea Liniştii.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul acela îndrăznea să pretindă că numai conştiinţa lui cântărea mai greu decât imperiul şi decât lumea. Eu vroiam să adun Universul în mâna mea: el declara că pentru sine era el însuşi un univers întreg. Aroganţa lui popula lumea cu mii de voinţe îndărătnice... Dacă i se îngăduia să-şi ţină mai departe predicile, îi va învăţa pe oameni că fiecare era judecător al raporturilor sale cu Dumnezeu, ca şi judecător al faptelor sale: şi-atunci cum voi mai izbuti să-i fac să mi se supună orbeşte?

Simone de Beauvoir în Toţi oamenii sunt muritori
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce aude unicornul

Prin lumea poveştilor
zumzetul veştilor.

Prin murmurul mărilor
plânsetul ţărilor.

Prin lumea aievelor
cântecul Evelor.

Prin vuietul timpului
glasul nimicului.

Prin zvonul eonului
bocetul omului.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Trăieşte într-o permanentă tensiune remarcând insuficienţa ca pe un sentiment al sfârşirii, o agonie ultradimensională şi epuizantă care nu aduce nimic bun...

Va veni o zi când omul se va lepăda de Dumnezeul său, când Biserica se va îndoi aşa cum s-a îndoit Petru. Lumea va fi atunci ispitită să creadă că omul a devenit Dumnezeu. În bisericile noastre, creştinii vor căuta în zadar lumânarea aprinsă unde Dumnezeu îi aşteaptă. Asemenea Mariei Magdalena, în lacrimi înaintea mormântului gol, se vor întreba: Unde L-au dus?

Se poate ca într-o zi uşile lăcaşurilor de cult să rămână închise pentru totdeauna credincioşilor, devenind muzee. Oamenii îşi vor pierde credinţa: biserica virtuală ar fi un destin tragic pentru sufletul omului.

Omul e rău, nu-L caută pe Dumnezeu să-L cunoască pentru că nu e suficient de pregătit pentru asemenea lucru măreţ, dar ar fi în stare să-I ia locul, să fie el dumnezeul Domnului.

Camelia Opriţa în Cerşetori de existenţă
Adăugat de Liviu Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea care e descrisă prin observare este o manifestare a activităţii mentale a observatorului. Când omul descoperă că lumea lui este propria activitate mentală făcută vizibilă, că nimeni nu poate veni la el decât dacă el îl atrage şi că nu e nimic de schimbat decât pe sine, propriul său sine imaginativ, primul său impuls e să reformeze lumea după imaginea idealului său.

citat din Neville Goddard
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!