Rugaciune

Gandurile-mi bat in tample ciocane,
urlete se-aud in tacerea din carne.
Nebunia-mi zvacneste in vene,
toate fiinta mea geme
si plange.

Trecut-au ani de durere si tacere.
Apusul rosu ma priveste si-mi cere
tot ce-am trait, visat si dorit
sa i le dau si in golul cernit
sa ninga flori.

Iau din causul inimii bulgarele vietii
ridic mainile, privirea spre ochiul boltii
si-mi spun rugaciunea:

Tata, priveste-ti creatura ce mult a dorit
sa se imbete de viata spre care-a pornit.
Te uita cum zideste de-un veac
vise, dorinti, sperante ce se prefac
in scrum.

Sunt fiica-Ti Doamne, chiar nu vrei
s-asculti o tanguire ce cu temei
se-nalta sa te-ajunga, sa te cuprinda
si tot ce-a adunat sa-ti spuna
dintr-o dat’?

Priveste Tata creatura ce ai trimis
in lume si pe cer ai scris
numele ei ce printre stele
arde tacut si cere
iubire si mai putine mistere.

Ai impins-o-n lume dar nu i-ai dat
decat o traista cu neuroni si-un tratat
de legi naturale unde-i subliniat:
Nu cere ce nu-ti este dat!

Dar ai dreptul sa doresti, sa visezi si sa speri,
sa traiesti din plin si sa muncesti in sudori.
Poti s-astepti, sa crezi intr-un vis,
sa cladesti si sa lupti ti-e permis.
Sa ai tot ce crezi ca-i de-ajuns
ca apoi sa pasesti intre lumi, la apus.

Tacerea se-aseaza din nou peste lume,
in mintea mea zvacnesc in rime
ganduri, si cu drag zambete culeg,
caci in sfarsit pot sa-nteleg
ca unde sunt si cine sunt
e lucru sfant.

poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare?

In lanurile de grau ratacita
privesc cerul senin ca prin sita.
Cand soarele arde-n fasii
inchid ochii si stii
ca traiesc?

Se-aude tacerea cum merge
prin lanuri si snopii-i culege.
Cu ea vantul de mana se tine,
pasesc catre mine
si-mi spun:

Un lac este viata si-o barca-i legata,
lasa in urma galbenul grau
alearga, nu stii
ca te-asteapta?

Incerc sa le spun ca raman
sub cerul senin am camin.
Sunt a soarelui bob
ma resorb
daca plec.

Tacerea si vantul de mana se tin,
cuvintele lor fara forma raman.
In mine e lacul intins,
amurgul in sange cuprins
imi striga:

E viata ce vine la tine,
desprinde barca si tine
in mana a soarelui sfera,
lumina efemera
de zi.

In lanuri de grau odihnita
inghit seninu-ntr-o clipa.
Cu noaptea calda ma-nvelesc
si-mi pare ca traiesc.
Las barca sa se duca,
zambesc cam in deruta
si-mi spun:
oare iubesc?

poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitul meu

Ma rog sa ai viata pe care ti-o doresti
Si ce-ti doresti mai tare ma rog sa si primesti.
Ce vrei mai mult in viata? Avere vrei cumva?
Ma rog atunci ca Domnul avere sa iti dea.

Poate mai mult vrei faima, renume si putere?
Ma rog atunci, din suflet, sa ai parte de ele.
Ori poate vrei distractii, placeri, mese bogate?
Petreceri cu prieteni? Ma rog sa le ai toate.

Dar dintre toate astea, oricat ti le-ai dori,
Nimic nu-mi sta-n putere sa-ti pot eu oferi.
Un singur dar ti-as face si-as vrea sa il primesti:
Iubirea mea. Dar oare e asta ce-ti doresti?

Daca mai mult pe lume iubire iti doresti
Si daca poti pe mine, pe veci, sa ma iubesti,
De vrei ca fericirea sa-nsemne TU si EU,
Atunci acesta este, iubite, darul meu.

Mă rog acum, din suflet, la fericirea ta
Şi sper, o particica din ea, sa-ti pot eu da.
Aş vrea sa-ti fiu amanta, dar oare ma doresti?
Aş vrea sa-ti fiu sotie, dar oare ma iubesti?
Aş vrea sa nu existe nicicand un TU si-un EU,
Aş vrea doar NOI sa fie, la bine si la greu.

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret

Ca un savant din vremuri vechi
Imi plimb prin cafenele mutra.
Am par in nas si in urechi
Si aduc putin cu
Brahmaputra

Mi-e capul bleg si lataret,
Picioarele: doua prajine,
Si-un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine!

Desi sunt tont si fonf si slut
Si am o masca incolora
De cimpazeu sau de mamut,
Toate femeile m-adora.

De sunt urat si nataflet
Si n-am nici muschi, nici intestine,
Si-un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine!

Sunt mare cat un naparstoc
Si poti sa ma masori cu cotul,
Din loje nu mai vad de loc
Si in tramvai ma pierd cu totul

Si asa cum sunt un fleculet
Incat ma poti in palma tine
Si-un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine!

(...)

poezie celebră de Ion Agârbiceanu din Poezii -Ed Tineretului 1967
Adăugat de Elita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parinti

Acolo departe, uitati in tacere
Parinti peste care ani, zeci, au trecut,
Asteapta o vorba, un zambet, o floare
Si nimeni in prag nu soseste zorit.

