Niciodată ca acum omul n-a fost mai despărţit de sine.

Dan Puric în Despre omul frumos
Adăugat de Mihai Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre psalmi, un puric

Tace formal, nu mai zice nimic,
Aure transpar din pantomimă,
La Dumnezeu, e-o singură rimă,
Să contemplăm cu sihastrul Puric

Un fulger... Se produce un declic
Sensuri adânci ne copleşesc
Între Apocalips şi tragic firesc,
Să-ngenunchem, umil, cu Puric

Din holda de credinţă ia un spic
Şi macină grâul la moara sublimă,
Astâmpără-ţi foamea c-o azimă
În asfinţit, la cina de taină, cu Puric

Angelic, printre psalmi, sare un Puric...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Liviu Zanfirescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată omul nu a fost mai puternic şi niciodată el nu s-a simţit, ca individ, mai neputincios. Niciodată el nu a fost mai savant şi niciodată nu a avut impresia că înţelege atât de prost ceea ce se petrece în lumea sa. Niciodată nu s-a apropiat cu mai multă fervoare de ţelurile progresului său, niciodată barbaria lui nu i s-a arătat mai bine înarmată pentru a distruge aceste ţeluri.

Denis de Rougemont în Partea Diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog în familie

După vreo trei ani de zile
Soţul întreabă soţia:
- Nevastă, mai ţii la mine?
S-au azi terminăm chindia?
- Nu te-am iubit niciodată.
Nu te iubesc nici acum.
De când m-ai luat de fată
Te-am urât ca şi acum.
- Dacă mă urăşti şi-acum,
Eu zic să ne despărţim.
Fiecare pe alt drum,
De astăzi, hai să pornim!
- Fiindcă nu ai fost bărbat
Noi de mult ne-am despărţit.
Cu altul te-am înşelat
Când erai tu ameţit.
- Să fii sănătoasă fată!
Şi eu grijă am avut.
Ai fost şi tu înşelată,
Ba chiar şi mai de demult.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul frumos este cel care va zâmbi natural şi nu crispat, ca acum, care va vorbi limba curată românească şi nu cea murdărită de mitocani şi ţoape.

Dan Puric în Despre omul frumos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suveranitatea şi independenţa au fost înlocuite de parteneriat şi cooperare. Acum totul se bazează pe parteneriat.

citat din Dan Puric
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puric, Dan

Dan Puric este un spectacol.

definiţie de Ştefan Mihalache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelegerea se manifestă întotdeauna de la sine prin Sine către sine, şi pentru omul fericit de la Sine pentru sine.

Adrian Ghitescu
Adăugat de Adrian Ghitescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul liber nu funcţionează pe instincte.

citat din Dan Puric
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul poate povăţui pe altul, dar pe sine niciodată.

proverbe româneşti
Adăugat de Florin Mercas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă minţi

Să nu mă minţi acum, mai bine niciodată
Căci dragostea ne moare-n anotimp,
E iarnă cu alei întortocheate
Spre inimi nu se-ajunge-n contratimp.

Să nu mă minţi acum, mai bine niciodată,
Căci frunze suntem în bătăi de vânt,
Suntem noi, doi, şi iarna o arată
Şi şi-ar dori un soare-n plin cuvânt.

Să nu ma minţi acum, mai bine niciodată
De-am trece singuri gândurile reci
Şi vorbe multe, spuse fără noimă
Ce-au transformat din vise în poteci

Să nu mă minţi acum, mai bine niciodată
Am fost făcuţi din dragoste si vis
Dar n-am ştiut culege rodul toamnei
Ducem acum în spate ce e scris.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul liber nu merge cu cohorta. De la tatăl meu am învăţat să nu mă înghesui.

citat din Dan Puric
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe omul frumos îl găsim de pază la ordinea morală creştină.

Dan Puric în revista "Formula AS" (mai 2009)
Adăugat de Mihai Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi pandemia de COVID-19 face ravagii printre români, spitalele fiind sufocate şi oamenii murind pe capete, peste 90 % fiind dintre cei nevaccinaţi, extremistul Dan Puric a încălcat legea şi a participat pe 02.10.2021 fără mască de protecţie şi fără respectarea distanţei la un miting ilegal în Bucureşti (cu 15000 de oameni în loc de maxim 100) de protest împotriva vacinului anti COVID-19 şi a măsurilor de protecţie a populaţiei. Folosind propriile lui cuvinte, pe care el le-a spus la miting ca să-i incite pe manifestanţii ignoranţi, extremistul Dan Puric, despre care presa spune că a fost turnător la Securitate, este "ori tricălos, ori criminal, ori prost. Iar eu nu cred că e prost". Dan Puric îmbătrâneşte urât: a părăsit actoria ca să se consacre manipulărilor josnice prin intermediul tembeliziunilor Latrina 3 şi rRomania TV, iar acum o face şi în piaţa publică, alături de extremiştii Şoşoacă Iovanovici şi şoşonarii ei, George Simion şi gaşca lui.

