Zâmbet
E neputință, e trist și-s clipele deșarte,
Cu fiecare pas, făcut tot mai departe,
Așa cum imposibilă mi-e jalea
Ce tânguie-n peneluri... vise aievea
Îndepărtata inimă zvâcnește sărutări
Spre neștiutul drum ce duce către tine
Mi-e colosală calea, abia te văd în zări,
Și totuși... ard în palme chemările divine.
Îți dăruiesc privirea mea, să nu mai rătăcești,
În inimă așează-mi negura din suflet,
Apoi, când vei simți o adiere-n creștet,
Te rog să-mi dăruiești câte un zâmbet.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Sufletul mi-e trist ...
Sufletul mi-e trist
Și fără mângâiere
Și inima mă doare
De nu mai am putere
Putere să trăiesc
Fără iubirea ta
Fără de sărutări
Și mângâierea ta
Iubitul meu acum
Când norii ne apasă
În inimă și-n suflet
Eu simt un mare gol
Aș vrea să fiu acum
La tine iar în brațe
Să-ți simt din nou parfumul
Cum o făceam mereu
poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de ducă
Mi-e slobod gândul. Dor de ducă
Și călător în lumea mare,
Dar l-aș opri ca să îți spună
Ecoul vorbelor amare.
Apoi, eu l-aș lăsa agale,
La pas domol ca să ajungă
La inimă și mai departe,
Ca să-l auzi și să nu plângă.
Privirea să-ți devină blândă,
În amintirea grăitoare
A zilelor de peste suflet
Și-a clipelor rătăcitoare.
Apoi m-aș duce mai departe
În alte zări, în rătăcire,
Mă iartă, deci, de pasul aprig
Și-a inimii dezlănțuire.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de ducă
Mi-e slobod gândul. Dor de ducă
Și călător în lumea mare
Dar l-aș opri ca să îți spună
Ecoul vorbelor amare
Apoi eu l-aș lăsa agale
La pas domol, ca sa ajungă
La inimă și mai departe
Ca să-l auzi și să nu plângă.
Privirea să-ți devină blândă
În amintirea grăitoare
A zilelor de peste suflet
Și-a clipelor rătăcitoare
Apoi m-aș duce mai departe
În alte zări în rătăcire
Mă iartă, deci, de pasul aprig
Și-a inimii dezlănțuire.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă în inimă
Inimă în inimă
deasupra nisipurilor vremii.
Nu ne lovește niciun val
Se zbate doar neputincios de mal.
Atâtea inimi se văd de aici!
De ce tânjesc toate după scoicile noastre
când sunt atâtea scoici rătăcite prin nisip?
Inimă în inimă
deasupra lacrimilor ce ne atacă din mare!
De-acuma nu ne mai pot atinge.
Ne-am înălțat!
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam

Comentează! | Votează! | Copiază!
Te voi iubi
Te voi iubi de dincolo de moarte,
ocrotindu-ți fiecare respirație.
Te voi alinta în räcoarea dimineții,
sărutându-ți tălpile pline de rouă.
Te voi iubi de dincolo de stele,
desenându-ți chipul în inima mea.
Te voi adormi în brațele mele
când obosit, îți vei așeza gândurile în suflet.
Te voi mângâia pe creștet
când deznădejdea îți va cuprinde cugetul.
Te voi iubi, de dincolo de viață
dăruindu-ți fiecare bătaie de inimă
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam

Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg
N-am să fug de amurg
atâta timp cât chipul tău mi-e întipărit pe suflet
ca un poem de iubire pură.
N-am să plâng după răsărit
cât timp ochii tăi îmi vor lumina inima.
Nu voi căuta alte drumuri
cât timp pașii tăi îmi vor fi calea spre cer
și n-am să-mi caut alinare în alt loc,
cât timp șoapta ta răsună
în tăcerea gândurilor mele.
Și când iubirea va cuprinde timpul,
iar amintirea mea se va pierde în stele,
te voi îmbrățișa
cu fiecare adiere de vânt,
mângâindu-ți visele.
poezie de Emilia Mariam (14 noiembrie 2024)
Adăugat de Emilia Mariam

