Să te împarţi cu alţii...

Să te împarţi cu alţii nu-i dar, ce este taină -
Ca o sămânţă bună ce se-nmulţeşte-n rod -
Din tine o mlădiţă să umple mâine-un pod
Cu cel ce-i obidit să ştii să-mparţi o haină.

Cu ochii-n jur privind şi nu mereu spre tine
Durerea lumii s-o simţi curgând prin vine
Şi să găseşti puterea din tronul tău bogat
Bucata ta de pâine s-o-mparţi cu un sărac.

Nu-ti cer să faci decât ce se cuvine
Şi învăţând măruntul fapt al facerii de bine,
Să ştii că cel de-alături chiar de-i lovit de rău

E om ca orişicare, e-un semene de-al tău -
Întinde mâna şi vindecă-i aleanul,
Că una-i omenia şi altceva e banul.

poezie de Valeria Tamas Iacob (29 septembrie 2008)
Adăugat de Valeria Tamas Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să ştii

Azi nu-i lumină pe pământ
Şi nici în fiinţa mea putere
Să sper că eşti, să simt că sunt
Dorită pentru-o mângâiere.

Azi e-ntuneric şi e trist
Şi inima-mi este pustie
Şi nu mai ştiu dacă exist,
Nu ştiu ce-a fost şi ce-o să fie.

Nu sper nimic, nu cred nimic;
Credinţa-i doar în Dumnezeu,
Curajul este tot mai mic,
Durerile le simt doar eu.

Aş vrea să nu ştii ce-i durerea,
Ce-i zbuciumul şi ce-i tristeţea
Aş vrea ca tu să ai puterea,
De a simţi ce-i frumuseţea.

Dar nu a celor trecătoare
Şi nu a celor ce le simţi
În clipe pline de-ncântare,
Când eşti minţit şi tu te minţi.

Aş vrea să ştii ce e iubirea
Ce-o port în suflet nepătată,
Aş vrea să ştii ce-i fericirea,
Ce-nseamnă dragostea curată.

poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună seara, Doamne ajută

Bună seara, Doamne ajută,
Oameni buni şi lume multă
Binele cu voi,
Cu voi şi cu noi..

Că bogat îi greu
Şi sărac îi rău,
Nici nu ştii cum îi mai bine
Că la toţi li-i greu...

Gătaţi-vă curţile
Şi deschideţi porţile
Că venim la voi,
Pornim amândoi..

Că bogat îi greu
Şi sărac îi rău,
Nici nu ştii cum îi mai bine
Că la toţi li-i greu...

Adu, măi crâşmare, vin,
Să vedem paharul plin
Să ne petrecem,
De griji să uităm...

Că bogat îi greu
Şi sărac îi rău,
Nici nu ştii cum îi mai bine
Că la toţi li-i greu...

Trec anii unul şi unul
Nu ne iartă pe nici unul
Să treacă frumoşi,
Cu noi sănătoşi..

Că bogat îi greu
Şi sărac îi rău,
Nici nu ştii cum îi mai bine
Că la toţi li-i greu...

cântec
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alină-mi inima

În miez de zi stau şi oftez,
gândindu-mă la tine
cât mor de ciudă
nici nu ştii,
că nu sunt lângă tine...
doar tu eşti şi vei fi mereu,
iubirea mea cerească,
cu tine vreau sa fiu legat,
să fii a mea mireasă.

Să te iubesc în orice clipă
din zi sau chiar din noapte
chiar dacă clipele se pierd,
speranţa mea nu moare,
eu am să stau şi am s-astept
să vii cu al tău soare,
să vii în viaţa mea te rog
în lipsa ta,
sufletul meu,
aproape, moare.

Nu vreau nicicând să mă gândesc
c-am să te pierd vre-odată,
că n-ai să vrei să mă iubeşti
asta-i durerea mea uitată,
şi chiar de-ar fi
să vrei, să nu mai fii cu mine,
să ştii că am să mor încet,
pierdut în cer,
pierdut de tine.

