Adolescente

Trupul ei de libelulă
Parcă-l văd întins la soare...
Dar, speranţa mea e nulă,
N-am cu ce s-o-nvăţ să zboare...

epigramă de Marian Popescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umor

De când soarele răsare
Mă întreb, de jale frânt:
Dacă şi speranţa moare,
Vom mai râde pe pământ?!

epigramă de Marian Popescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postelectorală

Cetăţeanul turmentat,
Înţelept şi plin de haz:
"Eu cu cine am votat?
Ce păcat că n-am fost treaz..."

epigramă de Marian Popescu din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe plajă

Plaja e fermecătoare,
Pe nisipul arzător
Diva a întins la Soare
Trupul ei provocator.

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renasc

renasc odată cu renaşterea ta –
un rod pe ram,
un fruct în pârgă,
o sămânţă,
pumnul de cenuşă răsădit pe drum
atât,
aş vrea să fiu prinos
Cunoaşterii- Cuvântul,
cuvântul nerostit în pripă,

tu, în drumul tău,
lasă păsările călătoare,
lasă-le să zboare,
lasă-le să zboare...

ţi-e sufletul îmbobocit
de soare,
lumină,
iubire şi credinţă,
lasă păsările călătoare să zboare,
lasă-le să zboare...

iar, în cele din urmă
fi-voi Cuvântul Cunoaşterii Tale.
te rog,
nu frânge zborul păsărilor călătoare,
lasă-le să zboare,
lasă-le să zboare...
să zboare...

STelu Pop

poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (19 mai 2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orăşeanul

M-a privit de la picioare -
N-am intrat cu el în clinci
Şi mi-a zis, halal sfidare:
- N-ai nici tocuri la opinci...!

epigramă de Marian Popescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa e Credinţă

Dacă inima ţi-e frântă şi visul nu ţi-se-mplineşte
De aripile-s rupte şi sufletul... nu poate să mai zboare,
Speranţa e scânteia, ce arde-ncet... mocneşte...
Speranţa e scânteia ce niciodat' nu moare!

Dacă noaptea-i foarte lungă şi-i beznă pe cărare
Tu lacrimile-alungă, îţi şterge-n grabă faţa,
Speranţa-i prima rază din neschimbatul Soare,
Ce ne şopteşte-n taină că vine Dimineaţa!

Când barca vieţii tale e în derivă, când te îneacă valul,
Când e furtună-n tine şi când te copleşeşte "greul"
Speranţa e un far în noapte ce îţi arată malul,
Speranţa-mprăştie norii şi-apare curcubeul!

Când prin valea "umbrei morţii" frica-ţi dă târcoale
Şi când eşti firav, slab şi plin de neputinţă
Spre munţi te poartă Domnul, pe aripile Sale
Speranţa e mai mult! Speranţa e Credinţă!

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie

muzică,
natură,
zâmbet,
o libelulă

soare peste mare

vioară,
flori de primăvară,
un suflet
desprins dintr-o celulă

soare pe cerul meu

m-aşez pe mal,
mă gândesc la tine?
nu... azi doar meditez
ce frumoasă e viaţa

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţiei mele

Tu doreşti ca Moş Crăciun
Să-ţi aducă ce-i mai bun.
Însă, ce-i mai bun, îţi spun,
N-am nici eu, nici Moş Crăciun.

epigramă de Marian Popescu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Competiţie nulă

Dacă într-o ţară mică,
Conduc zece trântori o furnică,
Ţara ajunge ca frăţia,
Dintre câine şi pisică.

epigramă de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regret

Îmi pare rău
Că n-am putut adesea să-ţi zâmbesc
Să mă aşez trup - lângă trupul tău
Să te iubesc...

Atât de rău îmi pare
că n-am fost
Încât simt că mă aflu azi, sub soare,
fără rost.

poezie de Maria Olaru
Adăugat de Maria Olaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea îşi dezvăluie nebunia prin refuzul de a accepta normalitatea inerentă a persoanei iubite. De aceea îndrăgostiţii par plicticoşi celor din jur. Pentru că numai trupul este deschis vederii, îndrăgostitul îşi pune speranţa în fidelitatea sufletului faţă de învelişul său, speranţa că trupul deţine un suflet pe potrivă, că ceea ce epiderma reprezintă se dovedeşte a fi ceea ce este.