Povara de ani ei si-o poarta cuminte
Nu cer decat semnul ca fiii traiesc,
Ca sunt fericiti si ca nu i-au uitat.
Dar fiice si fii asteptati, nu sosesc.

Ce mult as dori sa te am langa mine
Pe tine, fiinta ce viata mi-ai dat
Sa-ti fac batranetea ceva mai senina,
Sa simti ca in grija cuiva te-ai lasat.

Dar, mama, distanta se-aseaza-ntre noi,
Tu nu vrei sa-ti lasi locul ce l-ai sfintit
Eu nu pot ajunge la tine oricand
Si-n suflete arde durerea mocnit.

Ai fost in Siberii, aproape-ai murit
Tu, tata ce viata mereu te-ancercat
Ar fi buna clipa sa stai linistit,
Dar nu poti sa-ti lasi locul ce l-ai pastrat.

poezie de Iulia Comaniciu (mai 2000)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plange!

Citesc in ochii ei durere,
Si ma gandesc ca nu-i de-ajuns
Sa aiba atat de multe daruri,
In sufletu-i de nepatruns.

Mai trebuie si-un strop de soare,
Sa-i incalzeasca inima,
O picatura de iubire,
Sa schimbe-n bine viata sa.

De-ar intelege ca in viata,
Trebuie s-astepti si sa iubesti,
De maine viata ei s-ar umple
De fericire, ca-n povesti...

Dar cand ai varsta tineretii,
Si viata e la inceput,
Ai vrea sa schimbi marea cu muntii,
Sa faci ce nimeni n-a facut.

"Copila mea, iubirea mea,
Asteapta si nadajduieste,
Si vei vedea ca rand pe rand,
Tot ce-ti doresti, se implineste.

Nu-ti frange aripile-n zbor,
Ca zborul tau se intrerupe,
Planeaza sigur si usor
Si calea dreapta nu se rupe.

Ai suferit prea mult, deodata,
Din lacrimi poti face ocean,
Dar nu uita ce-a spus odata,
El, inteleptul indian.

Tagore a spus ca fiecare,
Isi are suferinta lui,
Si-a lui din toate-i cea mai mare,
Mai mare nu-i a nimanui.

Ca orice om spune astfel,
Si-n felul lui are dreptate.
Dar nu uita copila mea,
Si lectia de demnitate."

poezie de Iulia Comaniciu
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intre rau si bine

Opresc durerea
Cu un gand de iubire
Si-mi alin sufletul.

Opresc alunecarea
Ce duce spre abisuri
Si plutesc intre bine si rau.

Opresc caderea
Spre intunericul din mine
Si aduc rasaritul din zori.

Opresc tacerea
Ce-mi cuprinde fiinta
Si strig numele Lui Dumnezeu.

Opresc mania
Ce sta la usa mintii
Si merg mai departe iertand.

Opresc tristetea
Ce ma copleseste
Si fac loc bucuriei.

Opresc CLIPA
O fac nemuritoare
Si o ascund in inima mea.
(aug.2000)

poezie de Iulia Comaniciu
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Pune-ti aripi si zboara iubire,
Si-atinge cerul cu zambet de stele,
Vorbeste cu luna plina jumatate,
Sa-ti spuna de mine.... si viata.
Intra in carul mare de stele,
Sa-ti spuna visele traite cu tine,
Hraneste fiecare pasare-n zbor,
Ele sunt mesagerul meu.
Si vreau doua maini in noapte,
Sa-mi sprijin capul, ganduri, sperante,
Pana-n rasarit de soare.

poezie de Adelina Cojocaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opreste-te o clipa...

Opreste-te o clipa din fuga ta prin lume,
Nu rataci hoinar pe strada fara nume,
Gaseste-aleea sfanta ce merge spre Hristos,
Acolo-i fericirea si cu al ei folos.

Nu te-amagi ca viata e fara de sfarsit,
De-atat-alergatura, nu vezi c-ai obosit?
Nu lasa ca viata sa-ti fie o minciuna,
Vino la Hristos si-ti vei gasi odihna!

Asculta-ti sufletul ce-n tine mereu plange,
L-ai osandit la moarte prin ura si prin sange,
Nu intelegi deloc ca Domnul l-a creat
Si-l cere inapoi curat si nepatat?

Nu te lasa amagit, iubitul meu crestin,
Alunga dusmania cu tot cu-al ei venin,
AZI vino la Iisus, caci tu Ii esti dator,
Cazi in rugaciune si-I cere ajutor!

poezie de Constantin Rusan din Vino, Doamne
Adăugat de Constantin Rusan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enghidu

A murit Enghidu prietenul meu
care ucise cu mine lei.
I

Priveste-ti mainile si bucura-te, caci ele sunt absurde.
Si picioarele priveste-ti-le, seara, drept cum stai, atarnand spre luna.
Poate ca sunt mult prea aproape ca sa ma vezi,
dar si aceasta e altceva decat nimic.
Ma voi face departare, ca sa-ti incap in ochi,
ori cuvant, cu sunete de marimea furnicii,
ca sa-ti incap in gura.
Pipaie-ti urechea si razi si mira-te ca poti pipai.
Pe mine insumi ma dor, in scurta trecere.
Mi-am intins privirea si ea a intalnit un copac,
si el a fost!
Umerii priveste-mi-i, si spune-ti ca sunt cei mai puternici pe care i-ai vazut, dupa iarba si bivoli,
caci fara pricina sunt asa.
Cu ei mut departarea, ca pe un sac de piele
la moara de vant.
De-aceea cand ma ard in strafundul ochilor
niciodata atinsele de mine lumini,
suava durere albastra-mi intind peste crestet
sa-mi tina loc de cer.
Si daca ma dor pe mine insumi, cu rauri,
cu pietre, cu o dunga de mare,
atat cat sa-mi fie toate un pat,
totdeauna neincapator gandul meu
in vesnica crestere, o, n-am sa stiu ca si tu
te dori pe tine asemeni, si nu sunt eu acela
cu care vorbesc!