Ochii mei de i-ai avea,
să vezi ce văd şi eu,
să vezi când nu te văd tot timpul,
să ştii cât mi-e de greu,
şi sufletul-mi de l-ai avea,
să simţi ce simt şi eu
să simţi când nu te simt tot timpul,
să ştii,
că fără tine,
îmi simt sufletul greu.

Şi lacrimile-mi curg uşor
stingând durerea mea,
te rog vino înapoi
te rog,
alină-mi inima.
Aş vrea să plâng mereu,
să plâng de fericire
ştiind că tu, de tot ce-i rău
tot timpul ai să ai neştire.

Te vreau tot timpul printre nori
să zbori, să razi cu mine
Eu te iubesc şi nu-i uşor
să-ţi spun ce simt eu pentru tine
Dar în curând eu voi scăpa
de-a mea parte întunecată
şi-am să te rog oficial
să fii a mea mireasă.

poezie de Eduard Palade (23 decembrie 2010)
Adăugat de Eduard Palade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i om, fără dor

Ce cald şi bine-i lângă sobă, şi lemnul cum trosneşte!
Jar se face.
Dar gândurile nu-mi dau pace,
Spre tine se îndreaptă toate. Mă vrea? Mă place? Mă iubeşte?

Întreb, răspund, în mintea mea e zarvă. Aş vrea să fac curat,
Dar nu ştiu cum.
O să cer ajutor pe drum.
S-alung tot ce e de prisos. Ce bine-ar fi să pot. De nesperat!

Drumeţule, tu ştii cum e să-ţi fie dor? Şi să aştepţi cu ochii-n zare?
Nu ştii? Păcat.
M-ai fi ajutat.
Ba ştii şi tu? Cine de fapt dor n-are? Ăla nu-i om. E lumânare.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spuse...

Îmi spuse: « Nu poţi să ştii când vine....
de ce nu faci puţină ordine?
Nu poţi să ştii când te găseşte
poate e-n tine, poţi şti...
Nu poţi să ştii cum arată...
Si dacă e o pasăre, care înoată fără s-o vezi
prin aer şi trece chiar prin tine
şi nu are nimic înfricoşător, ci doar un răcnet
la sfârşit, când
cei ce rămân în urma ta l-aud... »

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spuse

îmi spuse: « Nu poţi să ştii cînd vine....
de ce nu faci puţină ordine?
Nu poţi să ştii cînd te găseşte
poate e-n tine, poţi şti...
Nu poţi să ştii cum arată...
Şi dacă e o pasăre, care înoată fără s-o vezi
prin aer şi trece chiar prin tine
şi nu are nimic înfricoşător, ci doar un răcnet
la sfîrşit, cînd
cei ce rămîn în urma ta l-aud... »

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile Domnului...

te îndoieşti, mereu, mereu, de mine,
chiar de ţi-am dat, mii daruri pe pământ,
chiar de am pus, viaţa curgând în tine
şi-am pus-o peste tot, rânduri în rând

mă ocărăşti, cu vorbe reci şi grele,
când îţi e bine, nu îmi mai vorbeşti,
eu te privesc, de sus, din multe stele,
şi tot de sus, te iert, când îmi greşeşti

te îndoieşti, mereu, mereu, de mine,
îţi aminteşti, când nu ştii cine eşti,
când bolile de toamnă sunt în tine,
când eşti lovit de toate, vii şi-mi povesteşti

mă rogi în noapte, când eşti singuratic
şi tu femeie, tot la fel mă chemi,
of!, oameni!, oameni!, firi de neguratic,
urcaţi la mine temeri, crucile din vremi

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Privind la alţii îţi va fi greu
Să faci dorinţelor pe plac
Şi sufletu-ţi va fi mereu
Sărac, sărac, sărac, sărac,
Însă privind la Dumnezeu
Însăşi dorinţele împac
Şi îmbogăţesc sufletul tău.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Gabriela Borodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă n-ai văzut

