În miez de vară

Spre soare ciocârlia îşi îndreaptă zborul
Mai proaspătă, câmpia îşi schimbă covorul.
Lunca e plină de flori, în grâu cântă pitpalacul,
Soarele zâmbeşte în zori, păsări survolează lacul.
Cât priveşti din zare-n zare, câmpia se aureşte,
Bucuria este mare, că pâinea-n cuptor dospeşte.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă de vară

Bătrânii îmi spuneau că-n zori,
în grâu, cântă pitpalacul.
Boabe de rouă cad pe flori,
soarele-înroşeşte lacul.
Negrul nopţii se destramă,
se aureşte tot lanul.
Câmpia la muncă cheamă,
să strângă pâinea, ţăranul.
Necuvântătoarele
se trezesc de dimineaţă.
Să salute soarele,
ciocârlia se înalţă.
Pe iarba verde strălucesc
boabe de mărgăritar.
E anotimpul ce-l iubesc.
E vară-n câmp şi-n calendar.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa

Dimineaţa zori se-aprind,
Zarea este luminată.
Pe cer stelele se sting,
Natura e minunată.

Soarele-înroşeşte norii,
Încălzeşte toată glia,
Colo sus, în dealul mori,
Frumos cântă ciocârlia.

În grâu se-aude pitpalacul.
Salută şi el dimineaţa.
Păsări survolează lacul,
Clocoteşte iarăşi viaţa.

poezie de Dumitru Delcă (15 iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa

Am privit adeseori
Cum răsare soarele,
Cum cade roua în zori
Umezind ogoarele.

În fiece dimineaţă
Soarele străpunge norii.
Pădurea respiră viaţă,
În zare zboară cocorii.

În lan cântă pitpalacul,
Ciocârlia urcă-n soare,
O oglindă este lacul,
Pentru multe zburătoare.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus de soare-n România

Printre tufe de jăratic
Se strecoară soarele,
Este un apus tomnatic,
Poleinnd ogoarele.

În zare cerul s-a roşit,
Pădurea e de aramă,
Câmpia s-a aurit,
Totul miroase a toamnă.

Norii cerului se-aprind,
Se aprinde şi câmpia,
Culori aurii se-ntind
Peste toată România.

Iarba s-a uscat pe coastă,
Frunzele-au îngălbenit,
Florile-n grădina noastră,
De mult timp s-au ofilit.

Aşa apune soarele
La noi în România.
Sunt pustii ogoarele,
Nu mai cântă ciocârlia.

poezie de Dumitru Delcă (30 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de primăvară

Vreau s-aud cum creşte iarba,
cum copacii dau în floare,
Cum începe iarăşi treaba
când pe cer soare răsare.
Să văd cum dezgheaţă lacul,
cum iarna moare de ciudă.
Cum în luncă, pitpalacul
cântă, lumea să-l audă.
Să văd albul cum se pierde,
cum susură izvoarele.
Câmpia se-îmbracă-n verde,
din sud se-întorc cocoarele.
Astfel, totul prinde viaţă.
Pământul se încălzeşte.
Şi-într-o bună dimineaţă
Natura se primeneşte.

poezie de Dumitru Delcă (2 martie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Bărăgan

În Bărăgan,
Ciocârlia îşi ia zborul
până dincolo de nori.
Ţăranul ară ogorul
dis-de-dimineaţă-n zori.
Cu drag sărută pământul
ca să crească mare lanul.
Valuri, valuri face vântul,
în grâu cântă ciocârlanul.
Pâinea creşte din pământ.
Nu cerşim din poartă-n poartă.
Mulţumim Domnului Sfânt
că grija noastră o poartă.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciocârlia

Este ea, ciocârlia...
Scena ei e câmpia.
Ciocârlia-i măiastră,
Are-o voce celestă,
O orchestră în guşă...
Scurmă-n nori de cenuşă,
Ea aduce lumină
Pe câmpia divină.
De aceea-i iubită
Şi etern preţuită.
Fiţi în sufletul vostru
Ciocârlie pe cer,
Buni, cu suflet curat,
Preţuit giuvaer.

poezie de Roxana Iacob din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele arde,
norii sunt în vacanţă,
câmpia plânge.

haiku de Dumitru Delcă (3 iulie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purani de Videle ( Dor de copilărie)

Câmpia e semănată cu lumini,
Atingerea lunii
Naşte flori nemuritoare
Şi-o verde hlamidă înfloritoare
Mătură unda argintie
A Glavaciocului
În blândă şerpuire
Printre sălcii pletoase,
Stufoase şi umbroase.

Sunt copilul născut
În sat de câmpie,
În Purani de Videle.
Mi-e dor de uliţele colbăite,
Mi-e dor de muzica
Cântată la cobze hărăzite
Ce se-nălţa în amurg
Până în alte dimensiuni.

