Blind date

Cuminţenia pământului te aşteaptă la masa tăcerii
Nicio discuţie nu e mai aprinsă decât cea din priviri, scurtcircuitată de intemperiile vieţii
Inima mea, bătând cu sincope, se înalţă
Irişii ochilor se golesc apa sărat-amară
O lacrimă uitată pe-o geană
Trag oblonul peste-o amintire
Întuneric, pâlpâire
Zbor. Gandu-mi odihneşte pe un nor
Viaţa se scurge între cele două ferestre, că sufletul dimineţii
Nu căuta droguri în America,
Speranţa îţi este întotdeauna la îndemână!
Hai să ne întâlnim, că să ne vorbim!
Cea mai plăcută conversaţie se petrece în tăcere, doar din priviri
Sunt dispusă întotdeauna să iert mâinile ocupate, niciodată o gură închisă!

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din volumul de versuri Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu V. Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blind date

Cuminţenia pământului te aşteaptă la masa tăcerii
Nicio discuţie nu e mai aprinsă ca cea din priviri, scurtcircuitata de intemperiile vieţii
Inima mea bătrână, cu sincope, bate încă
Cei doi irişi se golesc de apa sărat - amară
O lacrimă uitată pe - o geană
Trag oblonul pleoapei peste o amintire
Întuneric, pâlpâire.
Zbor, gândul îmi odihnesc pe pufosul nor
Viaţa se varsă intre cele doua ferestre, ca sufletul dimineţii
Nu căuta droguri în America,
Speranţa îţi este întotdeauna la îndemână!
Hai sa ne întâlnim, ca să ne vorbim!
Cea mai plăcută conversaţie are loc în tăcere, doar din priviri
Sunt dispusă întotdeauna să iert mâinile ocupate, nu şi o absenta conversaţie!

poezie de Gorunescu Carmen Lidia
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea nu este sfârşitul,

îmi spun de câte ori îngrop o iubire, o amintire, un ideal
Moartea nu este sfârşitul!
Deşi sper la o noua viata,
totuşi îmi scriu zilnic testamentul în cuvinte, prietrnii, hotărârile hazardului
Moartea nu este sfârşitul,
îşi spune orice nefericit aruncat în viata, între trăire şi netraire, în eşec
Moartea nu este sfârşitul!
Întotdeauna rămâne speranţa,
îşi spun morţii vii, dead walking
De fapt, nu ştiu, sunt în propria - mi viaţa, în prima, în cealaltă, a doua, ultima?
Habar n-am, trăiesc sau sunt între praguri, zile şi nopţi, respirari, nerespirari, lumina, întuneric?
Răspunde - mi, de ce taci?
Vocea mea nu ajunge pana la Tine, sau nici Tu nu ştii?
Dă-mi încă o palmă,
trezeşte - mă din moarte,
ca să îmi dau seama!

poezie de Gorunescu V Carmen Lidia din Volumul Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criogenie

Descind dintr-o poveste scandinavă,
Sunt o craiasă a gheţurilor
În palatul acesta sălăşluieşte sufletul meu!
Spărgându-se în cristale,
Cuvintele caută zadarnic ecou
Nu vă lăsaţi înşelaţi de luminiţele din priviri,
Nu sunt decât reflexii ale zăpezii!
Nu, nu încerca să mă topeşti cu zâmbetul tău,
Sunt de gheaţă!

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din volumul de versuri Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încrucişare a două priviri. Încrucişarea a două priviri, o clipă de tăcere între doi oameni, un simplu cuvânt care nu ajunge până la urechile celuilalt, pot să fie un strop de istorie universală.

aforism celebru de Lucian Blaga din Elanul insulei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fashion

Arborez un zâmbet de ocazie,
Port o conversaţie de complezenţă
Fiindcă duritatea a intrat în desuet,
Iar sentimentalismul e în tendinţe,
Am pentru acest sezon o inimă accesoriu
Îmi ţes singură sufletul - o pânză transparentă
Zilnic mă îmbrac elegant, în fine gingăşii, fineţuri.
În faţa nesimţirii, îmi arunc de pe mine eleganţa, fără nicio pudoare
Mă dezbrac de caracter, în faţa prostiei
Îmi păstrez întotdeauna duritatea, ca haină de schimb,
Rareori, conştiinţa - material reciclabil
Pentru a rămâne în vogă, am îmbrăcăminte unisex şi... acelaşi tip de comportament
Pălăria o port sperând necontenit
Că cineva mă va face să o ridic
Acoperă-mi inima cu ceva...
Îmbracă-mă cu privirea ta...
Aceste cuvinte banalizate, prea mult purtate,
Mâine, cu siguranţă, vor fi aruncate!

