Vin vechi grecesc (Griechischer Wein)

Era-ntuneric si pe stradute laturalnice mergeam
Si-n fata mea vazui la un han lumina prin geam
Aveam timp, mi-era frig, foame si-am intrat.
Am vazut oameni cu ochi negri si cu par buclat
Ce ascultau muzica veche dintr-un sud indepartat
Cind m-au vazut unul m-a chemat si-un vin mi-a dat

Vin vechi grecesc, esti ca sucul din paminturi
Tu ma-ncalzesti
Si de voi fi trist probabil e pentru ca
Mereu tot acasa ma gindesc, o, iarta-ma,
Oh, vin grecesc, si voi cintece iubite
Ma dogoriti, cu dorul de-acasa prieteni
Intr-un oras, unde voi fi numai un strain singur, pustiu.

Si-atunci mi-au povestit despre dealuri, despre mare, despre viata,
Si despre idealuri, despre femei care-i asteapta acasa
Si despre prunci ce nu si-au vazut tatii niciodata.
Si mai spuneau ca nu se mai puteau intoarce
Decit dupa ce-or stringe bani pentru pamint si-o casa
Si-ndurerati si exaltati beau si plingeau.

cântec interpretat de Udo Jurgens, muzica de Udo Jugens, traducere de Lumniţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aş spune

Ţi-ar spune ceva
ţi-aş spune orice
despre luna din geam
despre nopţile albe
şi despre visele din zori...
despre zilele negre...
despre cerul cu soare
sau chiar despre cel cu nori...
despre ciorile ce-l străbat
la ore fixe
dimineaţa şi seara...
despre cafeaua amară
sau despre ceaiurile dulci
sorbite cu înghiţituri mici
din aceeaşi ceaşcă...
despre grădina
în care aştept mai întâi ghioceii...
apoi păsările
şi fluturii...
despre ticăitul ceasului
ce mă-nsoţeşte
şi despre alte ceasuri
ce au trecut
sau despre cele care au ruginit
şi între timp s-au oprit...
despre oameni
ce erau dar au plecat...
despre alte nimicuri
despre nimic...
doar să nu las zăpada
din anotimpul în care-am ajuns
să se-aştearnă între noi

poezie de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicul

Cind ma certau ai mei, bunicule, mereu la tin' veneam
Ca tu ma ocroteai si numai cu tine ma intelegeam,
O viata intreaga ai adunat
Si ai dat mereu mai mult decat ai luat,
Ai muncit din greu pentru bani stringi cu sudoare, greu,
Pentru cei de acasa, nu pentru tine, ai adunat mereu,
Nu ma parai cind eu fugeam la Disco noaptea pe furis,
Si te minteam merau c-am de-nvatat sau am ceva de scris.
Intelegeai si erai trist, atit spuneai: „da, nu-i nimic".
Merg la bufet sa beau un sprit
Refren
Bunicule, vroiam sa fii cu mine azi la o cafea
Azi cand se implinesc atiti amar de ani de la moartea ta
Pentru ca tu erai cel care cindva ma-ntelegea
Bunicule, ai fost primul meu prieten si nu te pot uita
Bunicule

Cind povesteai povesti hazlii de prin razboare-n carea-i fost
Povesti pe care dupa ani si azi le mai stiu inca pe de rost
Despre dusmanii cu care luptai fata-n fata
Lunecind printre morti in suierul de glont
Despre bunica povesteai mereu ce glas frumos avea
Cum iti cinta seara la ureche si te coplesea
Era ca o sfintita carte si ai iubit-o pin la moarte
Si judecai mereu tot ce spuneai
Bunicule, dar ochii tai vorbeau si cand taceai.

N-ai fost un supraom, dar hotarit si darz
Si cat ai suferit la nimeni nu te-ai plans
Atent erai cu fiecare si-l mangaiai cu o alinare
Mandru cinstit si nepatat, la nimeni nu te-ai aplecat
Ai spus parearea ta orciuia ce te-ar fi judecat.

