Noaptea albă este o prelungire a singurătăţii în care amintirile, cu tot ce ai visat, se trezesc la viaţă. Insomnia plăsmuieşte gândurile într-o experienţă ce se vrea să se cristalizeze în concret, dar gândul fără acţiune e o risipă de energie a judecăţii omului.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Florina Popescu - Blaju
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşadar, gândul tinde să devină experienţă. De fapt, sinele fals al gândului visează să devină experienţă, tocmai pentru a-şi mări ponderea de prezenţă în realitatea manifestată şi pentru a putea cunoaşte lumea fizică. Şi cum evoluează o entitate de energie? Prin energie. Gândul, fiind o entitate de energie, se află în căutarea unei surse de energie, tocmai pentru a-şi asigura aportul necesar de hrană pentru a se dezvolta. Fiind o formă - o formă de sunet - această entitate este mereu influenţată de sunetele înconjurătoare şi, tocmai de aceea, vibraţia unui gând este într-o continuă oscilaţie, la fel cum, spre exemplu, este şi vibraţia omului. În fiecare moment de Acum, gândul are o vibraţie diferită, frecvenţa sa fiind determinată de direcţia în care călătoreşte şi de viteza cu care călătoreşte. Prin vibraţia proprie, gândurile au accesul permis la procesul de rezonanţă şi la contopirea cu o sursă vibratorie aflată pe aceeaşi frecvenţă. Această sursă vibratorie se numeşte minte, care este o trambulină pentru metamorfozarea gândului în experienţă. Bineînţeles, şi omul are o anumită frecvenţă de vibraţie. Iar acum urmează punctul culminant: gândurile intră în rezonanţă cu o minte aflată la acelaşi nivel de vibraţie, care călătoreşte în acelaşi direcţie.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Relaţia cu gândurile
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul omului nu doarme niciodată; noaptea se ridică în căutarea unui adăpost mai bun în vis.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există nicio compensaţie pentru libertate; libertatea, prestigiul cel mai preţios al omului, elimină întunericul fără fund din gândul lui neobosit; ea are aripi, dar care trebuie învăţate să zboare prin considerentul că libertatea e dreptul inalienabil al omului.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Florina Popescu - Blaju
Comentează! | Votează! | Copiază!

gând

Gândul este aripa omului...

definiţie de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să locuim acolo

Mă trezesc în căsuţa de piatră

scufundată în ceaţa absurdă, insulară,

cu un zâmbet care nu mai e al meu,

părul onix

acoperind

creierul ca o termitieră care se zbate să

găsească

geometria serenităţii,

un plan de evadare plauzibil,

sau măcar

punctul acela care să schimbe cu ceva

mecanica lucrurilor,

dar

ma trezesc şi totul e anost şi aerul e greu,

bile mici de plumb imi perforează plămânii, inspir, expir,

dau perdelele la o parte şi sper la o rază de soare să spargă monotonia,

un deget uriaş să apese

de undeva

dintr-un univers paralel

butonul Exit Game,

să nu mai simt că altcineva îmi

regizează alegerile,

mă trezesc

şi nu aş vrea să mă trezesc uneori,

mi s-au scurs ultimele procente de energie

printre degete,

am visat un poem perfect pentru noi,

ştiu exact ce ne trebuie,

aş vrea să locuim acolo.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revolta vine din jocul violent al gândului cu sinele,
nostalgia din nebunia lentă a timpului;
înţelepciunea vine din gândul pe care doar trebuie să-l taci,
să dai oxigen judecăţii până la dispariţia orgoliului de sine.

Ştefan Radu Muşat în Descifrare
Adăugat de Adrian Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cultura este conştiinţa trează a lumii. Ea este rezultatul unor şiruri de aspiraţii ale omului care s-au înrădăcinat într-o creaţie exclusiv spirituală.

aforism de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizualizarea este o parte cheie a unui proces care duce la acţiune. Acest proces începe cu un gând, duce la o acumulare de energie şi rezultă într-o acţiune.

Burt Goldman în 365 gânduri de aur
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tocmai de aceea, niciodată omul nu se va elibera de condiţionări prin intermediul minţii. Dacă oferta gândului este destul de interesantă pentru gânditor, acest gând a tras lozul câştigător: în curând, va deveni experienţă, deoarece gânditorul va direcţiona constant către el, un flux mărit de energie. Însă nu toate gândurile sunt interesante pentru gânditor. Dimpotrivă. Foarte puţine gânduri se materializează instant, tocmai de aceea, foarte multe dintre gânduri rămân în sânul gânditorului - în interiorul minţii. Aceste gânduri rămase contribuie la formarea convingerilor, a credinţelor şi a perspectivei din care este privită viaţa. Aşadar, niciun gând nu se pierde, pentru că orice formă de energie influenţează întreaga masă de energie. Chiar şi un om, prin prezenţa sa, influenţează concret întreaga lume manifestată. Gândurile care nu se manifestă instant - acele gânduri uzuale, care nu reprezintă un punct de interes extraordinar pentru gânditor, contribuie din plin la atragerea experienţelor pe care fiinţa respectivă le va trăi într-un viitor Acum.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Relaţia cu gândurile
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa omului este asemenea unui vis; ea apare într-o clipă şi se spulberă aşa cum a apărut.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acesta este un aspect foarte important. Chiar după ce gândul este atras şi conştientizat, gândul nu îşi pierde identificarea cu sinele său fals pentru că încă nu şi-a îndeplinit misiunea - încă nu a devenit experienţă fizică. Acum, odată cu conştientizarea, gândul a avansat la stadiul de concept. Deodată, în mintea ta apare o idee, o idee care pretinde atenţie, pentru a evolua la stadiul de experienţă, deoarece atenţia direcţionează energia, iar energia este combustibilul întregului proces mental. Dacă omul acordă, în mod constant, atenţie unui concept, înseamnă că automat investeşte energie în respectiva idee, iar aceasta urmează să devină experienţă fizică. Şi, ce să vezi? Gândul şi-a atins scopul. Ceea ce a fost odată un gând călător, acum a devenit experienţă fizică. Gândul şi-a îndeplinit misiunea, prin intermediul minţii care i-a permis, prin rezonanţă, să se integreze în ea.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Relaţia cu gândurile
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradisul autentic al omului este copilăria sau energia care pune în mişcare inocenţa omului atunci când îi piere tonusul de libertate.