VI

Eu mor cu fiecare lucru pe care il ating,
stelele rotitoare ale cerului, cu privirea;
fiecare umbra pe care o arunc peste nisip,
sufletul mai putin mi-l intinde; fiecare lucru
il privesc cum as privi moartea, rareori
uit aceasta, si-atunci, din nimic fac dansuri
si cantece, imputinandu-ma si smulgandu-mi
bataia tamplelor, ca sa fac din ea
coroane de mirt.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O amintire

Ai gresit, acum ti-e greu,
Incerci sa-mi zici cate ceva,
Dar ce-as putea raspunde eu?
Chiar crezi ca s-ar schimba ceva?

Asa tacere ai pus intre noi,
Acum sa vorbim, pot oare s-o fac?
Doua inimi ce ieri erau in razboi
Acum sa-si declare senin ca se plac?

Stiai ca faci rau si tot l-ai facut,
Prezentul se lupta cu tine,
Ai vrut sa ma uiti, dar nu ai putut,
Acum simti nevoia de mine?

Regrete purtam, si eu am prea multe,
Dar mereu sa te iert nu-i usor,
Ti-am zis sa n-o faci, dar cine s-asculte,
Acum sa-nteleg ca ti-e dor?

Sa nu crezi ca mi-e bine, ca sincer nu-mi e,
Dar nu pot reveni la tot ce a fost,
Fara chin intr-o zi mi-ai intors spatele,
Si am tot asteptat sa imi scrii, ca un prost.

De-ar fi sa incerc sa te iert va fi greu,
Doar doua cuvinte n-ajung,
Barbatul de-alaturi de vrei sa-ti fiu eu,
Sa stii ca drumul iertarii e lung.

E si da, e si nu, sunt om, ma strofoc
As vrea ce-i mai bun din iubire,
Te-as ierta, insa viata nu e un joc,
Decat sa -mi fii lant, mai bine amintire.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulia

Nu pot scapa de chipul tau,
Intiparit in mintea mea,
Tu zi-mi de-i bine sau e rau,
Ca ti-am dat tie dragostea...

Nu pot scapa de ochii tai,
Sunt desenati in ochii mei,
Ma linistesc in somn mereu,
Asemeni unor flori de tei.

Am mana ta ascunsa-n suflet,
Ma mangaie cand imi e dor,
Chiar de tristete-ascund sub zambet,
Eu las sa para ca-i usor.

Ma uit pierdut in jur si-mi pare,
Ca viata-mi cere sa te strig,
Dar cand incerc inghet, ma doare,
Desi e cald, imi este frig.

Ma simt un om fara destin,
Ma simt un om fara credinta,
Cu tin-eram de viata plin,
Dar astazi cad in neputinta.

Ma-ntorc privesc cadoul care,
E pregatit de-asa mult timp,
Dar nici acum nu sunt in stare
Sa-ti spun in fata tot ce simt.

Asa cand spun prin biletele
Ca te iubesc si te visez,
Nu stiu ce ai sa faci cu ele,
De mine eu nu stiu ce crezi.

Ma simt asa de trist cand iese
Cate-un baiat in drumul tau,
Ma-ntreb "-Si daca o sa-i pese?"
Din trist ajung chiar si mai rau.

Atat de multa frumusete
Ascunzi in tine si nu stiu,
Cum sa ma port sa-ti plac si tie,
Zi... oare cum ai vrea sa fiu?

Am incercat prin tot si toate,
Dar tu ma vezi doar un amic,
Si ma intreb de chiar se poate
Sa ma iubesti macar un pic...

Am viata toata inainte,
Dar am de-ales si nu prea stiu,
Caci nu pot sa te scot din minte,
Si-oricum eu cred ca-i prea tarziu.

Adanc in suflet si in trupu-mi,
Te-ai cuibarit si nu mai iesi,
Asemeni unui iz in vara
Ce lasa floarea de cires.

Nu-mi esti aproape niciodata,
Desi cu mine eu te stiu,
Te vad si-acum frumoasa fata,
Te simt acum, in timp ce scriu.

Nu ai sa-mi stii chinul, durerea,
Si nici n-as vrea sincer sa fiu,
Caci care mi-ar fi mangaierea,
Din mila-aproape sa te stiu...

Nu am sa-ti spun ca tin la tine,
Caci ti-am mai spus si m-ai respins,
De nu-ti spuneam era mai bine,
Ca prieten te-as mai fi atins.

N-am sa te chem cand voi fi singur,
Mai bine singur decat doi,
Ce isi vorbesc de la distanta,
Si dau cu pasul inapoi.

Acum nu stiu ce lasi lasi urma,
Poate furtuni sau simple ploi,
Orice-ai lasa un vis se curma,
Se stinge focul dintre noi.

Nu are cine-a pune lemne,
Pe-aceasta dragoste ce-i stinsa,
Caci nu ti-am dat de-o vreme semne,
Dar sincer nu-mi pareai convinsa.

