Beat, cântând (pentru tânăra cântăreață Shang Linglong)
Rupe țitera lui Hu! Aruncă vechile lăute!
Linglong a sfârșit cântecul și-acum se-apleacă iar în reverență.
Cine spune că eu nu-nțeleg muzica?
Ascultați-mă-n vreme ce cânt despre cocoșul galben și soarele alb.
Cocoșul galben cântă-n întuneric pentru a grăbi zorii;
Soarele alb apune înainte de amurg pentru a grăbi anii.
Eșarfa roșie nu-i bine legată în jurul mijlocului meu,
Cinabrul chipului s-a rătăcit demult undeva-n oglindă.
Oh, Linglong, Linglong! Ce mai pot face când îmbătrânesc?
Cântecul meu a ajuns la sfârșit, e rândul tău să cânți.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nu te grăbi
Nu te grăbi!
Din zâmbete încă mai răsar oameni,
Știai?
Uite cum din bucurii cresc inimi,
Ca florile din lumină,
A primăverii.
Nu te grăbi!
Din mângâieri încă se desenează mâini,
Știai?
Uite cum din dor se nasc ochi,
Ca norii din ploaie,
A vieții...
Nu te grăbi!
Din timp încă mai cresc suflete,
Știai?
Uite cum din șoapte se nasc buze,
Ca soarele din curcubeu,
Al vremii...
Nu te grăbi!
Din iubire încă mai sar vieți,
Știai?
Uite cum din tine mă nasc eu,
Ca soarele din umbră,
A visului...
poezie de Gabriela Chișcari (10 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari

Comentează! | Votează! | Copiază!
Când plouă
când plouă
ascult pasărea gri
din pieptul ud răzbat sunete palide
pentru cine cânți făptură puțină
spune-mi
pentru cine cânți
pentru bradul falnic care te adăpostește
pentru picăturile de apă mult prea grăbite
pentru norul care a înghițit soarele
pentru cine?
cânt pentru o inimă bună
acesta îmi este rostul
cânt pentru inima bună
care mă aude
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem ca un cântec, nu credeți? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârșit spre început. Trebuie să-l cânți totdeauna îndreptându-te spre sfârșit. Pe parcurs, în timp ce cânți încă și muzica te îmbată, îți dai seama că sfârșitul se apropie totuși, oricât l-ai amâna. Încerci să lungești puțin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfîrșitul. Te încăpățânezi să nu recunoști o evidență. Că orice cântec are un sfârșit. Oricât ar fi de frumoasă o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere. Când tăcerea e mai puternică decât muzica.
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de Anamaria

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie
Cocoșul de piatră a cântat în amurg
imnul chemărilor fără glas.
Am pășit în trecut
printre trandafiri tomnatici
să caut sâmburii viitorului.
Cocoșul de piatră a cântat în amurg
Pe fața ta, înapoi
am zărit jarul ultimului sărut.
Am îngenuncheat să-l aprind
dar buzele mi s-au umplut de cenușă.
Glasul cocoșului răzbătea prin amurg.
Era însă ecoul lui din nesfârșit.
Cocoșul murise din zori.
poezie de Valeriu Butulescu din revista "Mărturisiri literare" (1971)
Adăugat de alejandro

