Lecţii

Mama graiul m-a-nvăţat,
Şcoala mult l-a cizelat,
Soaţa, ca să-i fiu pe plac,
M-a-nvăţat şi ea... să tac.

epigramă de Nicolae David din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a-nvăţat măicuţa mea

Când eram copil la mama,
Eu luam la toate seama,
La ce spune gura ei,
Nu scăpam niciun crâmpei.

Multe m-a-nvăţat măicuţa,
Împreună cu tăicuţa.
M-a-nvăţat, cum spune sfântul,
Cu exemplul şi cuvântul.

M-a-nvăţat ce se cuvine,
Ce e rău şi ce e bine,
Ce e viciul şi virtutea,
Libertatea, servitutea,

Ce-i credinţa şi păcatul,
Ce-i copilul şi bărbatul.
M-a-nvăţat ce-i omenia,
Ce e cinstea şi hoţia,

Să nu-nşel şi să nu fur,
Şi să nu comit sperjur.
M-a-nvăţat măicuţa mea
Ce să fac când lumea-i rea,

Bunătatea şi morala,
Să îmi recunosc greşeala,
Să nu fiu răzbunător,
Ci om bun şi iertător,

Să nu fiu invidios,
Să nu am obrazul gros,
Să nu mint, să nu bârfesc,
Să nu beau să mă-ameţesc.

M-a-nvăţat măicuţa mea
Să fiu demn, nu o lichea,
Să nu fiu un ticălos,
Ci om bun şi credincios.

poezie de George Budoi din Părinţii şi copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (3 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şcoala vieţii

Şcoala vieţii m-a-nvăţat
Să muncesc, să fiu cinstit;
Eu aşa am procedat
Şi-uite-aşa am sărăcit.

epigramă de Ionel Stoiţ din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opţiunea comodă

Omul e mai rău decât un câine,
Viaţa m-a-nvăţat măcar atâta,
Căci el muşcă mâna ce-i dă pâine...
Nu pe-aceea care ţine bâta!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt fiul tăcerii

Despre patrie nu pot spune nicicând
a fost odată ca niciodată o ţară
gura de rai m-a-nvăţat primul cuvânt
din limba română nu mă poate da nimeni afară

N-a fost odată ca niciodată o ţară
nu m-am născut la tăcere-n braţe
pe cei care tac tăcerea-i omoară
pe mine tăcerea n-o să mă-nhaţe

Nu m-am născut la tăcere în braţe
gura de rai m-a-nvăţat primul cuvânt
n-o fi şi viitorul un joc de paiaţe
despre patrie pot spune oricând

Mamă şi fiică mi-e ţara
şi ard pentru ea în iubire ca para

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăroasă, mintea m-a-nvăţat toate prostiile din lume!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt fiul tăcerii

Despre patrie nu pot spune nicicând
a fost odată ca niciodată o ţară
gura de rai m-a-nvăţat primul cuvânt
din limba română nu mă poate da nimeni afară

N-a fost odată ca niciodată o ţară
nu m-am născut la tăcere-n braţe
pe cei care tac tăcerea-i omoară
pe mine tăcerea n-o să mă-nhaţe

Nu m-am născut la tăcere-n braţe
gura de rai m-a-nvăţat primul cuvânt
n-o fi şi viitorul un joc de paiaţe
despre patrie pot spune oricând

Mamă şi fiică mi-e ţara
şi ard pentru ea în iubire ca para

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua bibliotecarului

Biblioteca m-a-nvăţat
Să am o viaţă mai uşoară,
Dar şi mai multe am luat
... De la bibliotecară.

epigramă de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul

Eu ştiu de mult că n-are rost
Ca să mă pun cu omul prost,
Că nu te scapă-ntregul glob,
De îţi pui mintea c-un neghiob.

Când eram mic, neştiutor,
Măicuţa mă-nvăţa de zor,
Şi multe mama m-a-nvăţat:
Să nu mă pun cu omul beat,

Să mă feresc de om vulgar
Şi de copita de măgar,
Să mă feresc de omul prost,
Că îmi pierd timpul fără rost.

Deci când un prost mă ia în râs,
Îl părăsesc cu un surâs,
Nu e surâs de fericire,
Ci unul de compătimire...

poezie de George Budoi din Dicţionarul prostiei (1 mai 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O VIAŢĂ

Viaţa m-a-nvăţat de toate
Şi-n sfârşit acuma ştiu:
Ca să-mi meargă ca pe roate
Trebuie.. să iau taxiuʼ.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mădălinei Osiceanu

Eu la mate sunt studentă,
Sunt scunduţă şi brunetă...
Şi vă spun, astronomia
M-a-nvăţat ce-i modestia!

epigramă de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu

Viaţa m-a-nvăţat de toate
Şi-n sfârşit acuma ştiu:
Pentru-a-mi merge ca pe roate
Trebuie să iau... taxiu...