În razele de lună
Ce poleiesc Câmpia
Reînvie strămoşii, părinţii şi bunicii
Îmbrăcaţi în straie de sărbătoare
Ca pentru Hora de duminică,
Hora din Poiană.
Câmpia,
Mamă plină de dor
Blândă,
Misterioasă
Cu braţe verzi şi răcoroase
Îi strânge la piept
Cu drag şi cu respect.
Când lumina lunii apune
Strămoşii dispar în linişte
Iar Câmpia redevine
Tăcută şi singuratică
Se retrage în sine
Acoperindu-se cu roua
Unui mare început
Al unei noi zile...
În zori, ciocârlia
Înalţă tril de bucurie
Peste Purani, peste Câmpie.
Mi-e dor de copilărie...

poezie de Floarea Cărbune (20 iulie 2009)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Eu cred că marea, care stăpâneşte zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescăruşii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindeşte,(când lumea odihneşte,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Îşi schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Şi s-ascult cum marea îşi plânge culoarea.
Aşa aş vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Şi-apoi, să nu mai plec.

poezie de Dumitru Delcă (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grâu

Vântul vine de departe, de foarte departe.
Vine şi scutură grâul în palmele mele,
Scutură grâu şi scutură stele.

Lumina vine de departe, de foarte departe.
Vine şi-n aur mă-mbracă, în straie de aur,
Şi-i spune ciocârliei să-mi cânte un cântec de aur.

Ciocârlia zboară şi cântă aproape de cer,
Cântece limpezi s-aud de la zare la zare,
Şi aripele nu i se aprind de la soare.

Stau lângă soare şi eu, nu ard, nu m-aprind,
Stau lângă soare şi cânt,
Grâul se scutură greu, pe pământ,

La anul alt grâu să se legene-n vânt,
Alt grâu, mereu alt grâu să se legene-n vânt.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câmpia e burtoasă

S-a rotunjit câmpia, e burtoasă!
În pântec, ca nici alta-şi poartă ţâncii
Pe paiul nalt şi drept, şi de tăria stâncii
E spicul cu mustaţa mătăsoasă.

Îndrăgostit, 'şi-mbracă draga-n aur
Pe trupul ei presară frivol macii
Concert în seri, şi greieri şi brotacii,
Flămând aşteaptă masa, pe margine, un graur.

S-a rotunjit câmpia, e burtoasă!
Din zori pân' la-nserat măicuţa coase sacii,
Cu guşile lor pline îi cântă pitpalacii
Ca mâine este vremea de seceră şi coasă.

Ograda-i plină, gurile flămânde
Aşteaptă noua pâine în ţesturi să se coacă,
O frământa-o mama cu dragoste în troacă
E bucurie-n casă de nu o poţi ascunde.

Din colţ' de lume se-ntorc bărbaţii acasă,
Pe gura coasei se-aude scâncetul de cute,
Atâtea lucruri se-aşteaptă a fi făcute -
E bobu-n expulzare! Câmpia e burtoasă!

poezie de Florica Iacob (11 iunie 2008)
Adăugat de Valeria Tamaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câmpul este viaţa lui

Am cules în dimineţi
pe Câmpia Soarelui,
bucurii, dar şi tristeţi
din viaţa ţăranului.

Bucuriile sunt flori
care-i fac viaţa frunoasă,
când tristeţea, uneori,
anii vieţii îi apasă.

Macilor să râdă-n faţă
în bătaia vântului.
Să se bucure de viaţă
în Câmpia Soarelui.

Tradiţia strămoşească,
-lucrarea pământului-
nu vrea să o părăsească.
Câmpul este viaţa lui.

Dumnezeu să-i dea putere
şi să-l ţină sănătos!
Munca înseamnă avere
când câmpul este mănos.

poezie de Dumitru Delcă (11 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama mea

Mama mea,
e soarele de dimineaţă,
este câmpia cu verdeaţă.
Mama mea,
este cerul plin cu stele,
e lumina vieţii mele.

poezie de Dumitru Delcă (27 martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa trudise mama

Pe câmpia roditoare. din întinsul Bărăgan
Unde râd copii în soare şi se coace grâu-n lan,
Măicuţa din greu munceşte, să adune în hambar
Pâinea care se dospeşte, învelită în ştergar.
Cu mâna dusă la frunte, priveşte mama spre sat,
Ştergând faţa cu marama, uşor scapă un oftat.
Ea aşteaptă să-i aducă, apă rece de băut,
Că din zori până-n amiază, multă vreme a trecut.
Cu mâncare proaspătă, foamea să şi-o potolească,
Până soare scapătă, un pogon să mai cosească.
Vin copiii, urcă dealul şi la mama au ajuns,
Mama priponeşte calul şi de masă, iute-a pus.
Când termină de mâncat, cu apă se răcoreşte,
Dă traista la un băiat şi la muncă iar porneşte.
Copiii se-întorc acasă, sărind şi ţipând pe drum,
Mama asudă la coasă şi-n privire are fum.
Tot aşa, din zori în seară, câteva zile la rând,
Mama adună în vară, grâul de pe-întregul câmp.
Curge sudoarea pe frunte, în sfârşit, a reuşit
Să aducă iar în curte, rodul care l-a cosit.
Este mulţumită mama, truda n-a fost în zadar.
Poate ca să vină iarna, grâul este în hambar.
De-acuma vor sta la masă, mulţumind lui Dumnezeu,
Că în iarna viscoloasă, vor avea pâine mereu.
...........................................
Tot aşa trudise mama, dacă mi-aduc bine-aminte,
De vara şi până toamna, când trecu la cele sfinte.