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Islamul învaţă despre toleranţă şi nu despre ură, despre frăţia universală, şi nu despre duşmănie, despre pace, şi nu despre violenţă.

citat din Pervez Musharraf
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfecte

Mă voi lăsa de scris despre muieri,
Că-s acuzat că-i tema predilectă
A unei opere ce-ar fi perfectă,
De-ar fi şi despre pomii fructiferi,

Despre albine, despre cai de rasă,
Despre pământ şi despre univers;
Voi scrie despre stat şi despre mers,
Iar despre ţară, cât e de frumoasă...

Voi scrie despre ape, despre munţi
Şi despre holde strânse în grânare,
Voi face peste ape curgătoare,
Din versuri, sumedenie de punţi,

Pe care voi dori trecut să fiu,
Ca recompensă pentru fiecare
Poem compus pe teme novatoare,
La cele despre care nu mai scriu

Şi care învechitu-s-au ca vinul,
Tot aşteptând un gol să-şi facă plinul.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (27 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicul i-a povestit lui Marius lucruri nemaipomenit de frumoase. Despre munţii în care s-a născut, despre copilăria sa, despre strămoşi, despre datina străbună. Vremea a trecut pe neobservate.

Emilia Plugaru în Povestea Creionaşului fermecat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munca este despre însemnătatea zilnică la fel de bine precum despre pâinea zilnică; despre recunoaştere ca şi despre bani; pe scurt, pentru un fel de viaţă mai degrabă decât pentru un de luni-până-vineri fel de a muri...

citat din Studs Terkel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec despre nimic

am să scriu de acum
mai nimic
mai nimic...
despre saliva neuscată
pe colţul unui plic,
despre fereastra ce dă
într-o cameră de bicicletă,
despre toamna ce aleargă pe străzi
ca o femeie zveltă,
despre oameni care-şi ţin mâinile în buzunare,
despre măceşele coapte
pe foi de ziare.

despre nimic am să scriu astăzi.
despre nimic.

un neon plin de fluturi se sparge
şi orbesc - vreau să zic!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitura mea este viscerală, pentru că îmi place să vorbesc despre ceea ce doare: despre răni, despre singurătate, despre moarte, despre violenţă, pentru că acestea sunt temerile mele şi, de asemenea, temerile tuturor.

citat din Marilia Samper
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O după amiază în Yunnan

După amiază în Yunnan,
nici o referire la poezie,
nici o conversaţie înainte de culcare despre suferinţele oamenilor.
Eram două femei,
niciuna mamă.
Vorbem despre cerul înstelat şi despre filozofia lui Kant,
despre maica Teresa şi despre cardiologie.
Meditam la acei ateişti care la bătrâneţe devin pioşi
şi despre cum umbrele sunt adesea mai frumoase decât obiectele.
Atunci aveam o altă perspectivă:
faptul că nu aveam copii ne păstra intacte.

poezie de Na Ye, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea uitată

Şi vorbim, vorbim..
despre chipuri cu umbre de chip
despre oameni întinşi pe nisip
despre mirosul de timp şi de loc
despre cafea, despre cum ne trezim,
cu marea uitată pe foc...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ganduri pentru un scaun

Un scaun, nu mai mult, dar cita viata,
Cita miscare el vede-n jurul lui
Si bucurii, si lacrime pe fata,
Dar mut, el nu le spune nimanui.
El m-a vazut la inceputul vietii
Cercind sa il dobor, neputincios,
Voind sa fiu la fel cu calaretii
Calare, sus pe calul lor focos.
Si mai tirziu, sezind pe el alene,
Cu gindul dus departe catre ea,
El m-a vazut si tine minte bine
De cite ori am plins durerea mea,
Sau fericit, zvicnind mereu din scaun,
Pindind venirea ei dupa perdea,
Cind aparea, saream la usa ca un
Copil voios ce-a capatat ce vrea.
Dar timpul trece, dragul meu prieten,
Nici tu, nici eu nu mai sintem ce-am fost.
Tu gemi usor cind doar m-ating de tine,
Eu pling vazindu-mi viata fara rost.