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între cele două rele

Mai trag din sticlă şi din pipă
Că viaţa asta m-a-nvăţat
Că e mai bine mort de beat,
Decât pe masă mort de gripă.

epigramă de Corneliu Ioan Iovuţa din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capcana ochilor din carti

Din cărţi am învăţat că ochii
Sunt scumpul dar de a vedea
Cum lucrurile stau să cadă
Sub cerul trist de catifea.

Cuvântul îi făcea să pară
Lipsiţi de farmec şi naivi
Şi duri când poate o să moară
Striviţi de lumea asta rea.

Dar cartea m-a-nvăţat de toate
Şi nu m-a învăţat nimic,
Căci i-am văzut şi mi se pare
Că sunt cum nu îi poţi vedea.

De-atunci las cărţile pe rafturi
Şi-ncerc să-i prind în mreaja mea.

poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Respect"

Mi-a zis soacra că beau mult,
Soaţa iar mi-a zis, odată.
Pe soţie o ascult
Dar pe soacră... niciodată.

epigramă de Nicolae David din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea mamei

Mama mea se află printre oamenii buni,
Căci ea mereu face rugăciuni,
Din ochii ei, curg lacrimi fierbinţi
Şi cred c-o să fie acolo, la sfinţi.

În viaţă, drăguţă, mereu m-a-nvăţat,
Să fiu la-nălţime şi n-am renunţat,
S-ajut oamenii atunci când le e greu
Şi să mă lupt în viaţă la fel ca un leu.

Vorbele ei alese din sufletul nins,
Aleargă spre soare şi răul e-nvins,
Apare durerea, de ea vreau să fug,
De-acasă la stele să nu mai ajung.

O rugă de-a ei e candelă-n cer
Şi-apoi făr' de ştire durerile pier,
Când noi împreună stăm într-un loc,
Toate se transformă din apă în foc.

Iubirea de semeni e un foc aprins
Şi vrem ca-n lumină tot omul cuprins.

poezie de Eugenia Calancea (20 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aforism - gând pe toate feţele cizelat, la care nu mai ai nimic de adăugat.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii despre oameni

am învăţat de la avari că drumu' anevoios
e un cuţit fără mâner ce taie pân' la os.

am învăţat de la stăpâni că lumea nu-i a lor
că întrutotul ei depind de viaţa sclavilor.

am învăţat de la săraci că avuţia stă
în germenele dragostei cum a-ul stă în ă.

şi am învăţat că omul între zi şi noapte
peste drumul vieţii trece în drum către moarte.

..........................................

dintre lecţiile vieţii una este care
m-a-nvăţat că din ruine cad mărgăritare.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu mine

Încet-încet mă regăsesc în tine,
O căutare-n taină zi de zi,
Ce m-a-nvăţat dorinţa de a fi –
Îmbolnăvirea sinelui de mine.

Acum eu mă gândesc a ne uni:
Tu – spirit, eu – drumeag printre ruine
Şi poate ne zidirea mâinii pline
Va şterge nepăsarea de-a muri.

Apropie-mă-ncet de fiecare,
Cuprinde nesfârşirea dintre noi
Şi prinde-mă-n reverul morţii – floare,

Ca pe o zi şi-o noapte oarecare
Şi fără să privim iar înapoi
Să ne-ndreptăm uşor spre nepăsare...

sonet de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brânză cu mucegai

Pretenţioasă-i soaţa, asta-i cert,
Rafinamentul ei m-a ruinat,
Dar nu o să-i mai cumpăr Camembert,
Ci caş, iar mucegaiul... separat!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat ce să iubesc

De la soare-am învăţat
Să iubesc lumina.
De la floare-am învăţat
Să iubesc grădina.

De la vânt am învăţat
Să călătoresc.
De la om am învăţat
Multe să iubesc.

Să iubesc pământul
Care mă hrăneşte,
Să-mi potolesc gândul
Când prea îndrăzneşte.

Să iubesc izvorul
Care-mi stinge setea,
Să-mi astâmpăr dorul
Găsindu-i perechea.

Ciocârlia m-a-nvăţat
Cum să îmi iau zborul.
Să mă ridic spre înalt,
Scrutând viitorul.

poezie de Dumitru Delcă (5 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!