Cand prietenii ma sfatuiau
Sa-ti spun ce simt, sa nu astept,
Am zis ca poate nu-s de tine,
Si sa te chinui n-ar fi drept.

Si-ntai m-am straduit sa schimb,
Ce-i mai gresit din ce sunt eu,
Si-as mai schimba ca te iubesc,
Dar crede-ma ca-i foarte greu...

Dar nici schimbarile de bine,
Nu te-au convins c-as putea fi,
Acel baiat ce te iubeste,
Si pe vecie te-ar iubi.

Nu ma incanta nici o veste,
Ce-i diferita de-al meu vis,
Dar ce-am visat eu nu mai este,
Simt cu tristete ca s-a stins.

Nu-i rost sa stau acum imi lacrimi,
Si-mi zic ca trebuie sa fac,
Inca un pas spre inainte,
Cand zic ca-i bine ma prefac.

Nu am cu ce sa schimb iubirea,
Nu am cu ce s-o sterg si-i greu,
Caci tot traind cu amintirea
Nu voi mai fi acelasi eu.

Inca esti parte din lumina,
Ce-mi bate-n ochi in orice zi,
Dar n-am sa dau pe tine vina,
Caci eu nu stiu a ma trezi.

Si nu sunt lacrimi sa descrie,
Tot ce eu simt, tot ce traiesc,
Si -astern in asta poezie
Durerea, sa ma linistesc.

Nu pot sa uit, chiar ma amuza
Imaginea cu tine cand
Nu te impaca nici o scuza,
Si-ntrun final sfarsesti razand.

Si -adorm cu zambetele tale
Intiparite-n mintea mea,
Nu am uitat ca ai o mie,
Si sincer nu stiu de-as putea.

Ador sa te vad furioasa,
Ador sa vad cum critici tot,
Oricum ai fi imi pari frumoasa,
Si sincer sa te uit nu pot.

Cand erai mica erai dulce,
Acum totul este schimbat,
Tu nu mai esti aceasi fata,
Dupa cum vezi am observat.

Esti poate-n drum spre-alta schimbare,
Si totusi eu acum nu stiu,
De esti cum esti sau mi se pare,
Cred ca-s confuz, si-am sa tot fiu.

Acum te vad, esti o femeie,
Esti jumatatea ce-o doresc,
Dar te-ai inchis si nu am cheie
Sa te descui, sa te iubesc.

De multi ramai neinteleasa,
De mine cercetata esti,
Sa stii ca cel mai mult imi pasa,
Sa inteleg de ce zambesti.

Si uni-mi spun ca esti urata,
Dar stiu prea bine ce iubesc,
Ador femeile frumoase
Si niciodata nu gresesc.

De tu mi-ai capturat iubirea,
Si n-am putut sa o dezleg,
E pentru ca esti speciala
Si pentru ca te inteleg.

Nu mi-am dorit sa se intample,
De tine sa ma-ndragostesc,
Mult timp cu mainile la tample,
Am tot gandit si tot gandesc.

Imi esti o prietena de aur,
Dar esti si-o dragoste de rai,
Si cand ti-am spus pareai surprinsa,
Desi sunt sigur ca stiai.

Si toate-mi par ca nu se misca,
Ori trece timpul mult prea lent,
Asa vizibila este urma
Refuzului primit recent.

Nu stiu sa sap in amintire,
Sa inteleg unde-am gresit,
Tu nu-mi acorzi nici o privire,
Nici de vorbit n-am mai vorbit.

Nu condamna inima care,
A cautat caldura ta,
Caci nu-i pacat ca te iubesc
Si vreau sa fii iubita mea.

Tu sa zambesti chiar de nu vrei,
Eu as zambi sa fiu iubit,
Si de as fi iubit de tine
As fi o viata fericit.

Nu ma lasa in asteptare
Caci n-am sa pot s-astept mereu,
Te rog, sa facem o-ncercare,
Iti este chiar atat de greu?

Da-mi un sarut macar, doar unul,
Macar o data sa te gust,
Tu chiar nu vezi cum te privesc,
Mor dupa buzele de must.

Saruta-ma si apoi da-mi drumul,
Sa te sarut e visul meu,
Si de pe gat sa-ti simt parfumul,
Si-apoi sa ma desprind... prea greu!

Nu fa din mine-o amintire,
Inc-un baiat ce te-a iubit,
Caci fara un sarut de-al tau
E ca si cum n-as fi trait.

Nu ma lasa prada uitarii,
Nu ma lasa drept urma-n spate,
Caci te iubesc si ma usuc,
Cand tot imi spui ca nu se poate...

Nu lasa simpla ei prezenta
Sa te desparta de ce vrei,
Caci azi vreau sa-ti recit doar tie,
Sub umbra tainica de tei.

Sa intelegi ca nu mai este,
Sunt amintiri fara de glas,
De ti-a fost prietena odata
Esti sigura ca ti-a ramas?

Nu termina orice iubire
De dragul ei, din amintiri,
Caci tot ce-a fost n-o sa mai fie,
Tu nu mai stinge fericiri.

Ma lasi pe mine in tristete,
Si poate vei simti la fel,
Nu poate nimeni sa ma-nvete
Sa uit, sa mint, sa fiu ca el.

Deci poate-as merita o sansa,
Saruta-ma si fii a mea,
Si nu te voi rani vreodata,
Nu pot sa-mi spulber dragostea.

Ai intalnit atatia tineri,
Ce te-au ranit, n-ai aratat
Dar nu te-nchide, da-mi o sansa,
Te vreau, esti tot ce am visat.