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine
Când ploaia-și lasă pașii reci
Peste islazuri și poteci,
Când cerul gri în umbră ține
Și răul, și un strop de bine,
Mi-e dor de tine!
Când trenul șuieră în gară
Și doi-trei călători coboară,
Când pe fereastră văd doar șine,
Una se duce, alta vine...
Mi-e dor de tine!
Când drumul nu se mai termină
Și am sau nu am nicio vină,
Când totul pare trist pe lume,
Iar starea asta n-are nume,
Mi-e dor de tine!
Când nu mai am în lacrimi sare
Și altă zi abia tresare,
Când nu aud decât suspine
În clipe de iubire pline.
Mi-e dor de tine!
Când mă trezesc, într-un târziu,
Peronul gării e pustiu.
Înnod eșarfa cu buline
Și scriu pe un caiet cu rime:
Mi-e dor de tine!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorurile mele
Mi-e dor de tine, mare infinită,
Mi-e dor de cerul prins de seară-n valuri,
Mi-e dor de-mbrățișarea ghemuită
În firul de nisip, pierdut în maluri.
Când soarele apune în cristaluri
Din verile toride ale vieții,
Mi-e dor de stropii prinși în piedestaluri
Și de mireasma dulce a fâneții.
Când clipele aleargă-n răsărituri
Și pier în noapte duse de furtună,
Mi-e dor de mine și pun zilei nituri,
Să-mi poarte ruga sfântă-n vremea bună.
Mi-e dor de tine, marea mea iubire,
Mi-e dor de firul ierbii după ploi,
Mi-e dor de glasul stins în fericire,
De vremurile-apuse dintre noi.
Mi-e dor de tine, marea mea albastră,
Mi-e dor de vara vieții din privire,
Mi-e dor de tot ce-a fost în calea noastră,
Mi-e încă dor de-o clipă de iubire...
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor...
Mi-e dor...
Mi-e dor de tot ce ar fi putut să fie
Mi-e dor de viață, ca de bucurie.
Mi-e dor de tine, vis neîmplinit
Mi-e dor de clipa fără de sfârșit.
Mi-e dor de vise care-s împlinite
Mi-e dor de taine nedescoperite.
Mi-e dor de tot ce e frumos pe lume
Mi-e dor de mine și mi-e dor de... Tine.
Putea să fie, dar păcat, n-a fost
Acum, când îmi doream mai mult un rost
Unde am greșit și ce-am cerut eu oare?!
Lasă-mi măcar speranță-n inima ce doare.
Rămâne doar o amintire dragă
E trist, dar pentru o viață-ntreagă...
Iubire veșnică de tu vei dărui,
Dragoste nemărginită vei găsi.
poezie de Mariana Simionescu (10 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am ascuns în suflet
Te-am ascuns în suflet,
să nu te rănească nici o bătaie de inimă.
Buimace, te caută visele mele
plânse în ploile toamnei.
Te-am ascuns în suflet,
să nu te plângă nicio lacrimă.
Obosit de-atâta foșnet,
ai adormit pe-un zâmbet.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam

Comentează! | Votează! | Copiază!
Și în mine bate o inimă
Am stat prea mult în tăcerea singurătății,
fără să ne amintim ce înseamnă să ne respirăm visele.
M-am ascuns printre gândurile altora,
lăsând clipele să se scufunde în judecățile lor.
Încătușata în mine, fără a îndrăzni să fiu,
cu teama că fiecare respirație
ar putea răni pe ceilalți,
am trăit pentru a aduce fericire altora.
Mi-am aruncat sufletul
în umbrele care ne țîn legați,
hranindu-mă cu praful căzut
de pe zâmbetul lor.
Am stat prea mult în negura celorlalți
fără să îmi acord nicio rază de lumină.
M-am ascuns la picioarele altora
lustruindu-le urmele pașilor
călcând peste sufletul meu.
Cu bucurie am acceptat
fiecare pumnal primit în spate
pentru a-i proteja pe ei...
Am uitat că și în mine bate o inimă
cu bucuria de a-și trăi clipele mute...
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam

Comentează! | Votează! | Copiază!
În fiecare zi mi-e dor de tine
În fiecare zi mi-e dor de tine,
Și-n fiecare ceas mi-e dor de noi,
În fiecare clipă, de-amândoi.
Păstrăm speranța vremii care vine,
Nerăzvrătind tăcerile din noi;
Și ascultăm de șoaptele divine
Sorbind din cupe de iubire pline,
Când plâng duios viorile din ploi.
Cu chip senin și inima curată,
N-am a mă teme astăzi de nimic.
De voi păși în templul tău vreodată
Voi strânge-n mine dorul, pic cu pic -
Port în priviri tăcerea-nrourată
Când spre lumina ta eu mă ridic.
poezie de Georgeta Minodora Resteman
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu te aștept
Vino!...
Ia-ți șansa, iubite, să te aduci
oricât ar costa, să vii
căci te vreau împreună cu mine
în lumea-n care infloresc cuvinte
și șoapte...
in flori de miazănoapte...
Nu vorbi incă...
Nu vorbi,
Nu gândi
Trecut, aducerii
din lumină adâncă:-
Aripă
De ce să rătăcești
sub umbre și Lună,
căutând soare-răsare, căutându-mă-n alte vise?
Făurește-mă din tine,
nu mai căuta!
Nu vezi, iubite, că oriunde-ai merge,
pe pașii lăsați de mine tu calci
și florile înflorite de mine,
tu le miroși?
Dimineții trezite de mine, tu-i zâmbești
și-n cafeaua dulce-amară, tu mă sorbești?
Ce-ar fi iubirea, oare,
dacă nu ai avea cui s-o impărtășesti?
Cum ai afla gândul a milioane
de clipe divine,
dacă n-ai avea cui să le dăruiești?
Eu te aștept, cu mine
acum,
acum
și peste acum
peste iubirea-mi foc și scrum
peste tăcerea-mi de țipăt și fum
să-mi trăiesc cu tine drum
cât mai departe,
cât mai departe,
peste noi, peste cer, peste noapte...
vis necreat, fierbinte
trece- inimă vie- înainte
și-n vise șoptite
dragostea mea ți-o aduce,
printre stele, printre flori
spre cerul iubirii cobori...
poezie de Gabriela Docuță (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!