Dacă n-ai văzut cum creşte iarba,
privirea nu e cu tine.
Trăieşti pe pământ degeaba,
faci umbră la mărăcine.
Dacă n-ai văzut cum creşte grâul,
tu nu simţi miros de pâine.
Dacă n-ai văzut cum curge râul,
n-ai să ştii de unde vine.
Dacă n-ai văzut cum ciocârlia
se înalţă-n zbor spre soare,
N-ai să cunoşti bucuria
zilelor în sărbătoare.
Dacă n-ai mintea cu tine
în zadar te străduieşti.
Răul peste tine vine,
ferice, nu dobândeşti.

poezie de Dumitru Delcă (14 mai 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu vă cunosc pe voi!

Eu nu vă cunosc pe voi,
Acum aşa rătăcite oi!
Inchisă plânge-a Mea Biserică
Şi nimeni nu poate să zică,
Că n-a avut timp şi să ştie
Acum Casa vi se va lăsa pustie!
Inchisă plânge Biserica Mea
Că nu mai e cine sa intre in Ea...

Ţi-am dat o haina de botez
Acum tu nu ai niciun Crez,
Datu-ţi-am Eu albă haină,
Altarul te-a aşteptat in taină...
In Epicleză pe Masă eram
Dar n-ai vrut să ştii că pentru tine muream..

Unde erai tu, om fără minte,
Care nu ştii de Tainele Sfinte?
La Slava lumii tu căutai,
In loc tu slujba s-o faci Rai!
Reverenda, predică,
Şi nu lumii să fii tu piedică....

Acum şezi in umbra mortii
Diavolului te-ai dat sorţii!
Îndreptare nu mai este,
Caci moartea vine fara de veste!

Si cum te va prinde ea trăind,
Asa ramâi, in veci, umblând!
Pe unii îi prinde, atunci, bând...
Iar pe alţii desfrânand...

Tu cu jale-apoi plângând
Pocăinţă deşartă având,
Vei privi, spre Rai, cu dor...
Dar nu mai esti călător!
Sfârşit e iată drumul tău,
N-ai vrut să crezi in Dumnezeu!!!

rugăciune de Forţu Mădălina (24 martie 2020)
Adăugat de Forţu Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mai ştii cum stăteai pe deal şi ne făceai cu mâna
aveai un batic cât toată pădurea
şi îţi spuneam
sărut mâna...
şi îţi trăgeai mâna cu tot cu securea.
Mai ştii
cum seara ne spuneai noapte bună
cu mâinile peste foc dezmorţite
şi ne uitam prin gemuleţul cuptorului la lună
să ne vedem visele corăslite
în laptele ierbii
ce rumegau printre oi
strigau ostreţele
după o oaie un miel prin trifoi.
Mai ştii cum veneam cu tata la tine
şi ne dădeai ciorapi cu lână de vară
lătra câinele sub un nor de albine
şi-ţi împleteai din cruci o livadă-ntr-o pară
Mai ştii
când veneam cu vacanţa la tine
şi tu ca o Sfânta Duminică
mă sărutai pe frunte
ca ultimul strugure ce-a căzut din ciorchine...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt, nu sunt, tu ştii mai bine...

Sunt un trecător prin viaţă,
Ca şi alţii, ca şi tine,
Depăn firul meu de aţă,
Nu ştiu dacă mă mai tine.

Sunt actor şi joc o piesă,
Am un rol prestabilit,
Timpul strânge sub o presă
Cât mai am din ce-am trait.

Sunt un clovn râzând cu lacrimi,
Râd de mine cei din jur,
Unii văd în mine patimi,
Văd în mine omul şnur.

Sunt un om ca orişicare,
Aşa mi-aş dori să vezi,
Dăruiesc şi câte-o floare,
De ai timpul să mă crezi.

