Mie însumi

Devizei mele absolute
Îi caut încă edificiu:
"Deşi voiam să-mi fac virtute,
Din muncă mi-am făcut un viciu".

epigramă de George Corbu din revista "Haz de Necaz", nr. 27-28 (iulie 2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încheiere

Chiar supus osândei grele
Corbu e-al literaturii:
Deşi negru, cerul gurii
Şi l-a învelit cu stele...

epigramă de George Corbu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

George Corbu - misiune ratată

Luându-şi zborul de pe vila
În care-şi are domiciliul,
Deşi cu cap compas Brăila,
G. Corbu nimeri... Mizilul.

epigramă de Anton Muraru (25 decembrie 2014)
Adăugat de Anton Muraru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada de la răscruce

Când au venit ploile
s-au şters urmele paşilor,
vântul a adunat
prea multe frunze
pe strada ce coboară
spre răscruce.

Fiecare stradă
este un om
un geniu
destin
virtute
viciu,
savantul uimirii
a fiecărei case
numerotată cronologic.

Toate acestea le ştiam
atunci când am început
să-mi caut strada
de la răscruce,
dar ploaia
vântul şi timpul
au şters
urmele copilăriei.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un viciu cântărit e un viciu convertit. În virtute.

citat din romanul Vicii. 18+ de Doina Postolachi (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei pe care i-am iubit mai mult pe lumea asta se odihnesc acum în pământ şi cu toate că bucuria şi fericirea vieţii mele au rămas îngropate lângă ei, nu mi-am făcut încă din inimă sicriu, ca să-mi închid pe vecie acolo simţămintele mele cele mai duiase. Durerea adâncă, dimpotrivă, le-a dat mai multă tărie şi ascuţime.

Charles Dickens în Oliver Twist
Adăugat de Andra Fecioru
Comentează! | Votează! | Copiază!

viciu

Viciu: să faci rău, din virtute.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (21 februarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiam să rămân în septembrie

Voiam să rămân în septembrie
pe plaja pustie şi palidă,
voiam să mă-ncarc de cenuşa
cocorilor mei nestatornici
şi vântul greoi să-mi adoarmă
în plete cu apă năvoade;

voiam să-mi aprind într-o noapte
ţigara mai albă ca luna,
şi-n jurul meu – nimeni, doar marea
cu forţa-i ascunsa şi gravă;

voiam să rămân în septembrie,
prezentă la trecerea timpului,
cu-o mână în arbori, cu alta-n
nisipul cărunt – şi să lunec
odată cu vara în toamnă...

Dar mie îmi sunt sorocite,
pesemne, plecări mai dramatice.
Mi-e dat să mă smulg din privelişti
cu sufletul nepregătit,
cum dat mi-e să plec din iubire
când încă mai am de iubit...

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

virtute

Virtute: să faci bine, din viciu.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (21 februarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

România

Ţara asta-i un "ospiciu",
Und' se fură pe-ntrecute,
Unde cinstea e un viciu,
Iar hoţia-i o virtute.

pamflet de George Budoi din România şi Românii (3 decembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărăcia nu e un viciu. Dar nici beţia nu e o virtute. Însă mizeria, stimate domn, mizeria e un viciu.

citat celebru din Dostoievski
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui George Corbu

Tot vorbeşti de băutură
Ca pescarul despre lotcă,
Dar nu face-ncurcătură:
Una-i Vodă, alta-i... votcă.

epigramă de Tudor Muşatescu din ziarul "Orizont" - Vâlcea (1968)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu cum s-a făcut

Nu ştiu cum s-a făcut.
Tinereţea s-a dus, a trecut.
Arcul sprâncenelor mele s-a mai lăsat
Nu mai e mandru şi încondeiat.

Ce s-au făcut zilele răsunatoare,
vara mea cu grâu şi cicoare?
N-am să caut, n-am să-mi aduc aminte.
Toate erau mai frumoase-nainte.

Lumina egală
nu m-ademeneşte, nu mă-nşală.
Toate fructele spre care-am râvnit
s-au copt şi-n vis din nou au înflorit.

Da. Nu ştiu cum s-a făcut.
Pământu-i mic şi zările-au scăzut.
Nu se petrec minuni şi nu cad stele,
ca-n nopţile copilăriei mele.

poezie clasică de Magda Isanos din Poezia ieşeană contemporană (1968)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot lui George Corbu

Fără "diminutiv tiranic",
Ţi-o spun ca să te lămureşti,
Că "valsul" n-ar fi fost "Titanic"
De nu erau în sală... "Eşti"!

epigramă de Tudor Muşatescu din ziarul "Orizont" - Vâlcea
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi încă una

Spre al nostru pitorescu,
Chiar de-i ocrotit de lege,
Numele de Muşatescu
Eu l-aş da unei bodege!

epigramă de George Corbu din ziarul "Orizont" - Vâlcea
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui George Corbu

M-ai nedumerit cu stanţa
Şi-am căzut ca din văzduh
Fiindcă nu prinseseşi nuanţa:
Când duhnesc... duhnesc a duh.

epigramă de Tudor Muşatescu din ziarul "Orizont" - Vâlcea (1968)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului George Corbu

Eşti pasăre văzută-n codru,
Dar vulpea mi te-a păcălit
Te pus să cânţi din ciocu-ţi negru
Şi-ai devenit epigramist.

epigramă de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amintiri te caut...

Când mi se face dor,
În amintiri te caut,
Umblând încetişor,
Prin sufletu-mi precaut...

Dar fără să-mi dau seama,
Plâng pleoapele-amândouă,
Aşa cum spunea mama:
"Că şi-n oameni mai plouă."

Cănd mi se face frig,
Tânjesc să-mi fii aproape,
Dar între noi e-un dig,
"Uscat" ferit de "ape"...

Şi fără să-mi dau seama,
Ajuns-ai să-mi fii viciu,
Aşa cum spunea mama:
"Că dragostea-i supliciu."

Cănd mi se face rău,
De-atâta "fără tine",
Ţi-aş da arma, călău,
Rănind, să mă faci bine...

Căci, fără să-mi dau seama,
Mi-eşti ambele deodată,
Aşa cum spunea mama:
"Că eşti slabă, măi fată."

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluziile mele

Când eram tânăr odată mi-am făcut şi eu iluzii,
Şi nu una, o mulţime, fără teamă de confuzii;
Însă una câte una, pier iluziile mele,
Tot aşa cum dimineaţa pier pe cer mulţimi de stele.

poezie de George Budoi din Poezii (27 ianuarie 2024)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua şansă

neîncrederea îmi ronţăia din răsărit
ca un şoarece din uşa de la casă
credeam că limita mea e sobrietatea
şi digestia
uneori panica şi contrapunerea
cu lumea electrică din creierii mei
ascunşi în cabluri şi instrucţiuni
de utilizare a luminii şi altor şocuri

nu voiam prea multe -
să sparg nişte nuci cu tocul
pantofului
să-mi fiu mie utilă

(alteori să-mi fiu mie dragoste)
deşi

doar umbra mea era ceva sigur
iar în ultimul timp a prins şi o crustă
galbenă
dureroasă
ca o rană chemătoare la tine
din primăvara lui botticelli
şi dintr-o plăcută lentoare
în care m-am depersonalizat
fiindcă

în lumea noastră s-a exagerat mult

mi-am dat seama de asta
azi dimineaţă
când mi-am scos picioarele dintr-o
valiză

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului George Corbu

Rosturi noi se întrupează,
Moşule Adame:
Vrabia mălai visează,
Corbu, epigrame.

epigramă de Antonian Marinescu-Nour din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!