Taci inimă...!
Nu știu s-o fac acum să tacă,
Inima mea, ce mult mai plânge...
Viața mi-a devenit opacă
Iubirea lipsă, mult mă frânge...
Și lupt cu mine să prind zborul,
Să pot zburda spre ape line...
Din suflet mi se zbate dorul,
Acel ardent dor despre tine...
Taci inimă! Și nu-mi mai plânge!
El n-a știut a te iubi...
Nu a știut verbul "învinge",
Să îl aplice... pentru a fi!
Și lupt în fiecare seară,
Când gânduri cântă către mine...
Lumina inimii, amară
Căci îmi lipsești și nu mi-e bine...
Așa ai vrut și ai ales!
Nu m-ai iubit cum meritam...
Și scrumul apoi s-a cules,
Dintr-o iubire ce-o visam...
Taci inimă și nu mai plânge!...
Nimic nu e întâmplător...
Credința inima înfrânge
Și soare este-n viitor!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre ochii care plâng - scrisoare cu dedicație pentru C.D
Mi-e sângele lumină sfântă
Ce arde-n voi ca un vulcan
Și plâng de viitorul țării
Pe care astăzi n-o mai am...
Mi-e dor, prea dor de libertate!
Nu-i pace pe acest pământ,
Căci ați deschis un drum spre moarte
Și lumea toată-i un mormânt.
Voi ați călcat pe jurăminte...
De-aceea plânge mama mea
Și nu, nu vreți să luați aminte
Că veți plăti greșeala, da.
Atât cât încă vă e bine
Batjocoriți, huliți, dar vai,
Răsplata ce vi se cuvine,
Va fi în Iad, ci nu în Rai.
Mi-e dor de viață și de Soare,
Mi-e dor, prea dor de mama mea!
Și uite!-o aripă mă doare
Și un pumnal e-nfipt în ea.
Deși, vă spun, aici mi-e bine
Și-s îngeri ce-mi pansează rana,
Țară, mi-e dor, mi-e dor de tine!
Mi-e dor, mi-e tare dor de mama!
Dar azi, istoria, măicuță,
Mă scrie-n paginile ei,
Căci am plecat în lumi de vise,
Din lumea mea de farisei...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai frumos mărțișor? Nu se poartă prins în piept, ci în inimă. Nu se poartă și nu se dăruiește doar la începutul primăverii, ci în fiecare zi. Cel mai frumos mărțișor? Un zâmbet. O îmbrățișare. O mângâiere. Un "te iubesc!". Un "mi-e dor de tine!". Un "îți mulțumesc că exiști!" Un gând bun. O mică bucurie oferită din inimă.
citat din Irina Binder
Adăugat de Mary Corlan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Acasă
Îmi plouă și cald e în palmele tale....
Dar gândul n-ajunge, nu mi-e de folos
Aș vrea să le simt, să-mi ridice de jos
Și suflet si trup, plâng de jale.
Mi-e umed, uscați îmi sunt ochii de dor.
Ar vrea să te vadă, dar tu ești departe.
Stau tristă la geam și citesc într-o carte.
Ce carte? Nu știu. Despre vise, cum mor.
Mi-e vânt și mă suflă spre cer, nici că-mi pasă,
Cu tine aș merge și-acolo, oriunde de vrei.
Doar vino cu palmele tale să iei
Și suflet și trup și să mergem... acasă.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă
Mi-e dor de tine frunză verde
Din primăvara ce s-a dus,
Mi-e dor de tine și se vede
Că-s ofilită spre apus.
Mi-e dor de tine frunză verde
Și de mai crede doar puțin,
Ai înverzi în iarna unde
Eu am albit și-am părul lin!
Te rog, revino frunză verde,
Ajută-mă să fiu copil
Și te-oi uda cu apă rece
Și ți-oi cânta un vesel tril!
E toamna mea în multe ape
Și-s în noroiul ăstei vieți,
Te rog, revino frunză verde,
Ridică-mi mările de poți!
Mi-e dor de tine frunză verde,
De primăvara mea cu flori,
Aș vrea să vii și nu mă pierde
În tainicele tale zări!
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu, vis sau realitate
m-a privit în ochi și
mi-a numărat bătăile de inimă
ca și cum aș fi pierdut câteva
semnificația gestului
făcea parte
dintr-un
scenariu ascuns ochilor
privirea sa mută mă trecea
dintr-un gând într-altul
traversând pustietatea din mine
am avut impresia că am murit
era prima oară când
m-am văzut
alergând prin copilărie
pe un drum către ceea ce am fost
l-am văzut pe tata punând
țigle pe casă
mama întindea rufele la uscat
fratele cel mic
îmi fura din bomboanele
puse sub pernă
Dumnezeu
cocoțat pe un nor
îmi vorbea din priviri
eu îmi țineam inima în mână
și zâmbeam
sunt sigur că am fost eu
dialogam cu mine
cu tata cu mama
cu fratele cel mic
și cu Dumnezeu
sunt eu
mi-e dor de atunci
mi-e dor de mine
mi-e dor de ai mei
mi-e dor de voi
mi-e dor de Dumnezeu
trist
îmi pândesc amintirea
timp în care
citesc pe silabe iubirea și
neputința de a mai fi
ceea ce am fost...
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e tare dor
Mi-e tare dor de tine mamă,
De chipul tău angelic, de fecioară,
De glasul tău scăzut și blând,
Spunând vorbe bine ticluite,
Pe care și acum le am în minte.
De la tine știu, e ușor a găsi pricină
Când este dragoste puțină,
Pământul negru pâinea albă face,
Numai omul, locul îl sfințește
Și câte încă or mai fi
Care s-au pierdut în negura vremii.
Gândurile mă poartă ades,
La satul nostru vechi, de la răzeși,
Așezat pe coama unui deal
Și la poale, râul Berheci șerpuia
Și toată valea lin o străbătea.
La casa noastră de pe-o a lui uliță,
Nu mai iese nimeni la portiță,
Mi-e greu mamă pe-acolo să trec,
Că tare, tare inima-mi bate în piept
Și un nod în gât mi se pune,
Când gândul îmi zboară către tine.
Mi-e tare dor de tine mamă,
Lacrimi calde mi se preling pe geană,
Mult aș vrea chipul a ți-l mai vedea,
Să-mi mai alin puțin durerea.
Aievea ești în visul meu,
Și-n al meu suflet te port mereu.
Timpul nu ne-a fost de-ajuns,
Să ne spunem tot ce aveam de spus,
Viața mi-am dus-o departe de tine,
Iar tu erai împăcată c-o duc mai bine,
Așa cum tu te-ai luptat și ți-ai dorit,
Ca noi, copiii tăi, să fim mai fericiți.
Mi-e tare dor de tine mamă
Amintirile în minte-mi dau năvală,
Dar nu voi uita vreodată,
Odăița în care am crescut odată,
Când amândouă coseam și tricotam,
Taina meșteșugului o descifram.
Mi- e tare dor de tine mamă
Și nu voi uita vreodată,
Cum ne petreceai până la poartă,
Ne binecuvântai și-ncercai mereu să spui,
Când vă voi mai vedea, dragi copii.
Dar cum era firesc și de așteptat,
A venit și clipa de adio și de bun rămas.
poezie de Georgeta Ganea (19 ianuarie 2023)
Adăugat de Georgeta Ganea

Comentează! | Votează! | Copiază!