Sunt, nu sunt, tu ştii mai bine,
Ai un loc şi-n el m-aşezi,
Până când sătul de mine,
Voi dormi sub pomii verzi.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi tu nu ştii...

Te prind fiori, te simţi murdar...
Te-a prins păcatul la răscruce.
Şi tu nu ştii, copil fugar,
c-am fost lovit cu-atât amar
şi-am stat în locul tău pe cruce.
Te uiţi la Cer, te-ntorci zdrobit.
Nu-i nimenea să te-nţeleagă...
Şi tu nu ştii, n-ai auzit
că pentru tot ce-ai săvârşit
Eu am primit pedeapsa'ntreagă.

O, cât ai vrea să fii curat
şi să începi o viaţă nouă!
Şi tu nu ştii, tu n-ai aflat
că pentru tine Mi-am lăsat
străpunse mâinile-amândouă.

Ţi-a spus un duh neînţelept
că nu mai poţi găsi iubire.
Şi tu nu ştii că tot ce-aştept
e doar să vii să-Mi cazi la piept
cu un cuvânt de mulţumire...

Ce fericiţi sunt fraţii Mei,
toţi cei iertaţi de fapte rele.
Şi tu nu ştii, şi tu nu vrei
să-ntinzi doar mâna şi să iei
ofranda îndurării Mele.

O, vino dar! Te chem să vii,
să-ţi iei din mâna Mea cununa!
Şi-atunci vei şti ce azi nu ştii
c-ai fost al Meu din veşnicii
şi eşti al Meu pe totdeauna!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comori ascunse

Omule sărman, să-mi ceri,
Şi-am să-ţi dau un colţ de pâine,
Căci mereu îmi mai rămâne,
Din lumeştile-mi averi,

Omule sărman, să ştii,
Că mai am şi pentru tine,
Un vremelnic gând de bine,
Şi că pot a te iubi,

Chiar de soarta ta e tristă,
Şi de eşti răzbit de boală,
Chiar de nu ai fost la scoală,
Şi de n-ai în jeb batistă,

Chiar de casa ţi-e sub scară,
Şi averea un rucsac,
Pentru tine pot să fac,
Un crâmpei de primăvară...

Doar speranţă de ţi-am dat,
Nu mai multă de un leu,
Tot pe-atât câştig şi eu,
Căci am suflet mai bogat...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă...

Chiar dacă îţi apune "soarele " bucuriei,
să ştii că există " luna " înţelepciuni.
Chiar dacă două mâini te lovesc,
ai şi tu tot două cu care să te aperi.
Chiar dacă îţi pierzi o speranţă,
sădeşte alta în locul ei,
nu se ştie când se va adăuga
buchetului de împliniri şi te vei bucura mult.
Chiar dacă alţii te îndrumă spre drumuri greşite
care să te ducă la răscruci de rătăcire,
tu mergi mână în mână cu încrederea în tine
şi cu înţelepciunea având mult curaj.
Chiar dacă tu ţi-ai greşit drumul,
să nu crezi asta,
trebuie să înţelegi lecţia lui de viaţă.
Chiar dacă pierzi,
să ştii că pierzi mai mult
dacă te opreşti la această pierdere tot regretând,
nu ai timp să pierzi şi timpul continuă,
ca să câştigi altă rundă.
Chiar dacă unii îşi bat joc de tine,
nu îi lua în seamă.
Ia în seamă calităţile şi capacităţile tale!
Nu te cunosc ei mai bine decât te ştii tu!
Chiar dacă bate " vântul " dezamăgirilor,
nu te bate tu singur cu bolovanii pesimismului,
mângâie-ţi sufletul cu optimism, zâmbeşte!
Plângând faci pe alţii să se bucure
şi tu vei deveni mai slab în increderea în tine!
Chiar dacă unii îţi arată sabia,
tu arată-le teaca!
Chiar dacă vor să te orbească,
tu ai ochi gândirii dar şi ochii sufletului.
Ia uită-te mai bine!!
Chiar dacă vor să vorbească în locul tău,
pot să vorbească,
nu pot vorbi ei în locul tău şi prin fapte!!
Chiar dacă nu vezi cât de adâncă
este "marea " sufletului celor din jur,
cel puţin poţi fi sceptic(ă) şi precaut(ă).
Poţi vedea cât de "limpede " este caracterul.
Chiar dacă ai căzut,
fii propriul scripete şi ridică-te,
să nu cumva să îţi pună
şi mai mult cineva piedici!!
Tu, trebuie să mergi,
să mergi spre victorie şi bucurie.
Chiar dacă nu este "dacă " tu poţi reuşi!
Nu depinzi de un " dacă ", este "chiar " o greşeală!!

