Muza epigramiștilor brașoveni
Sus, pe culmi, le e cuvântul
Chiar dacă îi udă ploaia
Și-n silabe bate vântul;
Că-i inspiră... Tâmpa aia!
epigramă de Lucian Mănăilescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
În ritmul gramaticii
Dacă e vorba de silabe
Nu o să fiu eu imprudentul
Să contrazic poantele slabe
Pe care pui mereu accentul.
epigramă de Lucian Mănăilescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Românul și Pământul
Ascultând cum bate vântul,
Stă românul trist și gol
Și se-nvârte după pol...
Tot la fel ca și Pământul.
epigramă de Lucian Mănăilescu din Pledoarie pentru epigramă
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bate vântul
Bate vântul
Inima mi-a rămas caldă ca atunci,
Precum un cer albastru
Când te voi mai îmbrățișa?
Bate vântul, ascultă-l! Înțelege-l!
E ca iubirea noastră mișcătoare, de ploi și de fluturi
Bate vântul iubirii!
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bate vântul
Bate vântul
inima mi-a rămas caldă ca atunci
ca cerul albastru
când te-am imbrățișat
bate vântul
ascultă-l!
înțelege-l!
e ca iubirea noastră mișcatoare de ploi si de fluturi
bate vântul iubirii.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confuzie estivală
Era frumoasă foc, o nebunie,
Și-a urmărit-o pas cu pas, la mare,
Dar constatând că-i fosta lui soție
S-a lămurit: nimic nu-i nou sub soare!
epigramă de Lucian Mănăilescu din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ancorată în silabe
Sunt cuprinsă in poveste
Scufundată intr-o carte
Ancorată în silabe
Peste care vântul bate.
"Valul lumii, valul vremii
Mă coboară, mă ridică"
Am rămas fidelă muzei
Cerul arde, frunza pică!
Si așa in corelare
Cu a timpului secundă
Caut in dictionare
Timpul lung si fraza scurtă.
poezie de Doina Bonescu din Povești în vers
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânditorul de la Hamangia
Acest prea lăudat străbun
Își ține-n palme fața tristă
Și-n ciuda celor ce se spun
El nu gândește, doar... rezistă.
epigramă de Lucian Mănăilescu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colțul iubirii
Bate vântul visurile mele,
Fluierând o doină-n orice os,
Chiar dacă sunt ude și sunt grele,
Oasele de vise plâng duios.
Zori de zori îmi scapătă credința,
Despre ce nu știu ce să mai scriu
Și m-acomodez cu neființa
De parc-aș fi fost vreodată viu.
Reacționez la nepăsare
Tot mai rar și parcă tot mai stins;
Prea puțin iubirea mă mai doare,
Peste rănile-i de când a nins.
Bate vântul, primăvara vine
Și bandajul alb se va-nverzi,
Greieri leneși, harnice albine
Laolaltă mă vor asurzi.
Iarba va crește fără s-o aud,
Și-n ochii mei va fi doar verde crud.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (24 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacii
Primăvara,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai frumoase flori.
Vara,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai iubite fructe.
Toamna,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai dureroase frunze.
Iarna,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Speranța.
Și mai bate copacii,
Din nou,
Până la muguri.
Și mai bate copacii,
Din nou,
Până la sevă.
Și mai bate copacii
Până-i doboară la pamânt.
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
România, pământ sfânt
Dinozaurii din lume
Aduc peste noi năpasta.
Aurul vor să ni-l fure,
Și copiii, și nevasta.
Se vor stăpâni peste țara
Unde mama ne-a născut.
Vor să ia grâul, secara,
Chiar și apa de băut.
Acuma vor și pământul
Cuprins în arcul carpatin.
Pe român îl bate vântul,
În țara lui este străin.
Chiar dacă îl dați vânzării
Prin legea din parlament,
Nu vom da pământul țării
Că-i primit cu testament.
Străbunii noștri-au apărat
Cu viața, brazda de pământ.
În brazda lui i-am îngropat
Că le e leagăn și mormânt.
Auzim cum crește iarba,
Auzim cum bate vântul.
Aici ne albește barba
Până ne-înghite pământul.
Dacă vrem să fim stăpâni,
Hai să facem legământ!
Să-i alungăm pe-acei păgâni
De pe pământul nostru sfânt.
România-i pământ sfânt.
E țara românilor.
Să păstrăm acest pământ,
De-a-lungul veacurilor.
poezie de Dumitru Delcă (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Supraargument
Celor ce spun că n-am talent
Le-aduc un supraargument:
Dacă mă străduiesc nițel
Pot bea și eu cât Păstorel!
epigramă de Lucian Mănăilescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântul nu bate
Motto:
"Nu se știe ca pământul
Dincotro va bate vântul"
Vântul nu bate
Cât e bătut
De crengi uscate
Vântul e mut
Șuieră doar
Frunza de ulm
Sau de stejar
Iar eu adulm
E ca și cum
Ar mirosi
A foc un fum
Care s-ar irosi
Pe orice drum
Vântul nu cântă
Poartă decât
Talanga sfântă
La oi la gât
Ca să se-audă
Până la cer
Că iarba crudă,
Limba de fier
Pe-a râului gură
Când crede c-o fură
Păscută se face
Și vântul doar tace.
Ce știe vântul
Nu pot să știe
Nici apa vie
Și nici pământul.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bate vântul, bate vântul și bate așa de tare încât mi-a uscat lacrimile înainte de a fi rostite.