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul asfințitului de soare pe fluviu
Un brâu fâșie de apă inundă soarele care apune,
Jumătate de râu este ca smaraldul, jumătate ca rubinul.
Mi-e dragă cea de-a treia noapte a celei de-a noua luni,
Roua este ca perlele; luna ca un arc.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Acuma cântecul s-a sfârșit
Acuma cântecul s-a sfârșit.
Nu știu de-i bine ori rău.
Din frunze-am cântat.
Dumnezeu, lânga mine stând, mi-a șoptit.
De fapt nu era Dumnezeu, era pom.
Și câteodată-avea glas de om.
"Sărbătorește, mi-a spus el, aceste
câmpii dezmierdate și creste..."
Și ca o pasăre neînvățată
m-am apucat sa cânt. Eram mirată
și bucuroasă, și nici n-am simțit
cum trece anotimpul fericit!
Zburați, cântece, zburați departe,
scuturați-mă de pământ și moarte,
și preamăriți natura-n care încă
e liniște și-nțelepciune-adâncă.
poezie clasică de Magda Isanos
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoșul
cocoșul aduce în noapte cântecul
pătrunde cu el o dată în timpanele tale
lovite cu sonorități înalte
înaripatul nu pregetă
să verse cântări de la
ivirea luminii pe pământ,
joacă ping-pong cu nervii tăi,
te zbați,
precum peștii pe uscat
inima ta tăcută
nu are pace,
cu ochii deschiși
agățat de timp îngropi noaptea
în lumina zorilor.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste pentru doi
... am vrut să-nving singurătatea cedând în fața chipului tău blând
și de atunci admir pustietatea din ochii tăi ca soarele flămând
și am mai vrut să gust din vișini coapte cu sucuri sângerii de buze moi
dar m-am trezit și singur și în noapte și cu oribili ani-lumina între noi
și s-a sfârșit balada din poveste lovind mereu în trai de zi la zi
cu degetele fine și celeste ce dur sugrumă când nu pot lovi
și sa sfârșit imajinata lume, au înghițit-o hăurile goi
și pot s-arunc în ele orice nume- povestea mea oricum e pentru doi...
poezie de Iurie Osoianu (4 mai 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Era precum cocoșul; credea că Soarele răsare pentru a-l asculta pe el cum cântă.
citat celebru din George Eliot
Adăugat de Cornel Stelian Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință irealizabilă
Ca ploaia anii ni se scurg,
Și omului dau știre
Că viața intră în amurg,
Se-ndreaptă spre pieire.
E drept. Soarele apune,
Dar a doua zi răsare.
Iar încălzește o lume
Din care omul dispare.
Precum soarele apune
Și în zori răsare iară,
Noi am vrea ca astă lume
Din moarte să reapară.
Însă viața-i guvernată.
Legile sunt neschimbate.
Natura e structurată,
Pune ordine în toate.
De multă vreme omu-a vrut
Să schimbe lumii mersul.
S-a străduit, dar n-a putut
Să schimbe Universul.
poezie de Dumitru Delcă (5 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârșit de vacanță
cocoșul ascuns în cântecul nopții
intră în timpanele tale asemeni unei săgeți,
arcașul cu pene harnic nu pregetă
să cheme zorile,
joacă ping-pong cu neuronii tăi,
aceștia se zbat
să găsească liniștea
precum peștii pe uscat se zbat după o gură de aer,
inima ta sedusă de armonia cerului
nu are pace,
cu pupilele dilatate sfarmi noaptea
ai în piept aerul aspru al dimineții
vrei să strângi în brațe tăcerea
dar ea asemeni unei dive ce nu se lasă cucerită
îți aruncă un surâs obraznic.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

LIMBĂU: De ce la intersecție?
LUPOI: Pentru că acolo se intersectează interesul egoist al agitatorului Guran cu interesul meu național! (Ridică receptorul): Alo, Georgică! Trimite-l urgent pe sergentul Beșleagă, cu camionul, la cârciuma Cocoșul Roșu... (Pauză.) Poftim? Nu Drapelul Roșu! Cocoșul Roșu, am spus! (Pauză). Nu știi unde vine? Înainte acolo era cârciuma lui Matache Răcoare... Acum Matache e la răcoare, iar cârciuma a trecut în gestiunea poporului. Îi spune Cocoșul Roșu...
LIMBĂU: E pe Fundătura Belșugului...
replici din Procesul, scenariu de Valeriu Butulescu (21 septembrie 2019)
Adăugat de alejandro

Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui cântăreț
Îmbătrânești, și versul tău
Îmbătrânește ca și tine;
Cântai odată mult mai bine
Dar astăzi tot ce cânți e rău.
Alt'dată cântecele tale
O lume-ntreagă le-nvăța
Și satul tot te îndrăgea
Dar astăzi cine-ți iese-n cale?
Nu simți cum cântecu-i sfârșit
Și-n țitera dezacordată
Zac moarte pentru lumea toată
Tot ce-ai cântat, tot ce-ai ubit?
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața nouă, I, nr. 13 (iulie 1905)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Găina cântă, cocoșul tace
O schemă ce-i veche mereu se repetă,
Că nu-i demodată si nu-i desuetă:
Găina de cântă, cocoșul chiar tace,
Dar după aceea să vezi el ce face...
epigramă de Cătălina Orșivschi din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Când cocoșul cântă înainte de vreme i se taie capul.
proverbe turcești
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a sărutat și a plecat
Într- o zi ploioasă a venit
O foaie rece îngălbenită
Ani au trecut unde ai rătăcit
Inima rămâne- ncremenită
Ochii -mi izvorul nesecat
Iubire n-am avut nici somn
Unde ai fost ce s-ntîmplat
Am așteptat măcar un semn
Anii trecură soarele apune
Scrii grăbit la tine am plecat
Nimic nu mai pot spune
Porniți c-ajung pe înserat
N-ai ajuns ești oare sus
Masa pregătită pentru cină
Noapte -n care ai fi ajuns
Tistețe oare cine e de vină
La geam repet m-am dus
O stea de geam s-apropiat
Un suflet ce venea de sus
Lumina ei m-a sărutat
Sterg lacrimile te-am iertat
Scrisoarea a zburat în vânt
Rămâne sufletul însingurat
Ne întâlnim curând e cuvânt
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele, nu apune, niciodată, pământul se ascunde de el, la sfârșit de zi...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Cântecul iubirii
Cu glasu-acesta de pământ,
Nu pot, ca îngerii, să cânt
Iubirea, revărsată-n noi,
Pe când eram de noapte goi.
Acum, cu noaptea îmbrăcați,
Ne-ascundem, tot îmbrățișați,
De-același Tată care-a dat
Pedeapsa pentru greu păcat.
Iar noi, din fructul interzis,
Mușcând și-acum, ca-n Paradis,
Ne afundăm încet, încet,
În visul unui biet poet
Ce tot mai crede că-al lui vers
E cântecul din univers,
Iubit de Tatăl nostru care,
Prin dragoste, ne dă iertare!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Numele meu, anii mei, casa mea
În sfârșit am aflat numele meu
Jocul etern al lui Dumnezeu.
În sfârșit am aflat numele meu.
În sfârșit am aflat anii mei.
Anii mei pagina Infinitului.
În sfârșit am aflat anii mei.
În sfârșit am aflat casa mea
Acolo unde ajung lumile mele ca flacăra.
În sfârșit am aflat casa mea.
poezie de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec târziu
Ciuline galben soarele se duce
Iar câmpul parcă urcă tot mai sus,
Tăcut și singur stau la o răscruce
Și proiectez imagini în apus.
Cu-n fir uscat de iarbă fac desene
Pe gânduri dus, în praful de pe drum
Și nu știu când s-a scurs atâta vreme
Și-atâtea nopți s-au prefăcut în scrum.
Parc-am iubit, parcă râdeam odată
Urcând pe tije lungi de păpădii,
Biet fluture cu aripa pătată
În dragostea de fiecare zi.
Parcă dansam grecește cu copacii
Cu crengi pe după gât înnebunit,
Piciorul gol rănindu-mi-l în macii
Pe care veri de-a rândul i-am strivit.
Parcă dormeam străluminat de stele
Îngemănat cu spicul crud de grâu
Visându-mi trupul fraged printre ele,
În marginea ierboasă a unui râu.
Ciuline galben, soarele revine
Pe câmpul care iar a coborât,
Tăcut și singur mă gândesc la mine
Și proiectez imagini în trecut.
poezie de Rodica Elena Lupu din Voi trăi... clipa (2008)
Adăugat de Rodica Elena Lupu

Comentează! | Votează! | Copiază!