poezie de Elena Bogdana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai accepta standardele şi dorinţele altora pentru tine. Nimeni nu ştie mai bine decât tine ce te face fericit. Simte-te liber să îţi doreşti fericirea. Dacă simţi că te-ai sacrificat, că ai făcut compromisuri pentru ceva, să ştii că o să "scoţi ochii" celui care te-a pus să te sacrifici şi o să apară conflicte, mai devreme sau mai târziu. De fiecare dată când vrei să faci pe plac altora în detrimentul tău, îţi scade cu puţin stima de sine şi puterea interioară. De fiecare dată când tinzi spre standardele puse de alţii în viaţa ta, îţi scade respectul de sine pentru că tu consideri că standardele tale nu sunt importante, ci doar ale altora. Află în ce crezi tu cu adevărat, ce este important pentru tine, ce te face pe tine fericit şi începe să îţi creezi propriile standarde.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre toate speciile literare – hai să zic mai bine: dintre toate felurile de a scrie – jurnalul e cea mai absurdă. Mâna ta stângă dă bani mâinii tale drepte. Notezi, pentru tine, ceea ce tu însuţi ştii de fapt mult mai bine decât cel care notează, căci durerea e autentică, pe când "mă doare" e o convenţie.

Mircea Cărtărescu în Zen. Jurnal 2004-2010 (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa mergi cu fruntea sus

Să mergi mereu cu fruntea sus, femeie
Să nu-ţi pleci capu-n faţa nimănui
Chiar dacă suferi viaţa nu se încheie
Eşti unică ca tine alta nu-i!

Şi sufletul să nu ţi-l laşi călcat
De nimeni niciodată, în picioare
Respectă-te mai mult căci e păcat
Să ai un suflet sfărâmat, care te doare!

Învaţă-te să ai grijă de tine
Iubeşte-te aşa... aşa cum eşti
Tu eşti frumoasă ştii asta prea bine
Şi altceva nicicând să nu gândeşti!

Femeie, fii mereu pretenţioasă
Să nu te mulţumeşti doar cu puţin
Fă nazuri dacă vrei, fii mofturoasă
Cu sentimentele care îţi aparţin!

Şi dacă vor dori să te doboare
Să nu îţi pleci privirea-n faţa lor
Păstrează-ţi frumuseţea şi a ta candoare
Chiar dacă simţi durerea rănilor!

Să nu te rogi de ei să te iubească
Nu te-njosi şi nu te întrista
Şi nu-i ruga să nu te părăsească
Să plece... chiar de suferi, tu vei rezista!

Mergi mai departe... iartă, uită
Şi viaţa-n continuare să-ţi trăieşti
Lângă cei care tu te simţi iubită
Şi-ţi dau iubirea, fără să cerşeşti!

Trăieşte-ţi viaţa, dar cu demnitate
Mereu, mereu să ai respect de sine
Învaţă să spui "NU" cu fermitate
Când simţi că vor să profite de tine!

Vor profita şi-ţi vor lua bunătatea
De vor vedea că mereu sovăieşti
Din suflet îţi vor lua naivitatea
Şi niciodată n-ai să mai zâmbeşti!