Nu spune nu iubirii mele,
Te rog asculta-mi inima,
Ti-as darui cerul cu stele,
Si-as cere doar dragostea ta.

Ma dor si mainile iubito,
Astept in drum dar nu cobori,
Hai iesi macar pan' la fereastra,
Si ia acest buchet de flori.

Caci chiar de nu ma crezi sau poate...
Eu ti l-am cumparat cu drag,
Dar ochii tai tin la perete
sufletul meu ranit, si trag.

Nu-mi spune nu, mai bine lasa
Nu zi nimic caci inteleg,
Nu-mi esti printesa asteptata,
Nu-i rolul meu sa te dezleg.

Poate nu-ti par ca altadata,
Dar tu la fel de dura-mi esti,
Aceeasi inima de piatra,
Stiu... n-ai sa-mi spui ca ma iubesti.

Si poate nici nu e nevoie,
Poate nu simti nimic si stiu
Ca de-o sa-ti spun tot ce-am pe suflet,
Nici prieten nu am sa-ti mai fiu.

Si nu-mi doresc sa pierd in viata
Si prietenia ta de foc,
Desi ai inima de gheata,
O alta nu as vrea in loc.

Caci stiu ca ai un suflet mare,
Si-o inima de ingeras,
Ti-as spune "te iubesc" si astazi,
Dar stii prea bine ca sunt las.

Nu am curaj sa mai continui,
Cu chin, cu greu am inceput,
Dar cand mi-ai asternut refuzul
N-am aratat dar m-a durut.

Si-am incercat sa ma apropii,
Dar nu stiam de un' sa-ncep,
In viata n-am iubit prea multe
Si sincer nu ma prea pricep.

M-am oferit sa-ti duc bagajul,
Si ai spus da... te-ai razgandit,
Si-ai fost plecata cam trezi zile,
De-ai sti ce mult mi-ai mai lispit.

Te-am invitat sa ne plimbam
Si-ai acceptat dar nu in doi,
A vrut sa mearga si-o colega,
Si-ai luat-o si pe ea cu noi.

Te-am invitat sa iesi pe 14,
Dar iarasi a venit cu noi,
Si nu puteam sa-ti spun nimic
Caci eram trei in loc de doi.

Dar mi-am luat inima in dinti,
Si am intrat intr-un local,
Simteam ca o sa-mi ies din minti,
Voiam sa ma las dus de val.

Apoi ne-am mai plimbat un pic,
Si-am cumparat un iepuras,
Si as fi vrut sa ti-l ofer,
Dar stii prea bine sunt un las.

Si v-am condus apoi spre casa,
Si-ai dat sa pleci si te-am oprit,
Ti-am spus ca esti cea mai frumoasa,
Si-un iepuras ti-am oferit.

Tu mi-ai zambit dar nu a bine,
Mi-ai zis merci si ai plecat,
Cand ti-am cerut sa fii cu mine,
Ai spus ce-ai spus... si-ai refuzat.

Ai vrut doar sa ramanem prieteni,
Si ti-am promis c-asa va fi,
Dar nimeni nu avea sa stie,
C-asa de mult te voi iubi.

Nu va mai fi alta ca tine,
In viata mea, sufletul meu,
De-atunci nu mi-ai mai spus o vorba,
Si fara tine mi-este greu.

Acum ca ma gandesc mai bine,
Ma bucur mult ca te iubesc,
Si-oi astepta sa treaca timpul,
Alta iubire sa-mi gasesc.

Mi-ai fost o prietena perfecta,
Si-o dragoste de neuitat,
Si stiu ca nu esti tu de vina,
Ci numai eu sunt vinovat.

Ca te iubesc si n-am putere
Sa-ti fiu din nou ca la-nceput,
Acelasi prieten ca pe vremuri,
Acel baiat prins in trecut.

Dar o sa vina vremuri calde,
Si-n viata ta si-n viata mea,
Si ochii mei o sa se scalde
Unde-o sa curga dragostea.

Si-ti spun acum La revedere!
Si-as vrea sa te mai rog ceva,
Ramai mereu aceeasi fata,
Esti minunata Iulia!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plange

Nu plange cand cazi
Zambeste un pic
Si poate ca azi
Nu mai esti mic.
Iubire si ura... aceasi masura
Socoate pe toate
Aceasi durere... pe suflet arsura
Zambeste si-n coate.
Pastreaza si ura in ochiul durerii
Si lasate-n vantul pustiu
Nu e ca odata... o dragoste-a serii
Ce tinea pana tarziu.
Sa nu vii a cere iubire vreodata
Sau lucru erotic de fel
Sa fii ce ai fost... minune de fata
Dar eu o sa fiu mai misel.
Mai canta o data ca tare ma doare
Auzul meu fin sa te simta
Priveste si rade de printul ce moare
Pacat.. el n-a vrut sa te minta.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multumesc

Esti o furtuna si un rasarit de soare,
Ma certi, apoi te-ntorci si ma iubesti,
Un miez de fier, cea mai frumoasa floare,
Nu-ti poti imagina cum sunt atunci cand imi zambesti...

Si ma sustii oricand, ma intelegi, iti pasa,
De-ai sti ce mult inseamna asta pentru mine,
Esti parte din iubirea ce ma cheama acasa,
As vrea seara de seara sa pot vorbi cu tine...

Intamplator e totul poate-n aceasta lume,
Dar nu-i o intamplare ca m-am indragostit,
Stiam din prima zi cand te-am strigat pe nume,
Ca vei fi apogeul a tot ce am trait...

