Inima

"Um hieft menger Geleften
do sticht ein gelden Koast';
drenn luat bahet verschlossen
meng jang verleftet Harz"

"Nevastă-mea acasă
aţine-ntr-un săltar
o inimă de zahăr
ce datu-i-am în dar.
Închis-o-am sub cheie
şi cheia am dosit,
ca pentru totdeauna
să-i stau zălog iubit...

Ci dânsa nu s-ar spune
că-i mândră de zălog.
Mai bucuroasă-ar pune
mălai sau hrişcă-n loc.
Mereu se minunează
că-i coastănu-ncuiat
şi veşnic cere cheia
şi zice c-a uitat...

Dar las' că şi uitarea
îşi are leacul ei!
O să presar paprică
pe inima mea dulce
şi, ca să n-o mai uite,
i-o dau ca s-o mănânce..."

Aşa cânta odată -
şi zău, cânta frumos -
în târg la Orăştie
un sas de la Romos.
Eram şi eu pe-acolo,
şi tot aleanul său
l-am scris în cartea asta,
mai bine sau mai rău.

poezie de Dominic Stanca
Adăugat de Danuţ Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea nu ştia

Ea nu ştia să potrivească cheia,
În chestii foarte simple se-ncurca,
Nu ştiu de ce? poate aşa-i femeia?
A vrut s-o potrivească şi pe-a mea.

Ea nu ştia... cu cheia ce să facă,
De săptămâni o ţine în vitrină,
Cu cheia asta, însă, nu-i de joacă,
I-a mea şi n-are-o pată de rugină.

Ea nu ştia... că-i cheia împăcării
Şi-n broască de o bagi, o răsuceşti,
O fi ajuns la limita răbdării,
Fără de cheie... nu poţi să iubeşti.

Ea nu ştia de ce mereu vibrează,
Dar îi plăcea sărutului s-o dea,
Cheia aceasta-i tot ce mai contează
Şi-am fost de-acord, s-o ţină numai... EA.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăzneşte şi vei cânta! zicem noi. Vei cânta ieftin, dar vei cânta; vei cânta rău, dar vei cânta; vei cânta fals, deplorabil, ridicul, dar vei cânta. Ce se cere de la operă? A cânta.

Ion Luca Caragiale în articol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta este!...

Ce e mai frumos în viaţă
Decât să priveşti la ea,
La cea care te învaţă
Cum să îndrăgeşti o stea;
Ce e mai frumos în lume
Pentru mine totdeauna,
Dragostei să-i dau un nume
Şi-o inimă, că-i doar una!...
Ce e mai frumos ca tine
Nu-i nimic pe lumea asta,
Când îţi spun, să mă crezi bine,
Te iubesc şi cu-asta-basta!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (6 martie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românca

Şi-a luat asupră-şi cam de toate,
Să meargă treaba ca pe roate,
Se spune că-i a casei cheie
... Dar a uitat că-i şi femeie!

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (februarie 2011)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru totdeauna

Mă voi închina la tronul Tău
Şi îţi voi cânta cântecul meu de iubire
Voi cânta cu inima
Pentru Tine, Tatăl şi Regele meu
În fiecare zi voi trăi
Pentru a Te face să zâmbeşti
Şi când, în sfârşit, ne vom întâlni
Va fi pentru totdeauna
Şi, o, cât de larg Îţi vei deschide braţele
Când voi avea nevoie de dragostea Ta
Şi cât de departe vei călători pentru mine
De mă voi pierde vreodată
Şi mi-ai spus că tot ce simţi pentru mine
Este iubirea nemuritoare
Pe care mi-ai arătat-o prin cruce
Mă voi închina Ţie, Dumnezeul meu
Mă voi închina Ţie, Dumnezeul meu
Te iubesc
Te iubesc
Mereu voi cânta
Mereu voi fi cu Tine
Voi fi cu Tine.

cântec interpretat de Hillsong
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară tristă

Barbar, cânta femeia-aceea,
Târziu, în cafeneaua goală,
Barbar cânta, dar plin de jale,
Şi-n jur era aşa răscoală...
Şi-n zgomot monstru de ţimbale
Barbar, cânta femeia-aceea.

