Protestez! - vru să strige peştele zbătându-se pe uscat, dar îşi aduse aminte cu uşurare că este mut.

aforism de Ana Blandiana din Autoportret cu palimpsest (1986)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl meu era închis, era deţinut politic şi nu aş fi putut publica cu numele meu. Atunci am trimis la o revistă două poezii semnate Ana Blandiana. Blandiana era satul mamei şi Ana este rima la Blandiana. M-am jucat inventând un nume foarte sonor.

citat din Ana Blandiana
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călugărul în lume e ca peştele pe uscat.

citat din Serafim Man
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Submarinul la suprafaţă e ca peştele pe uscat.

aforism de Mihail Mataringa (16 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

De căldură sufocat

Cu gândul la mare, mă zbat,
Ca peştele... pe uscat...

distih de Constantin Enescu (21 august 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştele rapid, nu peştele mare, mănâncă peştele mic.

citat din Ali Babacan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din când în când, sufletul trebuie să respire prin lacrimi. Altfel s-ar zbate ca peştele pe uscat.

aforism de Ionuţ Caragea din Revista ASLRQ, nr. 2 (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce uşurare simţi când te crezi inaccesibil atât laudei cât şi blamării şi când nu mai ţii să impresionezi pe nimeni! Ciudată uşurare, străbătută de momente de opresiune, eliberare dublată de suferinţă.

Emil Cioran în Căderea în timp, Dorinţa şi oroarea de glorie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără tine (în memoria soţiei )

Ştiu că viaţa-i trecătoare,
că trenul vieţii s-a oprit.
Că totul e în transformare,
plecăm de unde-am venit.
Fără întoarcere e drumul.
De-acolo nimeni nu vine.
De la lumânări doar fumul
este prieten cu tine.
Flori aduse la mormânt
cu parfumul lor plăcut,
De viaţa de pe pământ
doar aminte îţi aduc.
Fără tine Virgi,
inima-mi îngheaţă.
Fără tine Virgi,
viaţa nu mai este viaţă.
Nu mai este lună,
nu mai este soare.
Nu mai este gură
ca să plângă tare.
Nu mai este ziuă,
nu mai este noapte,
E doar întuneric
şi există moarte.
De azi,
pe scara vieţii noastre
nu mai urcăm împreună.
S-au uscat florile-n glastre,
nu ne mai ţinem de mână.
Fără tine,
viaţa ţine
cât un fir de aţă.
Tu erai liantul
care ne unea.
Erai briliantul
care strălucea.
Acea strălucire
veşnic a apus.
Despre a sa pieire
nimic nu e de spus.

poezie de Dumitru Delcă (26 septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oul

"Ţi-aduci aminte cât de bine
Era în oul de pe ape
Unde eram zidiţi de-a pururi
Faptură singură, deplină
În care universu-ncape
Şi-şi este suficientă sieşi,
plutind lumină în lumină?

Ţi-aduci aminte cum pluteam?
Iubire fără dor de nimeni
Şi, oglindindu-se pe sine,
Izvorul fericit şi mut-
Durerea nu se născocise,
Singurătatea era plină,
Cuvântul nu era născut.

Cine-a greşit şi până când?
Oul perfect, tăiat în două,
S-a rupt în cer şi în pământ
Însingurând deodată-o lume-
Ţi-aduci aminte cât de nouă?-
Iar lama străbătu prin mijloc
Reinventându-ne pe rând.

Ţi-aduci aminte despărţirea
Celulelor de ele înseşi
Şi spaima sângelui voind
Să curgă într-un singur trup?
Pământul se-ntindea prin arbori
Şi cerul se-ncleşta în crengi,
Să nu se vadă, goală rana
Pe locul căreia s-a rupt.

Ţi-aduci aminte ce risipă
De sentimente şi de vorbe,
De animale şi de plante
Curgând spre-acelaşi ţărm pierdut
Şi aşteptând sfârşitul lumii
Din care, poate se va naşte
Un ou perfect plutind pe ape
În liniştea dintru-nceput."

poezie de Ana Blandiana din Ochiul de greier (1981)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştele se curăţă de la coadă. Însă peştele din vârful puterii trebuie curăţat de (la) cap!

aforism de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştele cel mic "nu-l înghite" pe peştele cel mare.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am încălecat

un peşte dintr-un vis decupat
zburam într-un colţ de lume
după plierea spaţiului
am reuşit să evadez încălecând
un peşte auriu afumat de jurai
că e somon care a chefuit
la un birt pescăresc unde se fuma
pipa mincinoşilor pescari
mă ducea în spate săracul
peşte de uscat pe drumuri aruncat
trăgea tare năduşind sub greutatea
care o purta docil în spatele lui
solzos de la cap la coadă
unde şi-a pus un cercel de aur
am încălecat peştele ăla din arizona
dream cu johnny deep şi faye
dunaway care se îndrăgostea
mai mult de mine şi peştele zbura
pe lângă cactuşi şi maşini