Imi curge al tau nume prin minte ca un vers,
Respir incet, oftez, atunci cand imi soptesti,
Ca te fac fericita, si lacrima ti-am sters,
Ca sunt un copilas si totusi ma iubesti.

Esti unica femeie ce imi fura privirea,
Puternica, frumoasa, cu sufletul curat,
As vrea sa fiu barbatul ce-ti merita iubirea,
Si cel pe care noaptea-l imbratisezi in pat.

Iubirea mea va fi eterna, pentru tine,
Un vis eu voi trai cand imi vei spune da,
La malul marii unde vei fi parte din mine,
Iluminand apusul doar cu privirea ta.

Atat de mult ma-nalti, simt ca sunt printre stele,
Nu -mi va ajunge viata ce-o am sa-ti multumesc,
Asa de mult te vreau, femeia vietii mele,
.... te iubesc!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tine

Iubitului meu fiu, la împlinirea vârstei de 19 ani

Cu fiecare an ce trece,
Cu fiecare an ce vine,
Simt cum in sufletul meu creste
Un dor imens: dorul de tine.

Mi-e dor de buclele balaie,
De obrajorii-mbujorati,
Mi-e dor de rasul cristalin,
De ochii limpezi si curati.

Si-mi amintesc, odorul meu,
Ce fericire am simtit
In clipa-aceea minunata
Cand tu pe lume ai venit.

Cand ochii ni s-au intalnit
Intaia oara, puiul meu,
Am inteles ca te iubesc
Enorm azi, maine si mereu.

Mi-ai dat atata fericire
Cand ai facut intaiul pas
Impleticindu-te, copile,
Si-apoi cazand direct in nas...

Au fost momente minunate
Cand, fericit, m-ai anuntat
Privind pe geam, cu incantare,
Ca "pepepeul o buiat"

Vorbeai pe limba ta, copile,
Si numai eu te-ntelegeam.
Imi daruiai din plin iubire
Si eu la fel iti daruiam.

Apoi, intaia zi de "gradi",
Cand te tineai de fusta mea
Si imi spuneai, cu ochii-n lacrimi:
Te rog, mamico, nu pleca!

Plangeai si tu, plangeam si eu...
Asa era la inceput...
Dar, dupa prima saptamana,
Ai zis: Imi place! Am crescut!

Da, ai crescut, odorul meu,
Si timpul inapoi l-as da,
Azi tu te uiti la mine-n jos
Si-mi spui, ades, "micuta mea".

Mi-aduc aminte, ca si ieri,
De prima noastra zi de scoala.
Doamne, ce mandri mai eram!
Inima-n piept statea sa sara.

Te-ai remarcat de la-nceput:
Istet si dornic de a sti
Si in scurt timp ai devenit
Cel mai si mai dintre copii.

Oh, Doamne, cate bucurii
Si satisfactii am trait
De-a lungul vietii de scolar,
De la-nceput pan- la sfarsit.

In Creanga, inca se mai stie
De cel ce-a terminat cu zece,
Sef de promotie, bun la baschet,
Pe care nimeni nu-l intrece.

Si-apoi... incepe-adolescenta...
Ce zbucium si ce framantare...
Cu fiecare zi ce vine
Se naste inc-o intrebare.

Liceul, viata-n Eminescu,
Prima iubire, primul bal.
Si ma rugam lui Dumnezeu
Sa nu te lase dus de val.

Emotii cu nemiluita:
Unde e-acum? De ce nu vine?
Si nu puneam geana pe geana
Si tremura inima-n mine.

Aveai de toate:
Frumusete, inteligenta si talent,
Dar erai plin de contradictii,
Ca doar erai adolescent.

Pe cand erai in clasa a IX-a
Ti-ai depistat rapid chemarea
Cand mintea ta, neobosita,
Descoperise... programarea.

Ai progresat, copilul meu,
An dupa an, neincetat
Si chiar de-a fost greu uneori,
Nicicand tu n-ai abandonat.

Ne-ai dat de toate: bune, rele
Si agonie, si extaz.
Ne-ai dat si cald, ne-ai dat si rece,
Si bucurie, si necaz.

Am savurat deplin, copile,
Orice victorie ai avut
Si-am suferit mai mult ca tine
Cand n-a iesit cum ai fi vrut.

Te-am educat, copilul meu,
Cum am crezut noi ca-i mai bine.
Te-am invatat sa fii corect,
Sa stii ce-i rau si ce e bine.

Mai e putin si-ai sa pornesti
Pe drumul tau, urmandu-ti calea,
Si eu ma rog la Cel de sus
Sa ai mereu senina zarea.

Sa-ti construiesti, copilul meu,
Viata asa cum iti doresti.
Sa daruiesti multa iubire
Si-n schimb, iubire sa primesti.

Sa stii sa pretuiesti din plin
Ceea ce ai in viata ta,
Sa nu alergi dupa himere
Vasand la ce-ai putea avea.

Si chiar de crezi ca esti departe
Si ne despart si munti si vai
Exista-un loc numit ACASA,
Cu oamenii ce sunt AI TAI.

Aici ai cunoscut iubirea
Deplina, neconditionata,
Cu care pururi te-nconjoara
Cei ce-s ai tai MAMA si TATA.

Nouasprezece ani s-au scurs..
Ah! E o varsta minunata!
De-acum incepe viata ta.
Sa fie buna si curata!