Paul Butnariu (30 iunie 2010)
Adăugat de Paul Butnariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Se pare că nu poți scăpa de "probleme". Poate ai avea nevoie de protecție chiar și-n Institut; de ce nu-i propui directorului să-ți asigure protecție non-stop; chiar și când dormi? Dânsul s-ar ocupa imediat de acest lucru și ar rezolva problema cât ai bate din palme.
Lucian: Ah, nu, nici chiar așa. Domnișoarele acelea erau doar...
Lia: Admiratoarele tale din Institutul nostru? Presupun, doar o parte din ele...
Lucian: Nu tocmai; sau poate... Dar n-am nevoie de protecție împotriva lor.
Lia: Sigur; cum să nu?! Am observat... Te descurci foarte bine și singur.
Lucian: Poate nu mă descurc atât de bine, dar...
Lia: Vezi?! A fost o decizie greșită să fie numit în funcția de comandant al misiunii noastre tocmai Don Juanul Institutului, adică tu.
Lucian: O decizie greșită?! Așa crezi?
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meteorologul
Ne spune dacă ninge, dacă plouă
Sau dacă iese ursul din bârlog
Și zi de zi dă o prognoză nouă,
Că-i om de știință, meteorolog.
Călcând pe iarbă, pe pământ, pe pietre,
Sau alteori mergând direct prin praf,
Citește pe platformă termometre,
Și giruete, și heliograf.
De ești atent și îi asculți cuvântul
Când îți vorbește din televizor,
Vei ști a doua zi cum bate vântul
Și de ce simți că oasele te dor.
Iar dacă după zile liniștite,
Urmează ploi, oraje, meteori,
Nu stă pe gânduri, ci urgent emite,
Coduri de vreme și avertizări.
Tot ce-i în atmosferă bine știe
C-o simplă apăsare pe-un buton,
Și e prezent mereu la datorie
Netulburat, ca ochiul de ciclon.
poezie de Octavian Cocoș (25 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Va mai bătea?
Bate vântul, dar nu se risipește iubirea
Bate ca un ciclon, dar căldura lui nu se risipește-n decor
Doar inimilor le scrie amăgirile
Bate cu pajiști, bate cu foc
Bate, dincolo de trupuri
Dar nu distruge frumosul din suflete
Bate, dar împrăștie vis, frumos, puritate
Bate și cu o aripă te lovește
Bate pentru a relansa sentimentul pur
Bate și va bătea în lumina de stele.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripă de vis
Iar de frunzele căzute
Geamul inimi-i atins
Și-n priviri azi nevăîzute
De departe parc-a nins
Nins cu frnze și cuvinte
Peste mersul vremii fin
Și-n privirea ta fierbinte
Eu văd ceru-ntreg senin
Cade toamna peste tot
Peste un roi de frunze iar
Un surâs și un compot
Pe când vântu-n buzunar
Nu-ți mai bate căci e plin
De idei și atâtea versuri
Pe când gândul geme lin
De poeți și înțelesuri
Nu mai bate vântul stă
Pe o aripă de vis
S-a oprit pentru odihnă
În privire-ți s-a înscris
Ramuri calde se-mpletesc
Pe cărările privirii
Și-n metafore azi c resc
Chiar pe palma amintirii
poezie de Ioan Daniel Bălan (17 octombrie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Nici nu-i nevoie să te transformi într-una dintre admiratoarele mele; sunt destule altele.
Lia: Am observat. Și se pare că nu poți scăpa de "probleme". Poate ai avea nevoie de protecție chiar și-n Institut; de ce nu-i propui directorului să-ți asigure protecție non-stop; chiar și când dormi? Dânsul s-ar ocupa imediat de acest lucru și ar rezolva problema cât ai bate din palme.
Lucian: Ah, nu, nici chiar așa. Domnișoarele acelea erau doar...
Lia: Admiratoarele tale din Institutul nostru? Presupun, doar o parte din ele...
Lucian: Nu tocmai; sau poate... Dar n-am nevoie de protecție împotriva lor.
Lia: Sigur; cum să nu?! Am observat... Te descurci foarte bine și singur.
Lucian: Poate nu mă descurc atât de bine, dar...
Lia: Vezi?! A fost o decizie greșită să fie numit în funcția de comandant al misiunii noastre tocmai Don Juanul Institutului, adică tu.
Lucian: O decizie greșită?! Așa crezi?
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
respir
mă inspiră
insist pe silabe clipa
în picuri de rouă
altă lumină
gogyohka de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Aegypto
Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.
Am privit la Doamna Vieții,
Eu, chiar eu, ce zbor alături de rândunele.
Verde și cenușiu îi e straiul
Dus de vânt.
Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.
Manus animam pinxit,
Condeiul meu în mână-l am
Să scriu cuvântul nimerit...
Iar glasu-mi nalțe cuvântul neprihanei!
Cine are gură să se-adape,
Din doina Lotusului de la Kumi?
Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.
Sunt flacără ce se nalță la soare,
Eu, chiar eu, ce zbor alături de rândunele.
Luna-mi ninge pe frunte
Zefirul - pe buze.
Luna-i un uriaș mărgăritar pe ape de safir,
Degetelor mele, reci apele curgătoare.
Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.
poezie clasică de Ezra Pound, traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.
Cartea "Early Poems Paperback" de Ezra Pound este disponibilă pentru comandă online la numai 12.99 lei.