Sfârșit de concediu pe litoral
Duși de undele marine,
Amândoi gândim nespus:
Ea, la toamna care vine,
Eu, la banii ce s-au dus.
epigramă de Gheorghe Penciu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Iubito, vine toamna!
Iubito, vine toamna peste noi,
Făcând să plece vara în uitare!
Ți-aș da, subit, o caldă sărutare,
Pe ceafa și pe umerii tăi goi.
Iubito, vine toamna peste tot!
Cad frunzele ce-mpodobeau copacii.
În stoluri mari, plecat-au pitpalacii,
Iar timpul prins-a verdele-n chivot.
Iubito, vine toamna peste văi
Cu pași târșiți, de frunze buimăcite,
Ce s-au trezit din vise năruite
Și rătăcesc pe neumblate căi!
Iubito, vine toamna peste deal,
Cu ploi și vânt, călcând însingurate,
Pe sufletele noastre tulburate,
Surpând în crez, supremul ideal.
Iubito, vine toamna peste munți
Și se prăvale-nscăunând stihia,
Uitând să ia-n desagi anestezia
Și să arunce înainte punți!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Criticului meu
Amândoi ne-am iscodit
Și în minte ne-am și spus:
El: - poet închipuit!
Eu: - un critic presupus!
epigramă de Gheorghe Penciu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Si totusi vine toamna
E inca verde iarba pe coline
Si zilele nu s-au scurtat de tot
Si cineva cu-n sac in spate vine
De sus din munti ca de la un complot.
Porumbul are inca dinti de lapte
Albinele se-ngreuneaza-n zbor
Varatec ploua in fiecare noapte
Si greierii mai canta pana mor.
Cojoacele n-au coborat din poduri
Iubirile n-au coborat din vis
Se coc gutui in foarte multe moduri
A le musca e inca interzis.
In clai de fan miroase a foc de floare
Cerboaicele nu cauta mascul
In aburii de vifor cerul moare
Mai este pana la nunta timp destul.
Si totusi vine toamna,si totusi vine toamna
Si tu o stii si o ingani
Si totusi vine toamna, si totusi vine toamna
Si vai: suntem batrani.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 16 comentarii până acum.
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Unui parazit
Învingând cu tâlc sfiala,
El și-a însușit, cu anii,
De la mamă lingușeala,
De la tata numai banii.
epigramă de Gheorghe Penciu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întristare de la... picioare
Duduia s-a-ntristat. Se pare,
Că ochii lui frumoși nespus,
I s-au plimbat pe la picioare,
Dar nu s-au ridicat mai sus.
epigramă de Gheorghe Cutasevici din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine toamna...
Vine Toamna, vine Toamna, vine cu gutui și struguri,
Toamna asta este Doamna ce-mi atârnă-n vârstă muguri.
O-așteptam din Primăvară când toți pomii înfloreau
și, nerăbdători, în Vară, nucii ciucuri își puneau,
corcodușii, prunii, merii se împodobeau de zor,
zarzării, caișii, perii țineau trena roadei lor.
S-au copt vișinii, cireșii, fructe dorite de-un an,
coacăzele și măceșii numai de pus la borcan.
Toamna știe că-i dorită pentru recolta bogată
și că viața pătimită pentru muncă-și vrea răsplată.
Înc-un an Toamna îmi pune în jerba vârstei, bogată,
și păzesc ca pe-o minune ursita ce mi-a fost dată.
P. S.: Stârpind inaniția din astă lume nebună
Păstrează tradiția după datina străbună!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine toamna
Vine toamna cu frigul incert
Ce toamnă va fi topindu-se în mâini,
În ochii noștri apusuri de soare
Topind în forme de plumb păsări
Vine toamna prea devreme
Poetul Ioan Toma și-a umplut călimara cu cenușa din cer
Umblă pe ape inimă de cărbuni aprinși
În dansul femeilor de nicotină
Vine toamna pecetluind iubirea
Miroase a gutui, a izvor neînceput
Carele negre despart noaptea de lut
Roțile morilor macină iubirile, jerfind toamna.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine toamna
Vine toamna cu frigul incert
Ce toamnă va fi topindu-se în mâini,
În ochii noștri apusuri de soare
Topind în forme de plumb păsări
Vine toamna prea devreme
Poetul Ioan Toma și-a umplut călimara cu cenușa din cer
Umblă pe ape inimă de cărbuni aprinși
În dansul femeilor de nicotină
Vine toamna pecetluind iubirea
Miroase a gutui, a izvor neînceput
Carele negre despart noaptea de lut
Roțile morilor macină iubirile, jerfind toamna.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna din noi
A venit și luna lui octombrie
Cu covor de frunze si cu ploi
Totul e-nvelit de-o ceață deasă
Totul se transformă în noroi.
Păsările au plecat departe
Nu se mai aude nici un tril
Nici tăcerea nu ne mai desparte
Râdem și ne plângem inutil.
Nu e nici o frunză de vânzare
Dar pădurile s-au dat pe rând
Nu mai este chip de împăcare
Am rămas arizi, păduri plângând.
Nici o zi nu ne mai e întreagă
Secerați suntem de cei de sus
Spicele de grâu încep să geamă
De acel secerător intrus.
Vine toamna ca o izbăvire
Vine toamna ca un ultim pas
Vine toamna sa ne dea de știre
Cât de triști și singuri am rămas
poezie de Felicia Feldiorean (1 octombrie 2019)
Adăugat de Felicia Feldiorean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigramistului Gheorghe Penciu după lectura cărții sale "Popasuri umoristice"
Ca și Păstorel,
Ai umor divin
Și, la fel cu el,
Mult noroc di... vin!
epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul Umoriștilor al Casei de Cultură Buzău (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Vine toamna pe câmpii,
Cu arșițe, uscăciuni,
Cu trudite veselii
Și umile plecăciuni.