Sa o traiesti, copilul meu,
Intens, dar si cu-ntelepciune
Si cand privesti in urma ta
Sa vezi un sir de fapte bune.

Sa nu te schimbi, Sa fii corect
Si bun, si dulce, ca acum
Sa stii sa treci de greutati
Cand le-ntalnesti pe al tau drum.

Si-orice problema vei avea,
Oricat ar fi ea de serioasa,
Îşi va gasi o rezolvare
De-omparti cu noi, cei de acasa.

Deci.... La mulţi ani, copilul meu!
Fie-ti viata cer senin
Şi plini de fericire-ti fie
Toti anii ce de-acuma vin!

Şi nu uita, copilul meu,
Atunci cand greul te apasa,
Ca te iubim nespus de mult
Şi te-aşteptăm cu drag ACASA.

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tacerea

Tacerea uneori e arma ta secreta,
Pare ca ai optiuni, atunci te rog alege,
Eu nu vreau sa le am, asa o eticheta
Nu vreau sa port in suflet, iubirea ta mi-e lege.

Este o nedreptate durerea ce imparti,
Puteam fi mult mai bine, dar uite ce-ai ales,
Tacere pe luni seara, tacere si pe marti,
Motivul tau, spun sincer, eu nu l-am inteles.

Nu mi-ai raspuns aseara, dar astazi nu-ti mai scriu,
Tu dai vina pe mine, n-o spui dar mi-o transmiti,
Nu vrei sa-mi fii iubita? Eu stiu ce-am vrut sa fiu,
Alegi sa fim straini si nicidecum iubiti.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima scrisoare

Seara varsa stropi de intuneric
Peste peste trupul meu resemnat, peste acest taram himeric
Unde privesc pentru ultima data apusul sangeros
Cum lasa cortina peste sufletul meu dureros.
Apusul de maine sper sa nu mai vina
Vreau sa ma trezesc intr-o bezna fara lumina
Intr-o lume cu nori intunecati dar pe un cer fara soare
Caci razele lui imi arde inima ce doare, si imi aduce aminte de a ta privire
Privire in care am vazut raze de speranta, sclipiri de foc
Raiul, desi am fost in viata, un suflet pur, toate in acelasi loc.
Paradisul iadului din sufletul oricui,
Era pictat doar in ai tai ochi caprui!
O ultima scrisoare iti las acum, un ultim trandafir, pentru ultima oara
Pentru ca de maine poetul ce plange in mine o sa moara
Sinucis in aceasta ultima acrisoare, in aceasta ultima seara
In care aripile ce l-au invatat sa zboare
Se vor ofili precum versurile ce l-au mintit sa nu creada in stele cazatoare.
Vor bate multe versuri la poarta mea incuiata
Dar voi lupta chiar si cu mine doar sa nu o mai deschid vreodata
Caci cu fiecare vers, cu fiecare rima otravita ce o voi lasa sa intre
Veninul din al tau parfum imi va reumple gaura din inima, acum acoperita cu pietre.
Iti mai scriu o ultima scrisoare, o ultima adiere de vant
Alintata spre tine de al meu avant, va mai muri odata pe pamantul sfant,
Va mai curce prin parul tau... de maine va mai curge doar spre neant
Odata cu poeziile smulse din suflet pentru tine
Ce le vei uita odata cu timpul ce te va face sa uiti de mine.
Vei uita privirea mea vei uita sunt sigur si de glasul meu
Dar sa nu uiti ca o data, pentru cineva, pentru un poet, ai fost un fel de Dumnezeu.

poezie de Manuel Gabriel Danca (3 iunie 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi sa-ti scriu

De-ar fi sa-ti scriu din nou iubite,
as da culoare unui gand,
de-ar fi sa-ti povestesc vreo clipa
te-as scrie doar pe tine-n rand.

ti-as cere doar s-asculti tacerea
si linistea dintre noi doi,
n-as spune ca mi-e dor sau despre mine
as vrea sa-ti amintesti de noi.

sa-ntorci o foaie, poate doua
din timpul, vezi? e alb si stins
sa cauti prin rugini ramase
fiorul ce-a ramas aprins.

si sa mai rasfoiesti brosuri uitate
mai stii? ascunse-n neguri adormiti
am scris acolo despre timpul
cand nu voi fi, sa nu ma uiti.

te-oi scrie poate si pe maine
sau pe o zi oricare-ar fi
pe rataciri, poate si-n palma,
si-n ochii lunii pamantii.

sa lasi scrisoarea intr-o noapte
intre coperti de ploi tarzii
sa-ti las un semn, un rand de mine
privind spre noi de n-om mai fi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Daca" traducere libera a poemului " If" by Rudyard Kipling

De poti sa nu-ti pierzi capul

Cand toti in jur si-l pierd

Si pentru asta pe tine vina dau.

De poti sa crezi in tine

Cand se-ndoiesc chiar toti

Si a lor indoiala sa le-o asculti,... de poti.

De poti in asteptare

Sa nu fii obosit

Sa nu raspunzi minciunii

Atunci cand esti mintit.

De poti cand esti urat

Sa nu raspunzi cu ura.

Sa nu te crezi prea "sfant",

– Prea multa-nvatatura -.

De poti visa, dar visul sa nu te stapaneasca

De poti gandi, dar gandul sa nu te copleseasca.

De poti trai triumful si pierderea la fel.

Sau... sa-ti auzi cuvantul rostit in adevar

Rastalmacit de altii doar spre folosul lor.

Tot ce-ai facut in viata, de poti vedea pierdut

Si-apoi de dimineata s-o iei de la-nceput.

