Mirare

Cum poate o salvamontistă
(Luptând din greu, scrâşnind din dinţi)
Să-aducă "rătăciţi" pe pistă
Când rătăceşte-atâtea minţi?

epigramă de Vasile Vorobeţ din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Marin Sorescu, pentru romanul "Trei dinţi din faţă"

Tot luptând din greu în viaţă
Ţi-au rămas... trei dinţi din faţă;
Dar, comparativ cu mine,
Totuşi stai ceva mai bune!

epigramă de Constant Petrescu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţie istorică

De la strămoşii noştri geţi
S-a străbătut distanţă mare:
Ei aruncau, luptând, săgeţi
Spre inamici; noi cu... dosare!

epigramă de Vasile Vorobeţ din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De minţi ori nu

De minţi ori poate nu, minciuni există,
Să minţi că nu-i aşa însă-i păcat ;
Îmi spui că nu mă minţi, ca o artistă
Şi crezi că-ntr-adevăr, sunt împăcat.

Eu, sincer, dau o notă optimistă
La orice adevăr mai complicat ;
Oricât ar fi de greu, tu mai insistă
Să spui doar adevăr adevărat!

De ai ori poate nu minciuni pe listă
Eu nu vreau să le ştiu neapărat
Dar viaţa va părea cu mult mai tristă
Când nu te vei opri din tremurat.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Civilizaţiile s-au corupt când oraşele s-au îndepărtat de păduri. Ai observat ce greu poţi minţi când stai lângă un copac? E greu, de altfel, să te minţi pe tine însuţi şi când ştii să îţi spui adevărul ţie însuţi nu-i mai poţi minţi nici pe ceilalţi.

Gerald Messadie în Viaţa mea amoroasă şi criminală cu Martin Heidegger
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu obţii mare lucru scrâşnind din dinţi a răzbunare. Ba îţi mai şi deteriorezi dantura.

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoapreciere

Aduc, când vreţi, dovezi pe faţă;
Nu una, două – poate zeci!
Că sunt un mare bard în viaţă:
... Mulţi au sub unu-nouăzeci.

epigramă de Vasile Vorobeţ din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce contează este să înaintezi spre realizarea obiectivelor tale amuzându-te, nu scrâşnind din dinţi.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptate până la capăt

Aş vrea să fiu haiduc de minţi,
De la cei cărora le strică,
Să fur şi să le duc în dinţi
Şi celor cu mai puţintică...

Şi-aş face asta până când,
Sper, încă neştirbit şi drept,
La minte şi la minţi cărând,
Aş deveni bogat (deştept).

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua fericirii în Basarabia

În această zi e bine
Să mai uiţi de suferinţi -
Până va sări la tine
Vreun Dodon scrâşnind din dinţi!

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... scrâşnind din dinţi
o nulitate a venit cu flori
la bustul Eminescului de geniu
o, câţi ca ea scrâşnindu-şi din fiori
vor mai veni la Eminescu în milenii...

poezie de Iurie Osoianu (15 ianuarie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vid de minţi

Bâjbâim în această realitate
de tumultuoase privaţiuni,
bogată în artificialitate
tapetată cu roşii minciuni.
Idealuri crezute infailibile,
inimi împietrite rămase pe un pod glacial,
rătăcim într-un tablou psihosocil
sau blocaţi într-un golf special
cu vid de minţi... deci stăm cuminţi
că-i vid de amprente şi vid de dinţi,
e vid de orizont deci... vid de minţi.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instantaneu în parc

Într-un colţ lipsit de larmă,
Stă-n landou un boţ de humă,
Maică-sa dă să-l adoarmă
Şi, din când în când, l-afumă.

epigramă de Vasile Vorobeţ din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memento

Când i-am dăruit inelul
Era tare ca oţelul,
Dar pe zi ce vremea trece,
Simt că-s prelucrat la... rece.

epigramă de Vasile Vorobeţ din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punctul pe "i"

E inutil să mai stai goală,
Hai, înţelege-mă ce-ţi spun!
N-ai cum să mă mai bagi în boală
De când am devenit imun.

epigramă de Vasile Vorobeţ din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru pământ

Regretaţii mei părinţi
Au murit scrâşnind din dinţi;
Eu, oricât mă străduiesc,
Fac ce fac... şi iar scrâşnesc!

epigramă de Marian Popescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din răjdacul meu

Sunt un nativ ca Leu creat;
N-accept impertinenţă, sluj:
Obrazul nu mi-a fost pătat
Decât, din când în când, cu... ruj.

epigramă de Vasile Vorobeţ din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidie

De când şi-a cumpărat cercei
(Destul de lungi, şi-un pic cam grei),
Aude bârfe-ntre femei:
"Tot e ceva de capu' ei!".

epigramă de Vasile Vorobeţ din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui confrate pe care-l inspiră ţigara

Câbd ai ajuns să-ţi încunune
Tabacu-ntreg talentul tău,
Eu zic că poate n-ar firău
Să-ncerci să-ţi iei ţigări mai bune.

epigramă de Vasile Vorobeţ din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maladia muncii

De lucru când îmi vine cheful
Stau şi mă gândesc la rece:
Să mai rezist cât şade şeful...
Că, dacă pleacă el, îmi trece.

epigramă de Vasile Vorobeţ din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de speranţă

Trup lângă trup şi lumină-n lumină,
Desfătare uitucă pe lespezi fierbinţi -
Tu, pierzania mea dintr-o zi ce-o să vină,
Mai îngăduie-mi gândul că poate nu minţi.

Purtătoare de fruct, preacurată fecioară
Fericirii de-aş şti că te vinzi pe arginţi
Nici atunci răul tău n-ar putea să mă doară
Cum mă doare doar spaima că poate nu minţi.

Să apună de tot carnea mea prea bătrână
Lângă mugurii tăi nefiresc de cuminţi
Şi din oarba-mi trufie nimic nu rămână
Dacă-n schimb am speranţa că poate nu minţi.

Tu, stăpână şi stea nevisată vreodată,
Tu, îndemn repetat al ieşirii din minţi,
Bietul meu adevăr e-un păcat fără pată
Şi mă-nchin la minciună că poate nu minţi.

poezie clasică de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!