Angoasele triste ale unui vals voios

Adevărul este că vine-o vreme
Când nu mai putem plânge pentru o muzică
Devenită prea mult sunet nemişcat.

Vine-o vreme când valsul
Nu mai exprimă dorinţa, un mod
De a dezvălui dorinţa şi umbrele ei goale.

Prea multe valsuri au luat sfârşit. Şi-apoi
Există acel Hoon c-un munte de minte,
Care nu şi-a manifestat niciodată prin vals dorinţa,

Care-a descoperit toate formele şi ordinea-n singurătate,
Pentru care formele n-au luat niciodată chipuri omeneşti.
Acum, pentru el, aceste forme-au dispărut.

Nu există ordine în mare – şi nici în soare.
Formele şi-au pierdut strălucirea.
Există această imprevizibilă droaie de oameni,

Aceste imprevizibile feţe şi braţe,
O imensă nelinişte sub presiune, mereu eliberată,
Aceste voci strigând fără a şti pentru ce,

Dar dorind să fie fericite, fără a şti cum,
Impunând forme pe care nu le pot descrie,
Cerând o ordine dincolo de puterea discursului lor.

Prea multe valsuri au luat sfârşit. Şi totuşi formele,
Pentru care vocile strigă, acestea, pot fi, de asemenea,
Anumite manifestări ale dorinţei, moduri de-a se dezvălui.

Prea multe valsuri – Epopeea neîncrederii
Răsună mai devreme şi mai des, curând va fi permanentă.
Câteva armonii sceptice-n curând, într-o muzică sceptică,

Vor uni chipurile, iar formele acestor oameni
Vor străluci iarăşi în mişcare, muzica
Va fi mişcare şi va fi plină de umbre.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Află Ceea Ce Eşti pentru că restul sunt doar efemere poveşti. Şi ducem prea multe poveşti cu noi. Ştim prea multe, credem prea multe, vrem prea mult, sperăm prea mult. Şi toate aceste dorinţe ne leagă cu lanţuri invizibile de identitatea corp-minte, de ceea ce nu suntem. Pentru că dorinţa pentru ceea ce nu eşti aparţine a ceea nu eşti.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idei despre ordine

Vine o vreme când valsul nu mai este la modă,
Când încetează să mai reprezinte un sentiment,
Să mai dezvăluie dorinţa şi umbrele ei goale.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea devine sunet, prin intermediul Forţei Vitale. Esenţa devine formă, prin intermediul Forţei Creatoare. Este un proces sacru, care susţine existenţa întregului Ansamblu Existenţial. Iar acum se poate observa că formele nu sunt ceea ce par - ci Esenţa exprimată în respectivul mod, iar acest lucru poate fi o adevărată gură de aer proaspăt pentru toţi cei care sunt afundaţi şi rătăciţi în lumea aparenţelor relative. Formele există în lumea contrastelor, Esenţa există în Lumea Liniştii.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul dansatorului este atât de alert, încât privirea spectatorului este absorbită complet în Lumea Văzută. Dincolo de ceea ce se vede, există ceea ce nu se vede şi ceea ce nu cere atenţia privitorului. Formele sunt diverse, lumea este colorată, iar peisajul existenţial este un ansamblu tentant. Şi, da, lumea formelor este tentată, pentru că mişcarea continuă seduce mintea aflată într-o permanentă căutare de nou, de aflare, de descoperire şi de acumulare. La o privire mai pătrunzătoare, putem observa Observatorul, întrucât Nevăzutul se află printre formele văzutului, fiind martor la paşii de dans ai materiei. Dincolo de manifestat, se află Nemanifestatul din care provine Totul. Oceanul de Conştiinţă. Ce a fost înainte să existe o manifestare? Linişte. Deplină. Şi este în continuare.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva studiază un material şi tânjeşte să-l înţeleagă, această dorinţă arzătoare este numită "rugăciune". Pentru că o rugăciune este o lipsă, însemnând că cineva imploră pentru lipsurile sale, aşa încât Creatorul îi va satisface dorinţa. Stăruinţa în rugăciune este măsurată prin dorinţă, atâta timp cât există un lucru de care cineva are neaparat nevoie, dorinţa pentru acel lucru este mai mare. În concordanţă cu măsura nevoii, aşa este şi măsura dorinţei arzătoare. Există o regulă ca, în lucrurile pentru care cineva depune cel mai mare efort, străduinţa creşte dorinţa şi persoana vrea să primească împlinire pentru deficienţa sa. Astfel, o dorinţă este numită "rugăciune", "muncă din inimă".

Baal HaSulam în Shamati
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compozitorii germani nu au izbutit să vorbească cu glasul poporului, n-au zugrăvit viaţa aşa cum este... Trebuie să redăm epoca noastră aşa cum este ea şi să sesizăm formele noi, pe care ni le dictează însăşi viaţa... Neîndoielnc, noi am cucerit un anumit domeniu al muzicii şi anume muzica instrumentală. Dar nu avem încă o operă germană, din acelaşi motiv pentru care nu avem încă o dramă naţională. Ne-am ridicat în sfere prea înalte, suntem prea savanţi ca să creăm caractere omeneşti vii.

