Trialog
Adăstară trei lelițe
Taman lângă ușa mea
Apucându-se-a "toca"
Cu talent de mari actrițe
Începând de la Geneză...
Mi-a părut ceva normal
Și-au urmat val după val...
Eu speram la o sinteză!
Dovedind că limba-i vie,
(La mine vorba e rară
Și tăcerea o comoară)...
Ele... ioc economie!
S-au ivit razele lunii,
Ele învârteau flașneta:
-Doamnelor, opriți planeta
C-a venit sfârșitul lumii!
Dumitru Râpanu (1 mai 2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Purice: Da, doamnă! Am văzut cu ochii mei o minune! Când s-au ivit dușmanii, pădurea a început să freamăte! S-au răzvrătit copacii cei mari! Brazii și-au întins cetinile, ca niște aripi ocrotitoare. Stejari și paltini și-au unit crengile. Și dintr-o dată s-a auzit vuietul unei oștiri de arbori... Un zid viu a devenit pădurea... Trunchi lângă trunchi, frunză lângă frunză... Corbii și vulturii au înnegrit văzduhul! Lupii urlau amenințător! În poieni, pâlcuri, pâlcuri, se adunau jivinele!
replică din piesa de teatru Ștefan cel Viu (Valea Albă), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Această atitudine fermă a dat roade: infractorii au început să se teamă de corectitudinea noastră și am reușit să formez cadre cu un înalt profil moral-profesional. Începând din 1948, nu numai că n-a mai fost corupt nici un alt șef de brigadă, după transferarea mea într-o altă funcție, dar nu s-au mai ivit cazuri de corupție nici în rândul subordonaților.
Dumitru Ceacanica în Amintirile unui criminalist, Rezistând ispitei-Brigada Volanta (1945)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceva
În vremea de demult
Când noi nu ne știam
Speram...
Să fii al meu
Să fiu a ta
Doar viața separa
Ceva...
Neînțeles atunci
De mine
De tine
În timp ne vom vedea
Cândva...
Drumul nu s-a unit,
Dar tot ne-am întâlnit
Poveste a avut sfârșit
Dar eu speram ceva cândva...
poezie de Andreea Galbîn
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Văzând cum pătrund întunericul nopții, deodată i s-a părut că razele lunii o rănesc.
citat din Roald Dahl
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Roald Dahl Audio Collection in a Tin - 29 CDs" de Roald Dahl este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la Iubește-mă de iubire, de ură, de disperare...
Sărutul, acest prezent cu tendința de a exploda,
crește până la nebunie.
A urmat sunetul zborului;
ieșisem dintre nori cu dorul de om, cu sentimentul
că nu se mai poate trăi nimic după noi.
Mi-am zis că e o primejdie fără sfârșit,
ceva se nalță în mine.
Mă îndeamnă la timpul de a trăi
pierdută de durere, de disperare, de lume,
în aerul tău.
Iubesc și mă tem. Ceva se nalță în mine;
nu mai pot supraviețui normal
din prea multă intensitate
trăiesc totul din toate direcțiile,
mor de frica acestei agonii,
diferită de viață, neînțeleasă de moarte.
Privește-mă în ochi să vezi cât de adânci
sunt secundele
care urcă înspre ființa ta.
Vezi după adâncimea ochilor mei?
Dacă nu ești îndrăgostit de mine,
vezi marginea lunii
ca o expresie maximă a absurdului.
Iubește-mă până nu mai poți trăi nimic
fără mine, iubește-mă de iubire,
de durere, de ură, de disperare.
Privește-mă în ochi să vezi cât de adânc
e albastrul fulgerat de ape.
poezie de Camelia Oprița (22 februarie 2017)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza-n parc (Parodie după George Topîrceanu, "Toamna în parc")
Cad alene pe aleea
Parcului portocaliu
Frunze moarte, ca aceea
A simbolului pustiu.
Prin lumina estompată
De sticla unui chefliu,
Visătoare trece-o fată
Cu un matelot zurliu.
Roșu, că-a făcut-o lată,
El se uită ca un drac.
Ea strivește frunza moartă
Sub pantofii scumpi de lac.
Și cu-o insolență rară,
Ce frizează prostul-gust,
Fac eforturi mari să pară
Ea deșteaptă, el... robust!
parodie de Dumitru Râpanu, după George Topîrceanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape normal
O vară după două primăveri,
Mâine am fosat ceva mai bun ca ieri,
Înfloresc trandafiri prin savarine,
Prevestesc cobele numai de bine,
Pânze freatice zboară prin văzduh,
Guralivii tac grele vorbe de duh,
Cioclii moșesc venirea pe lume,
Iar botezații nu mai au nume,
Cojile sunt învelite în miez,
De foame tot natul este obez,
Se ridică laptele pe smântână,
Sunt patru duminici în săptămână,
Este înaltă cresta genunii,
Se văd ambele fețe-ale lunii,
Sfârșitul lumii e doar amintire,
Amin, amin, veșnica-mi pomenire!
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mnemosina (Monica Columbeanu vrea să-și scrie memoriile)
Mai devreme nu se poate!
E posibil, draga mea,
După o eternitate
Plus un secol și ceva.
epigramă de Dumitru Râpanu din revista "Lohanul" (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celor care prezic tot timpul sfârșitul lumii, le-aș tăia din salarii, să nu le-ajungă până la sfârșitul lunii.
calambur de Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zorii s-au ivit, ceața se ridică (Lorelei în oglindă)
Tribute to Heinrich Heine
Pe câmpia verde, de lucernă plină,
Era o prințesă, ca dama de pică
Mergând cu tact, precum o felină,
Zorii s-au ivit, ceața se ridică!