Barbar, cânta femeia-aceea...
Şi noi eram o ceată tristă-
Prin fumul de ţigări, ca-n nouri,
Gândeam la lumi ce nu există...
Şi-n lungi, satanice ecouri,
Barbar, cânta femeia-aceea.

Barbar, cânta femeia-aceea,
Şi-n jur era aşa răscoală...
Şi nici nu ne-am mai dus acasă,
Şi-am plâns cu frunţile pe masă,
Iar peste noi, în sala goală,-
Barbar, cânta femeia-aceea...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de drogat

Ce prietenă prea urâtă am avut,
Era ca negura nopţii de proastă
Am crezut ca este un înger căzut, Iar eu îi căntam de inimă albastra.

Din disco am luat~o, ce derbedeu,
Pe-acolo adesea îţi găseai 'cheia'
Şi am realizat, O, Doamne, că eu,
Prea drogat eram în vremea aceea.

poezie de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zălog

Şi îmi era, în vis, ca o poveste
în care eu, cu ea şi-un inorog,
abandonasem căile celeste
pentr-o iubire dată ca zălog.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relativităţi înşelătoare

Sufăr cu timpul, cu care nu mă înţeleg,
Pentru că numai eu dau, iar el ia
Şi, mă induce în eroare, căci tot el, zice, pune la-ntreg,
Iar de la mine tot se scade, pretinzând că doar el dă ceva.

Sufăr cu spaţiul, mi se tot reduce din ce-am al meu loc,
Nu mai am un acelaşi acces, sunt uitat c-aş fi fost
Pe unde eram, îs acum alte chipuri, cheia are un cu tot alt breloc,
Cu efigie nouă... e doar scaunu' acelaşi, nu mai ocupa vechiul post.

Sufăr şi de imagine, în lipsă, căci dispar, virtual
Nu se aude de mine, cum odată eram, subiect,
Nume propriu... doar aşa raritate, îs doar rarul, un accidental,
O speranţă ratată, de-o iubire odată, vreodată proiect.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cânta o catirincă

Cânta o catirincă în colţul unei strade,
Cânta o catirincă un cântec de demult;
Erau în el acorduri de triste serenade,
Şi fără voie, parcă, am stat ca să-l ascult.

Erau iubiri străbune şi parcă-mbălsămate
În cântul ce-alungase tăceri de ţintirim.
Aşa purtăm cu toţii neştiutori în spate
Un cânt ce nu-i al nostru şi totuşi îl trăim.

Au fost odată inimi ce-au tremurat nebune
În cântecul acela continu şi banal,
Ce-l auzim în stradă şi-n suflete ne pune
O nostalgie tristă de nopţi târzii de bal.

Aşa purtând povara, mi-am împărţit eu cântul
Ce l-am crescut în suflet şi l-am trăit mereu,
Să-l poarte ca pe-acesta, pe străzi înguste, vântul,
Să fie-al tuturora precum a fost al meu.

. |

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire scăpata de sub cheie

Multe sunt pe umeri de femeie,
Casă şi copii, şi răutate,
Dorul de-a avea şi-n vis o cheie
Să descuie uşa cu dreptate.

O dor braţele şi trupul încordat
De nepăsarea vremii-nşelătoare,
E ca un ram cu fructe încărcat
Care se rupe pentru-a ei odoare.

Nu are timp vreodată ca să doarmă,
Nu mai are anotimp de vis frumos,
Inima îi este ruginită armă
Ce se-ntoarce împotriva-i dureros.

A-nvăţat ca să trăiască veşnic
Cu greutăţi pe umerii gingaşi,
Să-nvingă tăinuire de pomelnic
Scrisă pe ascuns de îngeri laşi.