Femeie meriţi mai mult de la viaţă
Nu te agăţa de cei ce te rănesc
Tu meriţi zâmbet, nu lacrimi pe faţă
Şi oameni care sincer te iubesc!|"

Georgiana Niţă

poezie de Georgiana Niţă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ce-i cu tine? Ce se întâmplă cu tine, Lia? Încearcă să-ţi revii odată! Fii tu însăţi din nou! Nu crezi că dacă aş fi avut de gând să-ţi fac totuşi ceva, aş fi făcut-o de cum am intrat pe uşă, înainte de a te fi trezit? Te rog... Ce naiba?! Drept cine mă iei? Nu sunt vreun psihopat, pervers, obsedat sau altceva de genul ăsta... Sincer, încă mai am capul pe umeri, adică judec normal şi sunt conştient de acţiunile mele.
Lia: Da. Bine. Pricep. Şi... Am să-mi revin. De fapt, deja mă simt mult mai bine. Acum poţi să mă laşi singură.
Lucian: Eşti sigură că te simţi bine?! Ştii, cred că ar trebui să porţi o cămaşă de noapte mai sigură; acesteia prea îi cad breteluţele mereu, după cum am observat. În plus... Mi-a plăcut foarte mult poziţia... Ştii prea bine care! Ah; încă un singur lucru. După aceea, gata, am ieşit. Îmi pare rău dacă te-am supărat cu ceva şi te-aş ruga să mă ierţi dacă am greşit faţă de tine. Asta-i tot. Te aştept afară. Să te echipezi repede. Grăbeşte-te! Colegii ne aşteaptă.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respinsă

Am fost chemată din adânc să vin să te răpesc,
O frunză-mi cântă doina de durere...
Eu am venit a te răpi din raiul tău lumesc
În care zaci murind fără nici o vrere.

O uşă stă să se închidă…risc a mă rătăci...
Venisem numai pentru tine întru preschimbare,
Dar din a mea iubire pot a sărăci
Şi rămânând veşnic în uitare.

Ai fost, am fost, predestinaţi să-nvingem;
Destinul aspru ridicase furtună între noi,
Nu pot s-ajung la tine capcanele să învingem
Şi să ne regăsim, de-ar fi chiar şi în ploi.

Doar eu simt o povară a muntelui căinţă,
Şi urc, tot urc mai sus…mai este pân’ ajung?...
Mi-e foame şi mi-e sete, flămândă-n biruinţă,
Luptă este-n mine, dar lupt să o alung.

Nu simţi mereu ca mine şi nu ştii cine eşti,
Confuz, înspăimântat, deseori te-ntorci
La locul tău comod, nevrând să te grăbeşti
Dar eu merg mai departe, sângerând pe roci.

Una-i diferenţa atunci când vine greul;
Tu te retragi să fii cum îţi era mai bine.
La mine nu e bine când aproape-i leul,
Dorind să mă robească, cum te-a robit pe tine.

E oboseală şi mă doare…sângerez din plâns…
O viaţă pe acest pământ mi-e dată să o port;
Aşa cum e: covârşitor amar şi câte alte-am strâns,
Dar eu nu fac ca tine, trăind de fapt ca mort.

Nu doar pe tine te iubesc, ci pe toţi ce-s orbi,
Irosindu-şi clipa pe efemer ambalat strident ca să atragă...
Dar ce-i aici nu ne-aparţine, vom fi mâncaţi de corbi
De vrem de unii singuri să punem în desagă.

Şi tot aş scrie pentru ei, acei nebuni de oameni
Ce vor să creadă că sunt regii acestor lumi şi văi,
Dar ele vor să vină …tornade-n ploi de lacrimi
A mă încercui ca haita de dulăi.

Privesc ultima dată înapoi, uitându-mă de tine...
Nu eşti... şi nu te văd să fii ce spui lumii că eşti.
Poate găsit-ai altul, alt drum…dar nu spre mine,
E drumul raiului vremelnic prin care te robeşti.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi...
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!