George Budoi în Sănătatea şi boala în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (4 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost şi am rămas ceea ce psihologii numesc un "animal afectiv". Adică n-am ştiut niciodată, cum nu ştiu nici acum, ce inseamnă "a fi obiectiv". Cum ar putea un om să se golească de sine, de amintiri, de impresii, de emoţii, pentru a fi deplin "obiectiv"?

Octavian Paler în Calomnii mitologice, Cu melancolie, despre barbari (2007)
Adăugat de Gheorghiţă Maria-Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu putem să presupunem că toate rasele au fost brusc produse aşa de perfecte şi utile precum le vedem noi acum; într-adevăr, în multe cazuri, noi ştim că nu aceasta a fost istoria lor. Cheia este puterea omului de selecţie acumulativă: natura oferă variante succesive; omul le adaugă în anumite direcţii utile lui. În acest sens se poate spune că el, a făcut rase utile pentru sine.

citat clasic din Charles Darwin
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piersic vs. Puric

Celebrităţi prea bine cunoscute,
Mânate de acelaşi pur destin,
Doar Dan, în piesele lui mute,
Vorbeşte puţin... mai mult decât Florin.

epigramă de Vasile Iuşan din Am cap de neamţ, nu de chibrit! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu sărbătoresc Ziua Sfântului Valentin

Ea vorbeşte despre mine, cel de ieri....
cel care era întotdeauna
amuzant şi care-o făcea să râdă ore-n şir,
omul de care
s-a îndrăgostit,
acel om,
eu, cel de ieri...
nu eu, cel de azi...
Cel care, pretinde ea
(iar eu neg),
c-am devenit...
cârcotaş, încăpăţânat
şi partizan politic,
un om care ascultă radioul pentru a avea ce vorbi
şi care nu dansează niciodată cu ea pe vechile acorduri.
Omul care o asculta
pe ea, cea de ieri,
dar acum este mereu defazat –
ea cea de azi...
ea cea de azi,
ea care mă hărţuieşte mereu
şi care se plânge de dispariţia
celui care am fost ieri...
eu,
eu cel care poate n-am existat niciodată,
decât în mintea ei –

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul bun şi omul rău

Omul bun gândeşte-n sine:
Bine-ar fi de-ar fi doar bine!
Omul rău se-mbolnăveşte
De la rău nu se gândeşte.

epigramă de George Budoi din Răul şi răutatea (22 ianuarie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ar fi oare mai bine dacă ea va lua cu sine pentru totdeauna jignirea? Jignire?!? Dar asta a fost o purificare; a fost expresia cea mai pătrunzătoare şi mai dureroasă a conştiinţei. Mâine însă i-aş fi pângărit sufletul cu fiinţa mea şi i-aş fi epuizat inima. Dar acum jignirea nu va muri în ea niciodată şi, oricât de mizerabilă ar fi mocirla care o aşteaptă, jignirea o va înălţa şi o va purifica... prin ură... hm... poate şi prin iertare.

Dostoievski în Însemnări din subterană
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

După Auschwitz

Furia,
incisivă ca o cange,
pune stăpânire pe mine.
Zilnic,
fiecare nazist,
ia, la ora 8:00 A. M., un copil
şi îl prăjeşte pentru micul dejun
la tigaie.

Iar moartea, obişnuită cu aş ceva, priveşte impasibilă
şi îşi curăţa mizeria de sub unghii.

Omul este esenţa răutăţii,
spun asta în gura mare.
Omul este o buruiană
care trebuie arsă,
spun asta în gura mare.
Omul
este o pasăre plină de mâl,
spun asta în gura mare.

Iar moartea, obişnuită cu aş ceva, priveşte impasibilă
şi se scarpină în cur.

Omul cu degete roze la picioare,
cu uimitoarele lui degete de la mâini
nu este un templu,
ci o magherniţă,
spun asta în gura mare.
Fie ca omul să nu mai ridice niciodată ceaşca lui de ceai.
Fie ca omul să nu mai scrie niciodată o carte.
Fie ca omul să nu-şi mai încalţe niciodată pantofii.
Fie ca omul să nu-şi mai poată ridica niciodată privirea
într-o noapte blândă de iulie.
Niciodată. Niciodată. Niciodată. Niciodată. Niciodată.
Rostesc aceste lucruri în gura mare.

poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!