poezie de Jean Lulu Stern
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Americani, americane. Ei se instalează în jurul unei mese; ele, în jurul alteia - dar pentru a vorbi despre acelaşi lucru: despre bani. Ei, despre banii care îi câştigă şi cât şi cum; ele, despre cei pe care îi cheltuiesc, şi cât şi cum.

citat din Gilbert Cesbron
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri de dor

Pe foaie albă scriu câte un vers
Despre oameni, natură şi univers,
Cuvinte simple, rând pe rând,
Care vin din suflet şi din gând.

Scriu despre biata, frumoasa mea ţară,
Care rămâne pustie iară,
Despre toamna mănoasă
Şi despre-a bunicilor casă,

Despre părinţi uitaţi de copii,
Despre meleagul meu, cu livezi şi vii,
Despre un voievod uitat într-o carte veche,
Despre Dumnezeu care stă mereu de veghe.

Scriu o simplă, sinceră poezie,
Ca oamenii să mă vadă, să ştie
Că sunt şi eu un biet muritor,
Care scrie cu lacrima versuri de dor.

poezie de Vladimir Potlog (8 noiembrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodata

Cand am privit in urma mea,
Ce-am vazut stiu numai eu,
Lasand acolo dragostea,
Si tot ce-am vrut sa fie-al meu.

Am strabatut un continent,
Apoi o mare-am traversat,
Dar mi-amintesc si in prezent,
In urma mea ce am lasat.

Am pus picior in loc strain,
Am inchis ochii in alt pat,
Am schimbat sangele-n venin,
Afland ca si tu ai plecat.

Tu esti acolo, eu nu sunt,
Incep sa realizez ca-n viata,
Norocul omului marunt
Nu -i nicidecum un pas in fata.

Eu nu ma simt mai realizat,
Acum ca nu mai suntem doi,
Si -mi pare rau ca am plecat,
Si m-as intoarce inapoi.

Acas-acum ce as gasi?
Tu esti plecata, nu mai stiu,
Si ma gandesc cum ca ar fi
Regretul meu mult prea tarziu.

Nu incetez sa te iubesc,
Distanta n-o sa ma opreasca,
La ce-am lasat eu ma opresc,
Las inima sa te gaseasca.

La pieptu-mi iar o sa te culci,
Voi fi carne si oase,
Si-o sa -ti sarut buzele dulci,
Si mainile frumoase.

Ma simt de ce-am cladit legat,
Iubesc aceeasi fata,
Eu n-am sa uit ce am lasat
in urma niciodata.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a lun­gul timpului, muzica ne-a vorbit despre valorile noastre, despre tradiţii, despre ceea ce iubim şi, pâ­nă la urmă, despre ceea ce suntem noi ca oa­meni.

Wynton Marsalis în Formula As
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ma recunosc,ma regasesc

Ma “recunosc”, caci nu ma pot “cunoaste”
Si nu-nteleg, cind Mi-esti necunoscut,
Cind nu Te vad, m-am cufundat in noapte,
Cind Te gasesc, gasesc un inceput.

Ma recunosc in leaganul din casa,
Ma recunosc si-n plins si-n gingurit,
Ma recunosc si-n cel plecat din casa,
Ma recunosc si-n toate m-am gasit.

Dar cine sint, de unde vin si unde,
Spre ce ma-ndrept, spre ce liman m-avint,
Eu nu cunosc si nici nu pot patrunde,
Iar truda mea e goana dupa vint.

Sint fiul ratacit ce-a fost departe,
Fara parinti, far-casa, doar cu chin.
Sint cel ce se pierduse fara moarte,
Strin de toti si siesi tot strain.