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din Vol Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugit irreparabile tempus

Fugit irreparabile tempus
Sunt timp în căutare de spaţiu, numai aşa pot căpăta sens
Mă las conjugat la trecut, viitor şi prezent
În trecut, eu zburam, iar ţie îţi ploua pe aripi, Lorelei
Pentru oameni, viitorul este întotdeauna incert
În prezent, lemn pentru foc, ti - a rămas doar piciorul de lemn
Eu, Timpul sunt întotdeauna măreţ!
De la minus la plus infinit, oamenii ma locuiesc temporar
În povestea vieţii lor, devin relativ
Se poate vorbi despre vanitatea scriitorului Timp care ne scrie poveştile şi ni le citeşte
Sub privirea sa de expert, lecturile devin banale, futile, inutile
Pentru oameni, Timpul nu are niciodată răbdare
Fugit irreparabile tempus

poezie de Gorunescu V. Carmen Lidia
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet anonim

Tatălui meu,
Gorunescu Valeriu
Sunt marele poet anonim,
Îmi inec genialul creier în vin,
Numai în licoarea lui Bachus devine productiv!
Ca orice emotiv, imi racordez inspiraţia, de la venele alcoolizate, la pana de scris
Îmi şterg transpiraţia şi aştept vibraţia
Întotdeauna implor indiferentul destin
Să mă condamne
La galerele eternităţii

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din volumul de versuri Pasagere clipe (1917)
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa

Pe tine te doare viaţa
La mine-i scurtată viaţa.
Lasă viaţa să te doară....
Decât tot s-o tragi de sfoară.

Până-n paradis mai este
Viaţa este o poveste.
Nu vreau nici o amputare
Speranţa, ultima moare...

De-a încolţit iubirea-n rădăcină,
Iar ea răsare spre lumină,
A fost plantată o sămânţă
Ce sufletul tău înalţă.

Un antidot pentru durere-n suflet
Este iubirea, ca un urlet
Şi pentr-o clipă atât de plânsă
E zâmbetul, din inima aprinsă.

poezie de Eugenia Calancea (18 februarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugit irreparabile tempus

Fugit irreparabile tempus
Timpul nu mai are răbdare
Sunt timp în căutare de spatiu,
Doar aşa pot căpăta sens!
Mă las bucurat la trecut, viitor şi prezent
În trecut eu zburam, iar ţie îţi ploua pe aripi
Viitorul este întotdeauna incert
În prezent, lemn pentru foc mi-a rămas doar piciorul de lemn
De la minus la plus infinit, oamenii mă locuiesc temporar
În povestea vieţii lor, devin relativ
Se poate vorbi despre vanitatea scriitorului Timp
El ne scrie poveştile, doar el ştie să ne citească
Sub privirea -i de expert,
poveştile vieţii noastre sunt banale, futile, inutile
Timpul nu mai are răbdare
Timpul nu are niciodată răbdare!
Fugit irreparabile tempus

poezie de Gorunescu V Carmen Lidia din Nepublicată
Adăugat de Gorunescu V. Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serotonina

Privesc
Nu văd nimic,
Mă gândesc... alţii
Cerşesc
Nu lucrez, dar sunt bogat
Mă înalt, nu prea mult. Contact
Gândurile- mi zboară. Razant
Ştiu că fericirea e întotdeauna pe- aproape
Mult prea jos, în mărunt
Nu am prea multe hobbyuri, dar mă exprim. Sublim
Este şi asta un talent!
Sfârşesc o ruga
Dumnezeul meu este banul. Totem
Haide să vorbim, vorbe lungi, stufoase, bolovanoase
Nu prea mult, nu prea înalt. Asfalt
În livada bunicilor un măr înflorit. Pitic

poezie de Gorunescu Carmen Lidia (8 octombrie 2020)
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sincope

Sincope sunt peste tot
Şi nu numai aici
În clipa naşterii
Apare cel puţin o sincopă
Cât un bob ne înţeles
În variantă extensibilă
Trecutul a conspirat
La perfect compus
Şi a reprodus sincope stranii
În bătălii cu suspans
Ades sustenabile
La cheremul altor
Priviri ascunse reciproc
Prezentul e plin de sincope
Ce garantează goluri
În propria poartă
Viitorul prevede alte
Sincope la standarde noi
Stocate în cosmos
Până la stadiul de apocalipsă.