Alain de Botton în Eseuri de îndrăgostit
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul de poet

iese din prăpastia în care se odihneşte
după fiecare vers scris beat
de tăcerea paginii albe
cu speranţa urcă în spate
îi miroase a soare îngheţat
şi liliac înflorit lângă orizont
trupul de poet iese din spuma mării
şiroind de versuri
şi scrie pe cerul azuriu
din crengile copacilor îşi face peniţe
le moaie-n lacrimi de femeie
îndrăgostită în fuga norilor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

VOM DA IUBIRII ARIPI ALBE CA SĂ ZBOARE
Vom da iubirii aripi albe ca să zboare,
Să fie faptul cel mai bun şi sfânt sub soare
Şi-n libera plutire să vină lângă noi,
În inimi să ne-aducă clipe-nălţătoare.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firescul stării

... la margine de cer înmormântez un soare
sfidând firescul stării de a fi
şi timpului din ea îi poruncesc să zboare
şi dorului din mine de-a muri

iar inimii - mereu să toarne lacrimi
la moara vântului ce tinde-a o strivi
să nu mai simt cum cresc aripi din patimi
sfidând firescul stării mele de a fi

în colţ de cer înmormântatul soare
aşteaptă clipa când mă voi trezi
iar clipa - dorul interzis să zboare
iar dorul - starea firii de a fi...

poezie de Iurie Osoianu (14 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburătoare

Cresc zburătoarele-n cer,
Sapi fântâni în boltă,
Fructele cad dintre stele,
Grâul creşte din soare,
vom fi nemuritori cândva?
Caut luminişul – clipă,
alba tăcere-kitul,
un adăpost pentru Iona,
crengile pun întrebări,
scorburile ascund fecioare,
cântul devine rază,
în întuneric – explozii,
sunt florile dezlănţuite,
copiii- singurii pământeni
ce vor să zboare.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa

când speranţa moare
ce a mai rămas?
inima ce doare...
nu are nici glas!!

nu e drum pe care
poţi ca să mai mergi!
cauţi alinare..
doar in vechi poveşti!

când speranţa moare
cerul e cu nori..
ninge chiar de-i soare
unul... e din doi!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mapamond

Milioane de ziare
Ţin politica la zi,
Dar se naşte o-ntrebare:
Adevăru-n care-o fi?!

epigramă de Marian Popescu din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între pământ şi cer

Neliniştea şerpuia printre frunze
Îşi desfăcea eşarfele de umbre,
Atârnandu-mi de priviri
Idoli de lut.
Doar o rază de soare mi-a întins
O frânghie să mă caţăr în sus,
Tot mai sus,
Şi n-am observat cum amurgul
Îşi ascuţea stiletul...
Şi eu atârnam între pământ şi cer.

poezie de Zeno Ghiţulescu din Dincolo de umbre (1968)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am întârziat niciodată şi n-am obosit niciodată. Am ajuns primul la teatru şi am plecat întotdeauna ultimul.

citat din Mitică Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine

MÂINE am să te sun,
fiindcă vreau să-ti spun
c-ai venit pe-un drum
acoperit de scrum...
Inaintea ta
si piatra ardea.
Ea nu te-aştepta
Nici nu mai spera.
.
MAINE am sa te sun
chiar de n-am să-ti spun,
nimic din ce-am vrut
E... ca n-am putut.
Pe drum, e încă fum.
Lasă-mă acum,
E si prea târziu,
Să decodez, nu stiu.
.
MÂINE... am sa te sun
şi sigur iti spun
Ce n-am scris nicicum...
Că- mi e dor de tine,
ca-mi e dor de mine
De noi amândoi,
iubiti de Soare
Si mângâiati de ploi...
.
MÂINE... de nu sun,
îţi spun de pe-acum:
Rămân acelaşi val,
ce ritmic, la mal
Revine, in cant,
cât va fi pământ...
Este prea târziu,
nu pot să mai fiu!
Să decodez, nu ştiu.!

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!