Ma-ntorc acum-napoi si-mi caut dorul.
Te caut iar, si iar ma las gasit.
Iar Te cunosc si-mi recunosc izvorul;
Ma recunosc in Cel ce m-a gasit.

Ma recunosc in trecatorul astazi,
Dar sint flamind de timpul infinit.
Nu stiu ce sknt, dar recunosc in mine
Un Dumnezeu ce-n fine m-a gasit.

Ma recunoasc, caci nu ma pot cunoaste
Si nu-nteleg, cind mi-esti necunoscut;
Cind nu-mi vorbesti, cind negura ma paste
Nu sint nimic, dar SUNT cind Te-am vazut.

poezie de Daniel Branzai
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strain

Nu te cunosc, nu te-am vazut
In aripile ce ma-nalta
Strain si totusi cunoscut
Pierdut si fara nicio fata.

Singur, dar totusi parasit,
De propria ta suferinta
Nu te cunosc, om chinuit
Treci repede in nefiinta.

Fantoma, dar ceva real
In toata aceasta minciuna,
Straine pana la final
Pana la stele, pan la luna.

Nu te cunosc, nu te-am vazut
In ochii care m-au adus,
Parca ai fi un om pierdut
ce-ncerci sa te inalti mai sus.

poezie de Gabriela-Iuliana Costea
Adăugat de Gabriela-Iuliana Costea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbul meu e târziu

Ţi-aş scrie ceva
despre nevinovăţie şi cunoaştere,
despre remuşcare şi desnădejde,
despre tristeţea mea...

Ţi-aş scrie ceva
despre frivolitate şi melancolie,
despre Platon, Socrate şi Diogene,
despre înduioşare şi poezie,
despre inima mea.

Ţi-aş scrie ceva
despre eleganţa paradoxului,
despre zilele-mi negre şi nopţile-mi albe,
despre Buna Vestire, despre patima mea,
despre iubirile mele sfârşite, roz-albe!

Ţi-aş scrie ceva unduios şi sublim,
despre căderea în cer, despre trupu-ţi şerpiu,
despre poezia ta, Simm,
dar sufletui meu s-a-npotmolit
în cuvântul... târziu!

Ştiu, Simm, ştii bine că ştiu:
verbul meu e târziu,
prea târziu!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămurica se dă huţa

Lin se clatină crenguţa,
Rămurica se dă huţa.
Iar pe ea o păsărea
Ciripeşte-n voia sa.

Despre ce-o cânta ea oare?
Despre pace, despre soare,
Despre boabe, despre grâne,
Despre ramul ce o ţine!

poezie pentru copii de Maria Dodu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de fior

Dac-ar fi sa-nteleg, cand e clipa sa mor,
M-as ruga la ninsori pentr-un ultim fior,
M-as ruga de ninsori sa ma ninga fatal
Si sa pot sa ajung acest fel de final.

Tot mai dor mi-e, acum, de esente de frig,
Peste-un rau inghetat, catre lume sa strig
Si sa cad in zapezi ca-ntr-o moara de foc
Si nemernicul ger sa ma arda pe loc.

Desentatele veri sunt prea triste si dulci,
Am nevoie de frig, am nevoie de fulgi,
Am nevoie sa pot potoli cu ceva,
Un incendiu pornit dinspre inima mea.

Ma-nsotesc, prin oras, c-un ghetar invalid
Si calduri vor veni sa ne puna la zid,
Dar eu nu mai suport nici femele fierbinti,
Nici pavaje ce duc la iesirea din minti.

Am vazut despartiri, decorate urat,
Cu satanice ploi ce plangeau si atat
Si-am vazut si caderi pe o panta de schi,
Unde totu-i frumos si se poatte muri.

Despre mine nu stiu, cand o fi sa si mor,
Dar ma rog de ninsori, pentr-un ultim fior,
Sa-ti dea dreptul sa stii, sa n-ai cum sa ma vezi
Si sa mor arogant in eterne zapezi.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!