Sfatul lui Ion Pățitul către fiul său
Pe când te-nsori, îți dau povață
Să-ți iei soție certăreață
Și o să vezi cu-adevărat
Ce dulce-i viața... ne-nsurat.
epigramă de Constantin Părăian din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
De te-nsori, de nu te-nsori... (1)
A spus-o marele Socrate,
Acel vestit ca și Hecate:
De te-nsori, de nu te-nsori,
Tot regreți pân-ai să mori.
epigramă de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (15 august 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 5 comentarii până acum.
Textul original este scris în limba română.Cuvântul "femeie"
Pe semne-așa a fost să fie:
Să fii și azi, și-n vechea eră
Bunică, mamă și soție;
Iar uneori și... adulteră!
epigramă de Constantin Părăian din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biruința
Isus a înviat din morți, biruitor,
din Însăsi viața Lui dând viață tuturor!
Si-acum în rând cu noi, ca frate și-mpărat,
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
Cu mii de flori, cu frunze noi în crâng
vin primăveri ce iarna iar înfrâng
Și toate spun că Cel Crucificat,
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
Isus a înviat cu trup de slavă plin,
așa cum vom trăi și noi prin har divin.
De două mii de ani în luptă ne'încetat,
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
Dar dacă-i drept că-nvie frunza iar
și florile când din pamânt răsar,
cu-atât mai mult Acel ce le-a creat
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
Isus a înviat, puternic și slăvit.
Și sutele de frați cu Domnul au vorbit.
Apoi, în patru zări pornind, ei au strigat:
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
Eu n-am văzut cum a-nviat Isus,
nici mâna-n răni ca Toma nu I-am pus.
Dar simt mereu că-n viața ce mi-a dat
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
El băutor, Ea certăreață
La pivniță-i punea nevasta lacăt
De câte ori simțea că o cam fură,
La care, el, o întreba în treacăt:
- N-ar fi mai bine să ți-l pui la gură?
epigramă de Alexandru Hanganu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-ți iei crucea înseamnă să depășești situațiile pe care ți le oferă viața cotidiană.
citat clasic din Teofil Părăian
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povață
În gara vieții, ferm îți spun,
Prea mult pe gânduri să nu stai
Și n-aștepta un tren mai bun,
Că pierzi și ultimul tramvai!
epigramă de Constantin Tudorache din Mușchetarii prahoveni
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povață
Totdeauna ai vrut în viață
Să dai altora povață
Și n-ai putut în loc să stai
Măcar una... să îți dai.
epigramă de Vasile Iușan (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce dulce-i iubirea, mamă
Ce dulce-i iubirea, mamă,
Când la pieptul tău mă strângi.
Mă simt ca o primăvară
Când obrajii mi-i atingi.
Din vreme imemorială
Tu ai fost divinizată.
Ca aurora boreală,
Rămâi mama mult visată.
poezie de Dumitru Delcă (6 martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Moravuri
Moravuri grele se-ntâlnesc
În viața asta trecătoare:
Bărbați suspuși și grei doresc
Petreceri cu femei ușoare.
epigramă de Constantin Părăian din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", epigramă selecționată dintre cele primite (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povață prezidențială
Prezidentul dă povață,
Premierul bun învață,
Dar guvernul "eminent"
A ajuns în faliment.
epigramă de Vasile Mureșan din Spinul, nr. 16 (decembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
La birt
Spune Nae, când se-mbată,
Despre unul care are
O nevastă cam "stricată",
Că o bate s-o... "repare".
epigramă de Constantin Părăian din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către fiul meu
Scrisoare către fiul meu
Pentru vremea când n-am să mai fiu,
Și viața îți va fi bogată,
Aș vrea de acuma să îți scriu,
Să-ți spun, ce n-am spus niciodată.
Te rog să nu te superi,
Căci n-aș dori cumva,
De lipsa mea să suferi,
Ori că-ți vorbesc așa.
S-au tot dus anii tăvălug,
Și nu ne-am spus cuvinte.
Cum apa rupe brazda de sub plug,
Am să mă duc și eu cuminte.
Îți spun acum că te iubesc,
Matur, ca pe copilul năzdrăvan,
Că n-am vrut să te rănesc,
De mi-am făcut, din tăcere, paravan.
Mă încearcă un regret târziu,
Că n-am vorbit la un pahar cu vin,
Că am ajuns acum să-ți scriu,
De parcă ți-aș fi fost străin.
Aș fi putut să-ți povestesc,
De multe, câte sunt.
Despre cele ce gândesc,
Respect, familie, pământ.
