Epitaf unui epigramist
La al vieții trist soroc
A cerut, în rai, un loc;
Nu știa în mod precis
Că și iadul e deschis.
epitaf epigramatic de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Anuarul Epigramiștilor Români - 2007 (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Autoepitaf
Când voi fi pe năsălie
Nimeni să nu fie trist:
Am murit de bucurie
C-am ajuns epigramist.
epitaf epigramatic de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânelul jovial
Bătrânelul jovial
Ar fi vrut extraveral,
Dar era un pic senil
Și-a cerut... extraviril.
epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluctuație
Noi cuvinte-apar în grai,
Sau se țin de limbă scai,
Numai unul cam dispare:
E cuvântul de onoare!
epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incertitudini
De moarte râd în gura mare
Și teama nu mă prea apasă,
Dar de aș ști ce gânduri are
M-aș aranja să plec de-acasă!
epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
- soție
- Soața pare o femeie
Unică în felul ei:
La-nceput e o scânteie,
După - flăcări și scântei!
Soția
definiție epigramatică de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împlinirea dorinței
În iad, din toate câte știu,
Nu pot ajunge cât sunt viu;
Da-n chip de suflet călător
Voi merge-n iad, de-ar fi să mor!
epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
- nestatornicie
- Și nestatornicia e o boală:
De ori și unde te așezi, te scoală.
Nestatornicia
distih de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf condeiului meu
Dedic o strofă amicală
Acestui bun și drag condei:
Avea peniță și cerneală
Dar nu a prea avut idei.
epitaf epigramatic de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Resemnare
După cum mi-e scris în stele
Sunt născut în zodii proaste,
Am avut și eu proptele,
Însă mi-au intrat în coaste.
epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Economia
În birtu-acesta, câteodată,
E o deviză respectată:
Tot ce rămâne prin pahare,
Se pune iarăși în vânzare.
epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima sa epigramă
Omule, o viață nu-i
Un ștergar de pus în cui,
Să se șteargă fiecare
Când pe mâini, când pe picioare!
epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigramistului Petre Cioclu
Dup-atâtea mari servicii
Ce-ai adus, avem indicii
C-ai să ai desigur parte
De-altă viață, după moarte!
epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beția vitezei
M-a invitat amicul la plimbare
Și-am pornit-o în viteză mare
Pe un traseu ce-a devenit banal:
Șoseaua, șanțul, pomul și-un spital!
epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbatul
În trecut spunea tot natul
Că stăpânul e bărbatul;
Astăzi însă, cine oare
S-ar complace în eroare?
epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără îngăduință
Și n-am cerut să fiu sămânță,
și n-am cerut să fiu Adam
să gust din mărul cel mai dulce
năpasta lumii an de an.
Și n-am cerut privirea-albastră
și nici o inimă de leu,
și nici statura cea semeață,
și mâinile muncind din greu.
Și n-am cerut nici cugetarea
și nici iubirea n-am cerut,
m-ai pus fără de voie marea
deasupra a tot ce-ai făcut.
Și n-am cerut nici răzbunarea,
mânia Ta nu am cerut
și n-am cerut nici boală, moartea,
și nici trăirea într-un trup.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel predestinat
Predestinat a fi... iubire,
Soroc la margine de gând,
Aștept a vieții..... tălmăcire
Și- adulmec ultimul cuvânt.
Dizolv esențe în clondire,
Asmut năluci către pământ,
Predestinat a fi... iubire,
Soroc la margine de gând.
Speranțelor, le dau cinstire,
Chemărilor, discernământ,
Prin cinci poeme de iubire
Și un surâs.... de legământ
Predestinat a fi... iubire.
rondel de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ți-aș fi cerut...
De ți-aș fi cerut albastrul să-l culegi din ceruri toate,
L-ai fi adunat din stele cu toți îngerii de noapte
Și-ai fi vitregit cicoarea de culoarea ei sublimă
Și poemele albastre de metafore și rimă.
De ți-aș fi cerut din zile, să-mi dai dimineți albastre,
Ai fi alungat apusul din matricea vieții noastre
Și ai fi oprit tic-tacul din clepsidre ancestrale,
La răscrucea dintre-amurguri și a nebuniei tale.
De ți-aș fi cerut lumina din altare, la-nviere,
Ai fi dus toți mieii lumii-n Carul Mare, la tăiere.
Și ai fi cărat în spate ale lumii vini, păcate,
Numai să-mi aduci, iubite, tot ce-aș fi cerut, din toate.
Dar nu ți-am cerut nimica, doar să-mi fii paznic durerii!
Tu te-ai scufundat în moarte și în brațele tăcerii...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La noapte vom cina la Pluto
la noapte vom cina la pluto
cu leonidas împreună,
vom trece-n lupte ierihonul
și iadul ne va fi cunună.
cu xerxes ne vom bate tare,
de vom ieși învingători,
ne poarte gloria-n uitare
și noi vom fi nemuritori.
de iadul ne va înghiți,
suntem suflare și pământ,
ne va rămâne amintirea
că n-am călcat pe jurământ.
în veci ne va purta și soarta,
ca pe eroii care-am vrut
să ridicăm în slavă sparta,
așa cum glia ne-a cerut.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (25 februarie 2009)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știa sufletul meu
Nu știa sufletul meu, cănd umbla prin sanctuare
Și-n cetăți de gheață verde, culegea flori de lumină!
Nu știa că focul arde, nu numai în felinare,
Dar și în talpa în umblet prin pădurile de-arină
Și în mâna, care-n munți, pe stâncile-ncremenite,
Sculpta ca să prindă viață precum Phoenix din cenușă,
Versuri de amor și fluturi de mușchi verzi acoperite-n
Tămăduitoare liniști, străjeri păzind a lor ușă!
Nu știa sufletul meu, negustor de evantaie,
De ce iubesc eu pământul! Culegând flori de lumină
Semănam sămânța vieții, cerul și stropii de ploaie
Botezând apoi lăstarii, în cânt lin, de violină!
Nu știa sufletul meu, că zborul spre nemurire
Este-al,, animei" plămadă, aluat de fericire...
Nu știa sufletul meu!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căci ar fi fost și este înspăimântător să-nțeleg că, da, peste tot sunt semne care mi se adresează, că ele strigă după descifrare, dar că mintea mea nu e în stare să le lege într-o coerență, necum într-un tunel sau într-o evadare. Nu am trăit degeaba, îmi spun în fiecare clipă a vieții mele, fiindcă n-am ajuns scriitor, fiindcă sunt un biet profesor de română, fiindcă n-am nici familie, nici avere, nici o noimă pe lume, sau fiindcă trăiesc și am să mor printre ruine, în cel mai trist oraș de pe fața pământului. Ci pentru că mi s-a pus o întrebare la care n-am aflat răspunsul, pentru că am cerut și nu mi s-a dat, am bătut și nu mi s-a deschis, am căutat și nu am găsit. Iată ratarea care mă înspăimântă.
Mircea Cărtărescu în Solenoid (2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Solenoid. Ed. cartonata" de Mircea Cărtărescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la