Paranormală

Soacră-mea, o–ncununare
A enigmelor naturii,
Orişicât ar sta la soare,
Neagră-i doar în cerul gurii.

epigramă de Mitică Ion din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enigmă

Soacră-mea a fost la mare,
Dar ceva-i contrar naturii,
Chiar de nu a stat la soare,
E bronzată-n cerul gurii.

poezie de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie însumi

M-a înfrânt legea naturii
Şi-am albit în chip barbar,
Rămânându-mi negri doar
Ochii şi cu cerul gurii!

epigramă de Alexandru Clenciu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orişicât

Orişicât ar da din gură
Şi-ar zbiera fără ruşine,
Singura iscălitură
Literară-i iese bine.

epigramă de Tudor Arghezi
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua a cincea

Afară e vreme rece şi ploioasă.
Îngerii tuşesc,
limba lor e galbenă, de febră.

Şi limba mea e galbenă.
Dar nu de febră –
gura mea radiază lumină.
Din gură, ies cuvinte calde.
Pe cerul gurii mele,
se topeşte, lipită,
o vitamina "C".
Vitamina radiază, pe cerul gurii mele,
ca un soare.

Ar fi de ajuns doar să zambesc,
şi aş face ziua mai luminoasă.
Iar pe cei din jur
aş putea să-i încălzesc
cu o singură vorbă.

Ce simplu ar fi
să fie lumea mai bună
doar cu o vitamină! I
ar dacă mi-aş reţine respiraţia
măcar un moment, în tăcere,
gura mea s-ar umple de bucurie.

Porumbei şi vrăbiuţe
ar veni să ciugulească
din plombele mele
ca din firimituri
de pâine.

poezie de Doina Postolachi din volumul de versuri Lumina de peste nopţile mele (2012)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua Aviaţiei Române şi a Forţelor Aeriene

Un pilot de vânătoare
Zboară, azi, contrar naturii,
La asemenea dotare,
Cel mai mult pe cerul... gurii.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parlamentarul român

Fie vremea bună, rea,
Orişicât ar fi de tânt,
Sigur nu s-ar îneca
De s-ar ţine de... cuvânt.

epigramă de Mitică Ion
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preferatelor mele

Soacrele-s contra la toate
Iaca-s şi contra Naturii
Chiar de-au vârste 'naintate,
Rămân negre-n.. cerul gurii!

epigramă de Titi Vlaicu
Adăugat de Titi Vlaicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În veci pomenirea...

S-o uit pe soacră-mea mă zbat
În van căci, orişicât m-aş zbate,
Feciorul ei (ce mi-e bărbat)
Şi astăzi, tot ca ea, mă... bate.

epigramă de Cornelia Cociş-Inovan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amar în cerul gurii...

Zăpada-şi depăna tăcerea sub paşi fragili... şi peste-un vis
Ningea cu soare şi speranţă, ningea da capo, interzis.
Era o iarnă indecisă în care noi ne furişam
Să prindem viaţa de picioare... şi cât de inocenţi eram!

Era o zi de vară-n iarnă, se rătăcise iarna-n drum,
Simţeam doar miere-n cerul gurii şi nu ştiam unde şi cum
Ne duce clipa-nlănţuirii din valsul mirilor... zâmbeam
Şi nu ştiam ce vifor vine şi nici măcar nu bănuiam,

Că soarta ne pândea din umbră, să-şi ia tainul său de chin,
Să-mi fie-amar în cerul gurii, să gust din frunza de pelin.
Era şi nu era departe deznodământul neştiut
Şi de-ar fi fost în faţa noastră, neputincioşi, n-am fi putut

Să metamorfozăm destinul, că ‘'ce e scris, în frunte-i pus''
Şi de ţi-e dat să-ţi rupi aripa, vei asfinţi, cât eşti de sus...
Am înflorit, am strâns şi toamne, dar timpul ne-a-nghimpat parşiv,
Şi-a aşteptat să ne condamne fragilul nostru rogvaiv.

Azi nu mai plâng şi nu sunt tristă, e vară-n iarnă ca şi-atunci,
Doar un oftat mai am sub gene, se scurge-n ridurile-adânci.
Şi răsfoiesc albumul vieţii cu amintiri şi cu poveşti,
Aştern o filă în poeme cât încă sunt... tu nu mai eşti...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negru în pieptul dorului

Câinele rău este negru în cerul gurii,
Stelele sunt lătrate până în cerul cerului...

Dumnezeu vrea să se convingă
Dacă cerul este negru în întregul lui

Şi tu îmi spui că merg cu capul în nori
Şi mă mai întrebi: de dragul cui?

Stelele cad ploaie în poezia mea
Şi-i fac din (şi prin) lumină gurgui!

Câinele rău, negru în cerul gurii,
Latră pe litere în pieptul dorului!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orfani de ţară

Carpaţii ne mor de foame
Marea Neagră-i însetată
ţara asta n-are oameni
ţara asta-a fost odată

Marea Neagră-i însetată
în Dobrogea urlă câinii
ţara-asta-i blestemată
Doamne cu întinsul mâinii

În Dobrogea urlă câinii
ţara asta n-are oameni
am ajuns fundul genunii
Carpaţii ne mor de foame

Marea Neagră-i însetată
fără mamă fără tată

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (26 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Neagră

E neagră marea până-n zare,
După puterile naturii...
Dar nu-i atât mie îmi pare,
Ca vecinu-n cerul gurii!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramişti laureaţi la Bistriţa

Cum Cerul azi, s-a arătat amabil,
Doar preamăriri avem pe cerul gurii:
Ne-a spart cu Bâlici cel inevitabil,
Dar ne-a scutit de Slavu şi Bunduri!

epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isaura - sclavă neagră în cerul gurii

Îmi înfig dinţii în negrul tău
în colţul gurii îmi curge
o dâră vâscoasă
de umbră
cu mâinile băgate în zulufii lor
îţi dau copiii cap în cap
trec unul prin altul
în trenul unde stăm faţă în faţă
priveşti ochii mei albaştri
oglindiţi în razale soarelui
ce intră prin fereastra murdară
nu merg cu tine
o să cobor la prima
nu îmi ninge în primăvară
ţi-am spus
am o singură coastă ruptă
e loc puţin în egoismul meu Isaura
sclavă neagră în cerul gurii

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion: Ieri, soacră-mea a fost muşcată de un câine.
Gheorghe: Şi cum se simte?
Ion: Soacră-mea, bine, dar câinele a murit...

replici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soacră-mea

Soacră-mea, o acritură,
Este astăzi o băbuşcă,
Nu mai are dinţi în gură,
Totuşi, muşcă!...

epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (11 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi soacră-mea

Aş da orice ca să trăiesc,
Desigur, fără soacră-mea!
Însă dacă o mierlesc...
Mă tem ca iarăşi dau de ea!

epigramă de Ovidiu Creangă din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soacră-mea

Soacră-mea,-n picioare' goale,
Viperă-ntâlni în cale.
Vipera nu şovăi
Şi din calea ei fugi;
Ea îşi zise-aşa în sine:
E "mai viperă" ca mine.

hexagramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (6 iunie 1998)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berzele vin şi vara

De la mare, biata fată,
Tot mereu venea bronzată,
Dar acuma - mi se pare -
Neagră-i doar... de supărare!

epigramă de Ion Busuioc din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişcare browniană

Nevasta s-a bronzat pe faţă,
Dar nu e meritul căldurii,
Ci iese doar la suprafaţă,
Negreala de pe cerul gurii!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!