Și cătând pe râu, spre iubirea sa,
Se-aruncă-n vâltoare, ea nu ezită
Departe pe deal, chipul lui se-afla
Zorii s-au ivit, ceața se ridică!
Din apele tulburi, ea tot privește,
Înoata-n continuu, fără pic de frică,
De mai aproape, el parcă o țintește,
Zorii s-au ivit, ceața se ridică!
Într-un final tragic, curentul răului,
O trase în jos, n-a mai putut să zică
Nimic, ci se scufundă cu figura lui
Zorii s-au ivit, ceața se ridică!
poezie de Alex Dospian (26 iulie 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Tăcerea
Ascult tăcerea cum tace în mine.
Văd tăcerea cum fuge peste dealuri și coline.
Privesc tăcerea cum se ascunde în suflet la tine.
Mă alin cu tăcerea când nu ești lângă mine!
Vorbesc cu tăcerea când mă simt bine.
Urăsc tăcerea când am zile mai puțin senine.
Chem tăcerea când îmi este dor de tine.
Înțeleg tăcerea când câteodată se închide în sine.
poezie de Vladimir Potlog (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am știut Moșul că vine!
A venit, da, a venit,
A venit și pe la mine.
Moș Crăciun este iubit,
Am știut, știut... că vine!
Și priviți, priviți dovada,
Un cadou mi-a dăruit.
Renilor, văzut-am coada
Când Moșul i-a biciuit.
A venit, da, a venit,
După care a plecat.
Mi-a adus, ce mi-am dorit:
Mulțumesc - l-am sărutat!
Și-l aștept și altădat'.
poezie pentru copii de Radu Bunei (25 decembrie 2013)
Adăugat de Radu Bunei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.Cum poate primarul să stea la masă cu familia lui când știe că toți tinerii din sat, din comună sunt duși în lumea întreagă? Nu ai un tânăr care să-ți facă o sobă, o poartă, un scaun românesc. Nu-l găsești. Acesta este un duh de nestatornicie, exact ceea ce era în viața barbarilor de altadată care au venit peste noi și s-au așezat în Câmpia Panonică. Toate neamurile și-au găsit adăpost la noi, cum au fost hunii, se gândesc acum să capteze, să ia când Ardealul, când Basarabia, când Dobrogea. Și politica europeană este de-a valma, dusă după interesele câtorva. A mai venit și moda asta a unicului guvern european, ceea ce mă duce cu gândul că s-a apropiat sfârșitul lumii.
citat din Justin Pârvu
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce-a urmat a fost rezultatul unei neînțelegeri, al unei confuzii de nume și cei trei s-au pomenit dinaintea celebrului colonel Pereira, care-i acuză de sabotaj (dar Pereira credea că era vorba de acei Garcia care lucrau în gara din L.) și-i trimise pe loc la scaunele de tortură ca să-și denunțe complicii. Li s-au smuls unghiile de la mâini și picioare, presărându-li-se rănile cu sare groasă din belșug; li s-au ars tălpile cu trabucul; li s-au descărcat sute de volți în trupuri.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Tu
A venit un strigoi
mi-a pus mâinile pe piept
și mi-a zis
"Mă sperii!"
A venit o pasăre
mi-a luat mâinile de pe piept
și mi-a zis
"Ce zbor o mai fi și ăsta?"
A venit
un pește mi-a pus mâinile pe el
și a zis
"Simți pieptul tău?"
A venit îngerul și a râs
Avenit melcul și m-a târât
A venit broasca și m-a scuipat
Ai venit tu
și m-ai amputat...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Onor fără onoare
Normal ar fi să-i dau binețe,
Chiar de-i un comandant chefliu,
Dar, cum el pune în roți bețe,
Îi dau onorul... mai târziu!
epigramă de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a dispărut o pagină din acest Jurnal.
Ce spusesem acolo? Era poate ceva adînc, ceva hotărîtor. Mă cuprinde deodată neliniștea să mă știu străin de mine, de ce am mai
bun in mine, și înțeleg vorba ciudată a lui Augustin: e în noi ceva mai adînc decît noj înșine.
Constantin Noica în Jurnal filosofic (1944)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Prigoana. Documente ale procesului. 50 de ani de la pronuntarea Sentintei" de Constantin Noica este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Pitici pe creier
Noi avem cultura fricii:
Sub oblăduirea lunii
Nu mai vin acuma hunii,
Însă ne-au rămas piticii!
epigramă de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere de aur
N-am zis nimic fratelui rus...
Am renunțat și la Tezaur,
Am dat la turci și la Apus,
Că doar tăcerea e de aur!
epigramă de Dumitru Râpanu (2012)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptul la diviziune
Împart tăcerea nopții la minus infinit,
Spre a divide timpul în ere neștiute,
Căci îngerul speranței, la mine a venit...
Mi-a plâns tăcut pe umeri, dorind să mă asculte...
În lumea lui de sticlă, prin semne mi-a urmat
Și am deschis lumina în versuri de fotoni,
Mi-am mângâiat privirea cu verbe de bazalt,
Născute din iubire de pace și de sori.
Plecate gene parcă, din lumea celor drepți,
Puneau o barieră prezentului din care,
Venisem ca o umbră. Dar îngeri înțelepți,
Deschisu-mi-au în noaptea uitării, altă cale.
Pe cai de constelații, am alergat. În vis,
Atâtea generații s-au dat spre-a fii cărare.
În lumea asta parcă așa stătuse scris:
"A scrie despre lume, cu literă de soare".
Am dreptul a divide ce timpul meu a dat,
Să-mpart în emisfere, lumină și tăcere,
Speranța în mai bine, oh, acest drept mi-a dat,
Spre-a nu mai fii în lume uitare și durere.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!