Richard Wagner în articol (1834)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este ceva profund artificial în întreg sistemul de valori pe care se sprijină viaţa noastră. Nu numai în economie politică, unde deformările sunt vizibile şi răul uşor de localizat. Tulburările monetare sunt numai cele mai evidente, dar nu şi cele mai acute ale lumii vechi. Sunt alte descompuneri, mai grave, sunt alte agonii, mai triste. Nu vom pricepe nimic din criza economică pe care o studiem, dacă ne vom opri la aspectele ei tehnice. Ele sunt secundare, absolut secundare. Nu un sistem financiar cade astăzi, ci un sistem istoric. Nu câteva forme se lichidează, câteva fapte, câteva detalii, ci o întreagă structură. Dacă există o criză a noţiunii de valoare în economie şi finanţe, ea nu este un fapt particular, ci se integrează într-o criză generală a valorilor pe toate planurile vieţii moderne. Trăim cu prea multe abstracţii, cu prea multe năluci. Am pierdut pământul de sub picioare. Nu numai raportul dintre hârtie-monedă şi aur s-a rupt, ci raportul dintre toate simbolurile noastre şi noi. Este o prăpastie între om şi cadru. Formele acestea de viaţă pe care le vedeţi s-au dezumanizat.

Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul este un instrument. Foarte preţios, de altfel. Însă omul nu este gândurile sale, deşi, de cele mai multe ori, identificarea sa cu gândurile este completă. Doar prin raportarea la gânduri se creează războaie, conflicte, violenţe - într-un cuvânt, zgomote. Gândul este o creaţie, deci are o formă, chiar dacă ochii umani nu pot vedea această formă. Gândul are o vibraţie proprie, fiind o entitate de energie aflată în călătoria sa individuală. Aşadar, gândurile nu sunt incluse în oameni, ci există printre oameni, intrând într-o relaţie cu acei oameni cu care rezonează. Însă oamenii nu ştiu acest lucru - nu ştiu faptul că formele lor sunt separate de formele de gând - tocmai de aceea oamenii au devenit prizonierii gândurilor, gândirea reprezentând, în mod paradoxal, cea mai puternică slăbiciune a omenirii. Şi de ce este cea mai puternică? Pentru că oamenii nu ştiu faptul că gândul este o dependenţă, iar în acest mod, calea gândului devine mult mai uşoară.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Relaţia cu gândurile
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii planetei

Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieţi amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăieşte...
Sunt mult prea multe crime
Iar viaţa prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viaţa ne-ncălzeşte...

Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Şi nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viaţa este mută...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inele obosite

Există dorinţa de-a reveni, de-a iubi, de-a nu dispărea niciodată –
şi există dorinţa de-a muri, dorinţe purtate de doi
curenţi potrivnici între care nu-i un istm să-i despartă.

Există dorinţa unui sărut cât Viaţa şi-ntreaga-i cuprindere,
care se termină-n sahara unei agonii complite,
ca o sinucidere!

Există dorinţa de-a... nu avea dorinţe, Hristoase;
te arăt cu degetul meu sinucigaş şi de-aceea deicid:
există dorinţa de-a nu fi avut o inimă-n piept, ci doar oase.

Primăvara revine, revine pentru a pleca. Iar Dumnezeu,
arcuit peste timp, se repetă pe sine însuşi – şi trece, trece
cărând în spate coloana vertebrală a întregului Univers.

Când tâmplele-ndură bătăi lugubre de tobă, dureroase,
când visul încrustat pe jungher doare,
există o dorinţă care se vrea scrisă-n acest vers!

poezie de César Vallejo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să candidez pentru un post politic? Nu. M-am culcat cu prea multe femei, am luat prea multe droguri şi am fost la prea multe petreceri.

citat din George Clooney
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exces de sentimente

Prea multe sentimente

Într-o singură inimă

Prea multe gânduri inocente

Adunate în palmă

Prea multe dureri prea multe vise

Unde au loc şi rezistă timpului

De atâta vreme închise

Ascunse de razele soarelui

Prea multe semne de întrebare

Ca într-un joc divin

Prea multe răspunsuri în aşteptare

Unde rătăcesc de nu mai vin

Şi totul pare anormal de firesc

Toate nedreptăţile din labirintul lumii

Una câte una ne-amăgesc

Lovind la porţile raiului inimii

Unde oare încap atâtea cuvinte nerostite

Când totul este ocupat de iluzii

Unde trăiesc speranţele adormite

În aşteptarea fericitelor concluzii

Prea multe sentimente într-o singură inimă

Ce bate împovărată de griji şi nevoi

Prea multe şi totuşi prea puţine

Din fericire pentru noi...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă există vreo formă muzicală care să fie expresia directă a senzualităţii, aceasta este valsul vienez... Valsul a fost dansul noii perioade romantice de după războaiele lui Napoleon, şi contemporanii primelor valsuri au fost şocaţi de erotismul acestui dans, în care o femeie îşi îmbrăţişează partenerul, îşi închide ochii într-un vis fericit, şi pluteşte de parcă lumea ar fi dispărut. Melodia noilor valsuri emană dor, dorinţă şi tandreţe.