Totuşi i se cere şi oferă
Iubirea ei curată de femeie,
Şi-aceasta e atât de efemeră
Că-i scăpată, Doamne, de sub cheie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fericit de faptul că în sfârşit, cea mai importantă cheie din istorie a fost inventată. Nu e cheia de la casa ta, de la barca, de la depozitul sigur din bancă, de la bicicletă, ori de la comunitatea socială. E cheia eliberării de stres şi a recâştigării sănătăţii mintale şi a liniştii interioare. Acea cheie e tasta "Delete".

citat din Elayne Boosler
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheia

Era o cheie
şi, deodată nu mai este.
Cum mai intrăm noi în casă?
Oare cineva găseşte cheia pierdută,
Priveşte-l bine şi -
ce-o fi având el după aceea?
Vine şi-n palme ne-o aruncă
ca pe o bucată de fier vechi.
Cu dragostea ce am pentru tine,
Dac-acelaşi lucru s-ar fi petrecut,
nu numai la noi, ci Lumii întregi,
acea unică dragoste s-ar fi pierdut.
Pe mână străină întinsă
ea nu va deschide nici o casă,
va fi doar o formă, nimic altceva
şi, fie, las' să ruginească pe ea
modelul cu rizuri

Nu din cărţi,
nici din stele,
nici din ţipătul Păunului
Aşa un horoscop nu se stabileşte.

poezie de Wislawa Szymborska
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu...

Mereu voi cânta dragostea ta,
Mereu o voi cânta, chiar şi când ploaia mă va cuprinde,
Când bolţile reci, de sub ochiul de stea,
Vor alunga lumina, ce sta cuminte...
Nimicul va crede atunci c-a-nvins,
Că timpul n-a existat nicio secundă,
Că moartea a fost visul din vis
Dorit de particula devenită o undă!
Dar inima mea nu va-nceta
Să-şi audă-n ecou valul de mare –
Dragostea ta ce necontenit va cânta
Norilor ce se-adună în zare...

poezie de Alexandru Răduţ din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Doina Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecea un om pe drum

Trecea un om pe drum aseară,
Trecea cântând încet pe drum,
Ştiu eu? Poate cânta să-i pară
Drumul mai scurt, – ori poate cum
Era aşa frumos aseară,
Poate cânta ca să nu-l doară
Că-i singur numai el pe drum –?

Trecea, şi eu eram la poartă
Şi şi-a văzut de drumul lui,
Dar ce mi-o fi venit deodată
De am oftat, n-oi şti să spui.
Şi nu-mi venea să plec din poartă,
Şi parc-un dor de viaţa toată
M-a prins privind pe urma lui...

Aşa ne-o fi la fiecare,
Că stăm în poartă, şi nu ştim
Pe călător măcar de-l doare
Ceva, şi de ne pomenim
Oftând, pesemne fiecare
Ne-om fi simţind departe tare
De-un drum pe care-am vrea să fim.

poezie celebră de Elena Farago din Versuri (1906)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheia mântuirii

Care-i cheia ce deschide
Uşa înspre Tatăl Sfânt
E credinţa ce ne aprinde
Dragostea cea mai fierbinte
Al vieţii — viu Cuvânt

E credinţa în Hristos
În viaţa şi în moartea Lui
El ne oferă aici jos
Puteri să trăim frumos
Căci putere c-a Sa nu-i

Cheia ce ceru-l deschide
E credinţa în Hristos
Ce fiinţa îţi cuprinde
Ea îţi cumpără nu-ţi vinde
Viaţa trăită frumos
Predaţi-vă Lui Isus
Şi pe El îl onoraţi
Daţi-i sufletul supus
Fiinţe ce în lume nu-s
Voi să-i fiţi surori şi fraţi
Căci prin sânge aţi fost spălaţi