De poti pune gramada castigurile tale

Si-apoi mizand pe-o carte, chiar tot sa pierzi, asa...

Sa-ncepi iar de la capat urmand aceeasi cale

Fara sa sufli-o vorba de neizbanda ta.

De-ti poti forta chiar muschii si nervii,... inima

Sa te slujeasca-n taina mult dupa ce-s slabite

Doar prin vointa-ti tare ce striga "Inainte"!

De poti vorbind prin lume virtutea a-ti trai,

Si chiar umbland cu Regii sa nu-ti pierzi bunul simt

Nici prieteni, nici dusmanii de nu te pot rani,

Pe toti sa-i vezi deasupra dar pe niciunii "sfinti".

De poti umplea minutul ce zboara azi rebel

Cu saizeci de secunde traite-n vesnicii,

Al tau este Pamantul cu tot ce e pe el

Si mai presus de toate, OM, fiule, vei fi.

poezie de Rudyard Kipling / Marius Alexandru (22 ianuarie 2013), traducere de Marius Alexandru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Zdrobit de-al nimbului curat,
Trecut prin viata cu pacat,
In clipa resemnarii-n tine,
Vei stii ce-nseamna sa faci bine.

Vei intelege-ntr-un sfarsit,
Ca tot ce-a fost in infinit,
Va trece peste noi far'nepasare
Lasandu-si haina rece, arzatoare.

Dar tu... clipa a resemnari...
Chiar nu-ntelegi culmea dureri?
Nu lasi in om, leac de scapare,
Si vrei sa-l duci spre disperare!

Sa-i curmi a vietii-nflacarare,
Sa-l lasi pribeag ca si urmare,
Sa-i dai batai de bici cu foc,
Sa-l lasi pustiu, far'de noroc.

Si chiar de toate astea vina,
Izbindu-l de pamant cu stima,
Naltandu-l spre inaltul cer,
Tot om va fi, un om de fier.

Chiar in sfarsit de vei pali,
In biata sa fiinta... vei domolii,
Un suflet plin doar de durere,
Ducadu-l sus de sumbra-i decadere.

Si tot ce va ramane-n viata,
Patruns cu Duh si cu speranta,
Va-ntreprinde un Paradis,
Cu foc de aur de nestins,

Cu flacari ce nu vor lovi,
Decat in cei ce vor lipsi,
Si-n tot ce este nepasare,
In toti si-n toate, cu ardoare.

Si in final, tot ce a fost,
O viata simpla, dar cu rost,
Trecuta toata intr-o clipa,
Vei intelege-ntr-un sfarsit,
Ca iadu-i cel ce ne despica...

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zambete

Zambet de floare
De la o stea,
Privesc si ma doare,
Ca nu e a mea.

Zambet din rai,
Din ceruri, de sus,
As vrea sa-i vorbesc,
Dar ce-ar fi de spus?

Zambet din ape,
Curat, minunat,
Sunt oare aproape?
M-am indepartat?

Zambet de foc,
Privesc, sunt in transa,
Pasiune si joc?
Momeala si plasa?

Zambet de gheata,
Nu stiu ce ascunde,
Si ia, si da viata,
Unde-i ascuns oare, unde?

Zambet tacut,
Nu stii ce gandeste,
E oare un scut?
De ce ma opreste?

Zambet puternic,
Privirea si pofta,
As fi un nemernic
De-as profita?

Zambet inchis,
Povara de dus,
Un semn interzis,
Nimic nu-i de spus.

Zambet de lemn,
O fi suparare?
Nu este alt semn,
Ce rol prinde " oare"...

Zambet in vant,
E dat la-ntamplare,
Dar rolu-i e sfant,
Acord, aprobare.

Zambet ironic,
Din buze de inger
Cu aer demonic,
Lovind ca un fulger.

Zambetul trist,
Mistere ascunde,
Intelesul sa-l afli
De unde?

Zambet manie,
Mi-l da mereu mie,
Cand spun vre-o prostie,
Dar iarta mereu.

Zambetul gol,
Nu e fericita,
Si-l da cu un rol,
Sa scape de-un rau...

Zambet din umbra,
Cand simti ca te pierzi,
Cand totul se curma,
Nu stii ce sa crezi...

Zambet furat,
Nu-i zambetul ei,
Dar e din inima ei,
Din cer imprumutat...

Zambetul cald,
O apa de mare,
Ma bucur, ma scald,
Ma joc in culoare...

Zambetul greu,
Cand ar vrea, dar nu poate,
Acolo sunt eu,
Aproape...

Zambet in lacrimi,
Mereu un mister,
Tristeti, bucurii?
Un sfat... cu-i sa-l cer?

Zambet din vina,
Regreta si vrea
Un loc si-o lumina,
In inima ta...

Zambet ascuns,
Cand e fericita,
Iubire-ai de-ajuns,
E infinita...

Zambet de miere,
Cand totu-i pe plac,
Primeste ce cere,
I-as zice, dar tac...

Zambet portita,
Un zambet viclean
De-i pus ca la carte,
Ii merge si-un an.

Zambet marunt,
Timid si retras,
Sa fie el sincer,
ori ma duce de nas?

Zambet de-amor,
Nu-l stiu prea bine,
Nu l-am cunoscut,
O fi inca la tine?

Un zambet ce este?
Nu stiu... mai astept,
Sa le-nvat mai bine,
Dar cat sa astept?

As vrea sa inteleg orice zambet...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!