poezie de Dumitru Delcă (16 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara (poezie pentru copii)

Vară, zână florăreasă,
Cu corfiţa plină, rasă,
De flori tămăduitoare,
Ce râd vesele sub soare,
C-au primit în dar culoare,
Iar ne-ntâmpini în cărare.

În piaţa cerului,
Târguieşti cu ciocârlia,
Să-ţi răsfeţe bucuria
Şi-i asculţi culcată în flori
Neântrecutul tril din zori,
Artă păsărească în zbor.

Coci în pântecul tău mare
Şi pe lună şi pe soare,
Grâul, pâinea viitoare
Şi legumele gustoase,
Dar şi fructele zemoase,
Pentru mese copioase.

Vară, anotimp iubit,
De vacanţe înveselit,
De la munte pân'la mare,
Tot o forfotă-n culoare,
Neastâmpăr şi visare
Şi pe ploaie şi pe soare.

poezie pentru copii de Valeria Mahok (20 septembrie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vânt călduţ de primăvară

Un vânt călduţ de primăvară
Mă cheamă să ies afară,
S-aud muguri cum plesnesc,
Cum pe crengi frunzele cresc.
Cum aspiră spre lumină
Frunze verzi, flori de hermină.
A-nverzit din nou câmpia,
Mieii zburdă pe tăpşan,
Cântă iarăşi ciocârlia
Alături de-un ciocârlan.
Fluturi frumos coloraţi
Zboară-acum din floare-n floare.
Bucuroşi că-s parfumaţi,
Mai cu poftă vor să zboare.
O buburuză pictată
Pe mâna mea s-a aşezat.
I-am cântat ceva şi-ndată,
În văzduh s-a avântat.
Ca o ploaie, albinuţe
Se aşează pe floricele,
Şi cum sunt de hărnicuţe
Adună mierea din ele.
Colo-n vale, în zăvoi
Cucul cântă ani de viaţă.
Sus pe crengi, un piţigoi
Cântă de azi dimineaţă.
Pe copacii înfrunziţi,
Pupăza noastră roşcată
Te-ndeamnă ca s-o asculţi,
Cum făcea Nică odată.
Toate păsările cântă
De răsună-ntreaga glie.
Copiii cu drag ascultă
Şi saltă de bucurie.
Din cerul lipsit de nori
Soarele-şi trimite raze
În grădinile cu flori,
Ale vieţii mândre oaze.
Un vânt călduţ de primăvară
Obrajii-mi mângâie uşor.
Rândunelele iar zboară
Să-şi hrănească puii lor.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşte

Zâmbeşte! Zâmbetul tău e mai luminos decât razele de soare.
Zâmbeşte! Când tu zâmbeşti întreagă natură intră în sărbătoare.
Zâmbeşte! Zâmbetul tău poate da grai la toate câte nu cuvântă.
Când tu zâmbeşti, din rai îngerii coboară, cerul şi pământul cântă.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele se-întoarce în fiecare zi

Soarele se-întoarce în fiecare zi,
să încălzească pământul.
Sorele se-întoarce în fiecare zi,
să ne sporească avutul.
Dimineaţa în zori apare
să ne lumineze viaţa.
Ziua, cât este de mare,
câmpului îi schimbă faţa.
De sus, de pe bolta-înaltă
trimite pe pământ,
raze ce-n mare se scaldă
şi vieţii dau nou avânt.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munca ne sfinţeşte locul

La noi în Bărăgan, vara,
E de aur câmpul-
Grâul şi secara,
Le sărută vântul.

Soarele blând aureşte
Lanul de grâu şi secară.
Cuptorul, pâinea dospeşte
Pentru truditori de-o vară.

Cerului ei mulţumesc
C-a plouat când le-a fost sete.
Pe Dumnezeu îl slăvesc,
Şi muncesc pe îndelete.

La noi, aici, în Bărăgan,
Curge grâul an de an
Cum curge apa în val,
Dintr-un munte, sau un deal.

Satul hambarele umple,
Pâinea e asigurată.
Rău nu are să se-ntâmple.
La noi criza e plecată.

Ziua recoltei sărbătorim
Şi încingem tare jocul.
Cu ce facem, ne mândrim:
Munca ne sfimţeşte locul!

poezie de Dumitru Delcă (24 septembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!