Coboară toamna din munți,
Cu răcoare și nopți lungi,
Cu pomeni de voie, nunți
Și cu scobitul în pungi.
Intră toamna în cămări
Din grădini și podgorii
Cu ardei, castraveciori
Și cu iz de mustării.
Fani grămadă-n camioane
Lăsând culesul, aratul,
Dau buzna pe stadioane,
C-a-nceput... CAMPIONATUL.
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salut în doi
Și uite că azi am trecut pe lângă mine
eu în drum spre cimitir
eu în drum spre mama ce avea să mă nască
Am dat amândoi din cap
să ne salutăm
amândoi cu capul în nori duși care mai de care
cu picioarele pe pământ...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna timpurie
frunze cad pe așternuturi reci,
și plopii își plâng soarta
toamna a sosit cu pași marunți
să ne distruga șansa,
zile grele vor urma,
dar noi nu-ntoarcem spatele,
căci singuri ne înviorăm,
să trecem peste toate
ziua asta se suprimă,
intrăm devreme-n casă,
gândim năuci în negrul serii,
gândim că nu ne lasă...
toamna asta timpurie,
se va termina vreodată?
să ne lase amintire
clipele fără speranță.
poezie de Alexandru Simion (21 decembrie 2015)
Adăugat de ABCD
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine toamna!
Vine toamna! Vântu-n pale,
Poartă frunzele-n spirale.
Vara mi-au închis-o-n cufăr.
Lacul n-are flori de nufăr.
Păsările cântă-a jale.
Vine toamna! În gradină,
Pomii-s goi, ori cu rugină.
Eu stau singură și tristă
Și trec vara în revistă,
În acord de cavatină.
Vine toamna! Numai umbre
Pe-arborii cu chipuri sumbre.
În răstimp, de peste vară,
Fac sufletul să-mi tresară,
Amintirile-n penumbre.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine toamna pe furiș
Vine toamna pe furiș,
Fură zilele frumoase,
Tremură dulce-n frunziș
Trilul păsării duioase.
Cuiburi goale-n păpuriș
Zac prin malurile roase,
Vine toamna pe furiș,
Fură zilele frumoase.
Lanuri de porumb mănoase
Ruginesc pe povârniș,
Ies mistreți din ascunziș,
Se plâng sălcii mlădioase,
Vine toamna pe furiș.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine toamna
Toamna cu roade bogate
Ne aduce poame coapte;
Guvernanții, din păcate,
Ne servesc... "verzi și uscate"!
epigramă de Ștefan Lipca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine concediul
Cum banii nu-mi ajung pentru sejur
(Nu vreau să fac în stațiune pe flămândul)
Călătoresc mai mult și în huzur
... Cu gândul.
epigramă de Gheorghe I. Gheorghe din ziarul "Viața Buzăului" (19 august 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna pe perete
Cade toamna pe perete
Cade toamna azi pe mână
În picaj ca un egrete
Crengile doar să rămână
Vine toamna în izvor
Vine toamna peste ape
Și ne prinde c-un fior
Și cu frunze în ochi sapă
Totul a îngălbenit
Chiar și mersul deoparte
Umblă iată încâlcit
Dor de vară să ne poarte
Și pădurile s-au copt
Și de umbre și de pași
Acum sunt ca un compot
Mai pe jos să nu te lași
Bate vântul crengile
Frunzele doar au plecat
Să umple izvoarele
Vara ce ne-au stâmpărat
Astăzi iată cum sunt lipsă
Pomii și copacii-s goi
Căci viața în eclipsă
A primit un iz de ploi
poezie de Ioan Daniel Bălan (3 noiembrie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și vine toamna
Si trece vara, vine toamna
cât de aproape tu mā simti?
las frunzele sā-mi steargā fata
si buzele zilei pustii...
Iar gândul sā treacā cu zborul,
ca noptile ce-au fost fierbinti,
în verile când mā scāldai cu dorul
si mā chemai sā nu mā uiti...
În locul verii vine toamna
când strugurii sunt moi si copti
se coc si merii lângā poarta
sārutului cu foi de soc..
Dacå pādurea este goalā,
vād urma pasilor trecuti
când ne plimbam pierduti în varā
fārā sā stim cā toamna dor...
Si trece vara, vine toamna
dar trec si anii printre noi,
rāmân si singuratici pomii
cu frunze galbene ce mor!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubito, vine toamna!
Iubito, vine toamna peste toate
Bacovia reintră în portrete
Cad frunze picurând singurătate
Și tu ai gesturi parcă mai încete.
Și te iubesc la echinox și după
Iubito, vine toamna să decline
Să macine, să năruie, să rupă
Al lumii apogeu de feminine.
Cum tu rămâi la țărmure de mare
Eu plec s-aștept și crivăț și omături
Și să mă-mbăt la mese singulare
Cu umbra lui Bacovia alături.
Iubito, vine toamna dinspre munte
Cu ghilotine și anestezie
Tot omul e un snop de amănunte
Care amenință esența vie.
Cu hachițe și mofturi și-alte alea
Îmi ești pedeapsa, dar îmi ești și doamna.
De pomi sinucigași se umple valea
Iubito, te iubesc și vine toamna.
Natura se închide ca un templu
Cu lacăte de fosfor și rugină
Eu morții mele te voi da exemplu
Cât ești de disperată și senină.
Iubito, vine toamna până-n oase
O simt în mâna care ți se-ntinde
Privește, ies fumuri peste case
Iubito, după toamnă vin colinde.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!