poezie de David Boia (3 ianuarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clauza tuturor clauzelor

nu începe niciodată cu a fost odată
dar e aproape asemenea cu puricele acela potcovit
care îndrăzneşte să nu se supună gravitaţiei
nici de la stânga spre dreapta nici aiurea
dar întotdeauna prin centru
ca să fie vizibil
întotdeauna vizibilitatea a fost pe placul mulţimii
fie vorba între noi surdo-muţii
nicio sferă nu este totuşi perfectă
oricâte teorii se adaugă ideii de ideal
poate că doar intenţia se pedepseşte

spaţiile bănuite din spatele fiecărei minuni
sunt mai întotdeauna de netăgăduit
atât timp cât nimeni nu va căuta să le demonstreze

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă la totem

În livada bunicilor, un măr
Privesc. Nu văd nimic. Mat
Mă gândesc... alţii. Înalt.
Trimit o rugă. Cerşesc.
Nu lucrez, dar sunt bogat. Argat.
Mă înalţ. Nu prea mult. Contact.
Gândurile - mi zboară. Razant.
Ştiu că fericirea e întotdeauna pe aproape. Noapte.
Sunt
Mult prea jos, în mărunt. Pământ.
Nu am prea multe hobby-uri,
Dar mă exprim. Sublim.
Este şi acesta un talent. Evident.
Sfârşesc o rugă.
Dumnezeul meu e banul. Totem.
Hai să vorbim, vorbe lungi, sticloase, bolovanoase!
Nu prea mult, nu prea înalt. Asfalt.
În livada bunicilor, un măr înflorit. Pitic.
Mai. Nimic.

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din La vie en rose
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie între două trenuri

Între zi şi noapte nu-i decât un ceas,
Între două trenuri nu-i decât un pas,
Sparte felinare, oameni în tăcere
Mai împart o gară-n două emisfere,

Nu mai sunt acelaşi, nu mai eşti nici tu,
Ne striveşte trenul între da şi nu,
Ne desparte-o lume, nu ne mai încape,
Prin lunete oarbe te mai văd aproape,

Nu mai eşti aceeaşi, nu mai sunt nici eu,
Plouă peste-o gară, plouă tot mai greu,
Mai zăresc o umbră, o închipuire,
Care urcă-n trenul către neiubire,

Pe peronul gării plouă indecis,
Între două trenuri, moare câte-un vis,
Aş mai vrea doar vremea să ne mai amâne
Să-mpărţim doar ploaia care mai rămâne.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între el, Dumnezeu şi timp

întotdeauna am ştiut că
omul minte din cauza prostiei lui
şi asta ca să scape de singurătate
între cele două ticăituri de ceas
oftează şi o face des
undeva în inima lui
se cicatrizează o rană
ştiu că într-alt anotimp
e soare
dar nu-i pasă
întotdeauna a ştiut că
între el şi celelalte lucruri
există minciuna
şi că se împarte între el, Dumnezeu şi timp

poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculptorul

Brâncuşi îşi ciopleşte gândul
peste inima pietrei
în forme de sărut

poarta se deschide
îndrăgostiţii trec
sculptorul moare

se aşează masa tăcerii
pe scaune doar doisprezece
cei care l-au iubit
Jiul doar murmură

spiritul său se înalţă
prin coloana fără sfârşit

apoi familia împuţinată
aşezată pe şase scaune
la masa de taină
varsă lacrimi în tăcere.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (21 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În inima omului, visurile nu lipsesc niciodată, aşteptarea şi amintirea sunt comori întotdeauna la îndemână.

citat clasic din romanul Lelia, XIII de George Sand
Adăugat de Alexis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina este graniţa dintre două întinderi de întuneric

un fel de axon universal
cărarea pe care circulă sufletele
între două stări de agregare
punte între căutare şi adevăr
coridorul strâmt dintre trup şi reîncarnare
răspunsul tuturor întrebărilor
sau simpla acceptare a necunoaşterii
prin imposibila zbatere de cocon
în căutarea curcubeului
ori o simplă clipă de înălţare ideatică
între două eternităţi
deşi lumina nu este de două feluri
iar întunericul niciodată unic
se împletesc firesc
întotdeauna împreună în noapte
aproape niciodată la un loc ziua
între ele umbra
locul celor nehotărâţi

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Claustrare

În sufletul meu,
copilăria zgâlţâie drugii de fier ai porţii închise
Inutil!
Am aruncat cheia!

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din volumul de versuri Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce priveşte din afară printr-o fereastră deschisă niciodată nu vede atâtea ca acela ce priveşte o fereastră închisă. Nu există obiect mai adânc, mai tainic, mai fecund, mai tenebros, mai orbitor ca o fereastră luminată de o candelă. Ceea ce poate fi văzut la soare e întotdeauna mai puţin interesant decât ce se petrece în dosul unui geam. În această bortă neagră ori luminoasă trăieşte viaţa, visează viaţa, suferă viaţa.

Charles Baudelaire în Mici poeme în proză, Ferestrele (1962)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!