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raymond Barone: Ţi-aduci aminte dacă aveam vreun vis când eram mic?
Frank Barone: Mi-aduc aminte că udai patul.
Raymond Barone: Nu, ce vreau să spun e dacă îţi aminteşti cum vroiam să fiu?
Frank Barone: Uscat?

replici din filmul serial Dragul de Raymond
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adu-ţi aminte

Adu-ţi aminte de cerul sub care te-ai născut,
află povestea fiecărei stele.
Adu-ţi aminte de lună, descoperă cine-i ea.
Adu-ţi aminte de naşterea soarelui în zori,
acesta-i cel mai puternic punct al timpului.

Adu-ţi aminte de asfinţitul soarelui care deschide poarta nopţii.
Adu-ţi aminte de naşterea ta, de lupta mamei tale
pentru a-ţi da formă şi respiraţie. Eşti evidenţa
vieţii ei şi-a mamei ei.
Adu-ţi aminte de tatăl tău. El, de asemenea, e viaţa ta.

Adu-ţi aminte de pământul a cărui piele eşti:
pământ roşu, pământ negru, pământ galben, pământ alb,
pământ cafeniu, noi toţi suntem pământ.
Adu-ţi aminte de plante, de copaci, de fiinţele vii care toate
au triburile lor, familiile lor, istoriile lor. Vorbeşte-le,
ascultă-le. Ele sunt poeme vii.
Adu-ţi aminte de vânt. Adu-ţi aminte de vocea lui. El cunoaşte
originea acestui univers.

Adu-ţi aminte că tu eşti toată omenirea şi că toată omenirea
este fiinţa ta.
Adu-ţi aminte că tu eşti acest univers şi că acest
univers este fiinţa ta.
Adu-ţi aminte că tot ce este mişcare, care creşte, eşti tu.
Adu-ţi aminte că limbajul provine din asta.
Adu-ţi aminte de dansul care-i limbajul, că viaţa este.
Adu-ţi aminte.

poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemulţumit de propria operă poetică, autorul îşi aduse aminte de expresia "Ars Poetica", pe care o interpretă într-un mod original: îşi scoase cărţile în mijlocul curţii şi le dădu foc.

aforism de Mihail Mataringa (10 ianuarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştele şi vinul alb

Cât trăieşte, până crapă,
Peştele înoată-n apă;
Când îl frigem, cu temei,
El înoată în ulei;
Iar la masă, vă previn,
Cel mai bine-înoată-n vin.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (13 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştele şi criza

Am de plătit o taxă
Şi nu e mare brânză
În luna asta laxă,
Că am mai prins osânză.

Problema este alta
Cu care nu mă-npac:
Se asortează balta
Cu omul cel sărac?

E ea aşa cochetă
Şi drastic îl răreşte,
Sau ţine o dietă
În care nu e peşte?

Că nu pricep şi pace:
De ce, la noi în ţară,
Ca peştele se tace
Când marfa, de-i agrară,

E ieftină ca braga,
Dar peştele din baltă
Ţi-a şi golit desaga,
Sau banii toţi îţi saltă.

O iau spre lumea mare
Cu-n peşte în valiză,
Dar am o întrebare:
Om fi ieşit din criză?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi omuleţul cel bătrân şi cărunt îi dărui corabia năzdrăvană, care, pasămite, plutea şi pe apă, şi pe uscat. În clipa când Prostilă i-o aduse peşcheş împăratului, acesta nu mai avu ce să zică, vezi bine că i se duseseră pe apa sâmbetei toate şiretlicurile... şi-i dădu fata de nevastă.

Fraţii Grimm în Gâsca de aur
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştele prost muşcă momeala pescarului deştept; peştele deştept o ocoleşte.

aforism de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (9 noiembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năpădită de atâtea amintiri dureroase, biata fată bătrână nu-şi mai putea stăpâni hohotele de plâns. Aduse vorba printre suspine de tânărul căpitan şi de logodna care avusese loc în pădure. De toate îşi aduse aminte, fără ca totuşi un singur lucru să-i mai fi trecut prin gând: de unde era să ştie că în marginea ferestrei, în colivia canarului drag, se afla cineva din vremea aceea, cineva ce fusese martor la logodna ei: gâtul sticlei care se desfundase cu atâta zgomot şi din cuprinsul căreia gustaseră toţi cei de faţă, ciocnind în sănătatea tinerei perechi?

Hans Christian Andersen în Povestea unui gât de sticlă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!