citat celebru din Max Graf
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În condiţii amiabile am divorţat de Prostie

Am încercat
să
mă-nţeleg
cu
prostia

Într-o vreme
chiar
am copilărit
cu
ea

Aş putea
zice
că
mi-a fost
şi
iubită

Oricum

Am sărutat-o

Şi
i-am admirat
formele
perfecte

Am ezitat

Voiam
să spun

formele mortale

Pentru
că
v-o spun
aşa
ca fapt divers

Moartea

doamnelor
şi
domnilor

e
cea mai mare
prostie
din
Univers

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (20 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşadar, la nivelul de bază al oricărei forme, există unda. Vibraţia. Sunetul. Toate formele create, sunt sunete aşezate într-o anumită formă. Însă, de unde provin aceste sunete? Din Oceanul Esenţei Fără De Formă. Orice sunet provine din Linişte. Înainte de undă, este Linişte. Din Oceanul Esenţei, se nasc vibraţiile, care sunt un rezultat al unui semnal intangibil al Esenţei. Vom numi acest semnal, Punctul Zero, care poate fi perceput ca fiind Forţa Vitală prin care Esenţa se manifestă. Prin Punctul Zero - prin Forţa Creatoare - Conştiinţa Fără De Formă devine creaţie manifestată. Acum am ajuns la un grafic foarte evident: în adâncime există Conştiinţa Fără De Formă, la suprafaţă există creaţia manifestată, iar cele două sunt divizate chiar de hotarul dintre Absolut şi relativ: Punctul Zero. Între Absolut (Liniştea Intrinsecă) şi relativ (melodia creaţiei) există Punctul Zero (Forţa prin care Liniştea devine melodie). Foarte mulţi călători spirituali confundă Punctul Zero cu Conştiinţa Intrinsecă şi tocmai de aceea nu ajung să simtă niciodată Uniunea Completă cu Tot Ceea Ce Este.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de gheaţă

există câte un anotimp pentru toate
pentru a ne desfăta naivi cu lanurile de blândeţe din privirea mamei
fără să ne imaginăm cât de multe tranşee ne aşteaptă dincolo de proximitatea lor
pentru a ne juca de-a v-aţi ascunselea cu fericirea
pierzând mai mereu
pentru a ne calibra paşii către cruce
pentru a încerca în zadar să dobândim
imponderabilitatea păsărilor

pentru a privi în noi înşine ca într-un jurnal morbid de ştiri
pentru ca mai târziu sau mai devreme să fim năuciţi
de cât de multe adevăruri
pot fi muşamalizate de retină

şi o tăcere care dizolvă tot ceea ce cunoaştem există
pentru care noi oamenii şi anotimpurile vieţilor noastre
nu suntem decât îngrăşământ natural
pentru florile de gheaţă
de la ferestrele veşniciei

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Susan Orlean: Sunt prea multe idei, lucruri şi oameni ca să le putem face faţă. Prea multe direcţii în care putem merge. Începusem să cred că motivul pentru care este important să ţii la ceva cu pasiune este acela că reduce lumea la o dimensiune în care ne putem descurca mai uşor.

replică din filmul artistic Hoţul de orhidee
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru minte viaţă fără corp nu există, pentru viaţă corpul este exact cum au fost corpurile, formele din visul tău de azi-noapte. "Căci umbră şi vis este lumea aceasta."

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de gheaţă

există câte un anotimp pentru toate
pentru a ne desfăta naivi cu lanurile de blândeţe din privirea
mamei
fără să ne imaginăm cât de multe tranşee ne aşteaptă dincolo de
proximitatea lor,
pentru a ne juca de-a v-aţi ascunselea cu fericirea
pierzând mai mereu,
pentru a ne calibra paşii către cruce,
pentru a încerca în zadar să dobândim
imponderabilitatea păsărilor,

pentru a privi în noi înşine ca într-un jurnal morbid de ştiri
pentru ca, mai târziu sau mai devreme, să fim năuciţi
de cât de multe adevăruri
pot fi muşamalizate de retină

şi o tăcere care dizolvă tot ceea ce cunoaştem există
pentru care noi oamenii şi anotimpurile vieţilor noastre
nu suntem altceva decât îngrăşământ natural
pentru florile de gheaţă
de la ferestrele veşniciei.

poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa Fără De Formă nu e niciodată absentă din Acum. Liniştea este Acum-ul Fără De Formă, în care există orice formă şi fără de care nicio formă nu ar putea exista. Chiar şi atunci când sunetul rătăceşte, Conştiinţa Pură este prezentă în el, însă concentrarea sunetului pe formele de sunet îi blochează accesul la Adevărata Natură a Realităţii. Liniştea nu s-a despărţit de sunetul manifestat - Ea este prezentă în centrul Adânc al sunetului şi, tocmai de aceea, călătoria de revenire Acasă este o călătorie de Întoarcere în Centrul Fiinţei.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!