Nici tu nu te-ai oprit din drum,
Să vezi de-mi sunt picioarele betege,
Să afli că și eu sunt fum,
Și viața vrea să mă abnege.
Eu nu-ți reproșez ceva,
Doar vreau să-ți cer iertare,
Și să te rog: să nu care cumva,
Să ai la fel purtare.
Să fii pentru copilul tău,
Prieten dar și tată,
Să vă povestiți mereu,
Și să îi dai povață.
Să nu te rezumi numai la bani,
Căci ei nu sunt cuvinte,
Că viața trece și în ani,
Cunoști durerea de părinte.
poezie de Marck Nessel din Nerostitele Cuvinte, Versoterapii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2019 (8 februarie 2019)
Adăugat de Marck Nessel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Ce este viața pentru cel sărac?
Ce este viața pentru cel bogat?
Oare, împreunându-le credința,
Aflăm cu certitudine biruința?
Ce este viața pentru cel aflat în suferință?
Dar pentru cel lipsit de credință?
Oare, privindu-i cu miluință,
Aflăm că provin din aceeași credință?
Ce este viața pentru cel nepăsător?
Dar pentru cel ce speranța își pierdu?
Oare, gândindu-ne la amândoi,
Aflăm cu certitudine ce scop avem noi?
Când vezi, că oamenii împraștie ură,
Este pentru că, iubirea e impură.
Când vezi că, sărăcia crește,
E pentru că, dragostea lipsește.
Când vezi o frunză zburând,
E pentru că, se lasă împinsă de vânt.
Când vezi o floare cum înflorește,
E pentru că, de sus primește, ceea ce toți primim.
Când poți să miști, să vezi, să auzi,
Când poți să simți, să rabzi, să crezi,
Când poți să duci, pâna în mormânt,
Al tău țel, în timp parcurs;Asta e viața!
poezie de Ovidiu Kerekes (12 noiembrie 2007)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Îți mai aduci aminte doamnă!"
Săruturi dese ne dădeam
Și-atuncea ochii-i închideam;
Acuma ochii mari îi caști,
Când te sărut... "din an în Paști!"
epigramă de Constantin Părăian din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antifumătorul
Cum că tutunul dăunează,
Când a aflat, atunci, firește,
A spus că el nu mai fumează.
Și de acuma... duhănește!
epigramă de Constantin Părăian din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Actuală
Un pensionar, în piață,
Se mira privind la prețuri:
"Cum des pământiu la față,
Când mănânc de-un an verdețuri?!"
epigramă de Constantin Părăian din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
SMS
Mi-ai scris că nu mă vezi la mall,
Că nu mă vezi la catedrală,
Că fără mine parcu-i gol,
Că nu mă vezi mergând la sală.
Că nu mă vezi la vreun protest,
Că nu mă vezi pe bulevarde,
Că de la est și pân' la vest
M-ai căutat, și nu-ți mai arde...
Din ziua când te-am invitat
În parcul mare, lângă gară,
Regret enorm c-am evitat
Să-ți spun că locuiesc la țară.
poezie de Grigore Cotul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unuia cu soție surdă
Fapta nu-i așa absurdă
Să-ți iei o soție surdă,
Dar mai bine sută-n sută
Ar fi fost să fie mută.
epigramă de Gotthold Ephraim Lessing din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ștefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Emilia Galotti" de Gotthold Ephraim Lessing este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Lecții de singurătate
Mi-am luat copiii de mână
Și i-am dus departe, departe...
Au simțit lumina cum se sfărâmă,
Cum viața devine-nceput de moarte!
I-am dus la cimitir, la cruci
Să atingă trecutul sub nuci
În cântecul amar de cuci
Acolo unde părinții ți-i duci...
I-am luat de mână și le-am pus în palme
Lacrimi cu lacrimi (miezurile atâtor drame)...
Și le-am spus să nu atingă umbre reci,
Ci doar amintiri vii prin poezii și poteci!
... Și tu, soție scumpă, ține-mă de mână!
Abisuri lăuntrice mă surpă mereu!
Vezi, viața mi-e tot, tot mai străină...
Iubit sunt doar de Bunul Dumnezeu?!
... Și tu, umbră solitară într-un timp-verdict
Cum lași viața mea atât de stranie și-amară
Când nu mai știu de cine-n lume-s iubit,
Cu cine să împart VIAȚA, scumpă comoară?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amenințare de soție...
De nu lași fustele-n pace,
L-a amenințat soția,
Fiindcă văd ce mult îți place,
Eu te-oi duce-n... Scoția.
epigramă de Paul Constantin (2 septembrie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!