Cheia scump-a mântuirii
E Isus Hristos Mesia
El e soarele iubirii
Şi cărarea mântuirii
Ce ne oferă bucuria
Iar să avem — veşnicia

Prin Hristos şi pentru El
Vrem viaţa s-o trăim
Al vieţii sfinte ţel
Ne-a rămas Emanuel
Noi ne vrem al Lui să fim
Veşnic dar să îl slujim
05-01-2020 Betania

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daisy

Sunt pentru a nu ştiu a câta oară Dumnezeu
Căci iar m-am hotărât s-adopt un căţeluş;
De fapt o căţeluşă mică şi firavă, derbedeu,
Un rebut printre vreo cinci născuţi pe-un derdeluş.

Sunt toţi acasă acum la adăpost de frig
Cu mama, o căţea atât de slabă, mică
Şi cresc pe zi ce trece, vin fără să-i strig...
Doar cea mai mică, Daisy o protejez cu frică.

E veşnic dominată la mâncare, ades muşcată,
Picioruşele-i sunt roşii, tot o carne-n rană
De gerul ce nu stă, de fulgi... şi-i alb bălţată.
Aşa c-am luat-o-n casă să-i dau cald şi hrană.

Este cât palma, adoarme des, mai plânge,
Se mişc-aşa nesigur, cade, se ridică iară
Şi-i cercetaşă sigur... inima mi-o frânge;
Bot umezit ridică, mă priveşte-n ochi, umil să pară.

Şi-acum o văd pe picioruşe mici păşind firav
Cu fundu-i rotund şi mişcând din codiţă
Şi scoate-un sunet ascuţit crezând că-i grav
S-ar zice un lătrat... Îmi spune că-i un slujitor, fetiţă.

Aşa-m păstrat pe lume ce lui Dumnezeu i-a fost o schiţă!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şcoala dă numai cheia, iar biblioteca e casa. Să ai cheia fără casă, nu se poate zice că ai unde locui.

citat din Jean Mace
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridicaţi calice pentru mucenici

În ziua în care cerul se deschide
Ca moşii să se-ntoarcă în pământ arat,
Pe drumul soarelui ce zeii desfide,
Două lumi se unesc în arc primăvărat.

Ridicaţi calice, pline cu vin roşu,
În număr de patruzeci, pentru mucenici,
Focuri să ardă pân' o cânta cocoşu',
Acum pregătiţi ogorul, îndeletnici!

Cei patruzeci de Sfinţi astăzi să-i pomenim,
Din cer se pogoară lumina în cununi
Cum în Cartea Sfântă ne zice Ieronim,
Bine şi belşug să fie, ca-n cozi de păuni.

Colaci din pită dulce cu miere şi nuci
Să-mpărţim la săraci şi să-i blagoslovim,
Lumină s-aducem în incerte răscruci,
Rodul să culegem din pământ neodim.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul de V'day

Mă tot gândesc: se-apropie V'day,
Cadou, ce să-i mai cumpăr, Dumneaei?
Că-i mofturoasă, mofturoasă tare
Şi nu ştiu ce să-i iau – problemă mare! –

Să-i dau cercei? Păi, de-ăştia i-am tot dat
Şi, sunt convins, demult s-a săturat.
O floare? Are, de la pacienţi,
Că-s unii, după mine, prea atenţi.

Păi, ce să fie? Dacă-i dau mănuşi,
Îmi zice, ca alt'dată: "Mi-o făcuşi!"
O ia de apropo că, zice ea,
Cu mine ştie cum a se purta.

Şi-atunci, ce-i dau? S-o duc la un spectacol?
S-ar închina şi-ar zice că-i miracol,
Că n-am mai fost de când un bard local
Mi-a-mbogăţit bagajul cultural.

A, ştiu! – am la parter o librărie,
Îi iau ceva să-mi folosească mie,
Căci fără dar nu cred că se mai poate:
Îi dau, ca dar, o carte... de bucate.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!