citat din Ştefan Radu Muşat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce recunoşti (în gândurile tale), este ceea ce investeşti cu energie (prin sentimentele şi emoţiile pe care ţi le trezesc acele gânduri).

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul este un instrument. Foarte preţios, de altfel. Însă omul nu este gândurile sale, deşi, de cele mai multe ori, identificarea sa cu gândurile este completă. Doar prin raportarea la gânduri se creează războaie, conflicte, violenţe - într-un cuvânt, zgomote. Gândul este o creaţie, deci are o formă, chiar dacă ochii umani nu pot vedea această formă. Gândul are o vibraţie proprie, fiind o entitate de energie aflată în călătoria sa individuală. Aşadar, gândurile nu sunt incluse în oameni, ci există printre oameni, intrând într-o relaţie cu acei oameni cu care rezonează. Însă oamenii nu ştiu acest lucru - nu ştiu faptul că formele lor sunt separate de formele de gând - tocmai de aceea oamenii au devenit prizonierii gândurilor, gândirea reprezentând, în mod paradoxal, cea mai puternică slăbiciune a omenirii. Şi de ce este cea mai puternică? Pentru că oamenii nu ştiu faptul că gândul este o dependenţă, iar în acest mod, calea gândului devine mult mai uşoară.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Relaţia cu gândurile
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

insomnie

Insomnia este un întuneric care străbate noaptea fără nici o direcţie.

definiţie aforistică de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelare

Sus pe cer în depărtare
Privesc steaua călătoare,
Îi vorbesc dar fără rost
Nu mai e nimic, ce-a fost.

Gândul meu nemuritor
Ţi-l destăinui fără dor,
Ani întregi, noapte de noapte,
Conversam în mii de şoapte.

Mi-a ucis orice speranţă
Gândul că n-ai să mai vii,
Te aştept în noaptea albă!
În durere şi suspin.

Nu ţi-am spus la revedere,
Nici adio sau te las,
Din cascada mea de lacrimi
Prefer să îmi fac un lanţ.

Am să-l port o viaţă întreagă.
Pe cărarea cu speranţe,
Zi de zi am să mă întreb:
Când vine eterna noapte?

Cunoşti taina vieţi mele!
Nu mă lăsa nopţii reci.
Te rog noaptea care vine,
Vino - ori ramai pe veci.

poezie de Cosmin Vasile Uglean
Adăugat de Cosmin Vasile Uglean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea este o minune care se întâmplă mereu, oricând, oriunde; ţi se aude sufletul cum încolţeşte într-o lumină fără vârstă.

Ştefan Radu Muşat în Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Maria Matei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idealismul este o lumină unică şi ea aparţine omului, iar omul trebuie să aparţină acestei lumini pentru a fi într-o unitate şi armonie perfectă numită lumina pură.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea zace într-o flacără a deşertăciunii; deşi ea ridică numeroase biserici, îi lipseşte luciditatea. Dumnezeul pe care oamenii îL caută, nu este în temple: El este existenţa naturală a tot ce este viu pe pământ. Pământul este la fel de dumnezeiesc şi dătător de viaţă.

aforism de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea singurătăţii mele

În noaptea singurătăţii mele,
gătită, iese luna la plimbare.
Sub cerul cenuşiu,
plâng ochii stelelor senine,
uimite, aruncă-n evantai
flăcări vineţii.
Priveam în sus
cu ochii mari, sorbind
doar întuneric.
Secundele se scurg încet,
o mână grea parc-ar fi oprit,
minutarele ceasului ceresc.
Toate gândurile-mi zboară,
într-o chinuitoare dorinţă
de odihnă.
Puncte sfioase de lumină gălbejite,
coboară lin,
ca o broboadă albă de mătase.
Zăresc sub gene plumbuite,
mici vrăjitori,
ne-ntrecuţi făurari de vise.
Şi bezna mă înghite,
din neguri jucăuşe
pe-a viselor aripă,
în noaptea mută şi pierdută

poezie de Amelia Magori
Adăugat de AMIKA
Comentează! | Votează! | Copiază!