Pe acest pământ există un copac minunat, a cărui rădăcină, se găseşte în cer. O, ce mister!
Sub acea umbră, nimic nu vă va putea răni şi vă puteţi odihni acolo fără teamă de furtună. Numele acestui copac inefabil este Iubire, iar fructul său încântător se numeşte (stare de) abandon.

citat din Santa Teresa di Lisieux
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acest copac

Coboară şi dormi în acest copac, în acest copac.
Împinge pământul înapoi în acest copac, în acest copac.
Scoate pământul în acest copac, în acest copac.
Schimbă întunericul în acest copac, în acest copac.
Reconstruieşte picioarele în acest copac, în acest copac.
Elimină reziduurile în acest copac, în acest copac.
Taie lumina în acest copac, în acest copac.
Umple orbitele în acest copac, în acest copac.
Scrie, scrie tu fiinţă vie în acest copac.

poezie de Jacques Roubaud, traducere de Doina-Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

ştiinţă

Ştiinţa este un copac a cărui rădăcină e satisfacţia şi al cărui fruct e tihna.

definiţie clasică de Hacob Paronian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugi de Iubire din cauza unei singure umiliri? Ce ştii despre Iubire în afară de numele ei? Iubirea are o sută de forme de mândrie şi dispreţ, şi se câştigă printr-o sută de mijloace de convingere. Pentru că Iubirea e fidelă, ea cauta pe cineva care e fidel: nu o interesează în niciun fel un tovarăş neloial. Fiinţa umană seamănă cu un copac; rădăcina lui e o convenţie cu Dumnezeu: acea rădăcină trebuia îndrăgită cu toată puterea. O convenţie slabă e o rădăcină putrezită, fără har şi roade. Chiar dacă ramurile şi frunzele copacului sunt verzi, verdeaţa nu ajută la nimic dacă rădăcina e stricată. Dacă o ramură nu are frunze verzi, dar are o rădăcină bună, o sută de frunze vor lua naştere la sfârşit.

Rumi în Iubirea
Adăugat de lucica
Comentează! | Votează! | Copiază!

dragoste (vezi şi iubire)

Dragostea este genul de copac ale cărui fructe nu cresc pe crengi, ci la rădăcină.

definiţie de Bruce Boyd
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găseşte acea stare ce există fără efort şi se odihneşte în ea însăşi. Rămâi acolo... devenind una cu ea.

citat din Mooji
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum unei păsări care stă în copac nu îi este teamă că se va rupe creanga de sub picioare, deoarece încrederea sa nu este bazată pe copac ci pe aripile sale, aşa nici ţie să nu îţi fie teamă de ceea ce este în exteriorul tău. Tot ceea ce ai nevoie este în tine. Dacă ai un vis înseamnă că ai şi resursele necesare să îl îndeplineşti.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândeşte-te că într-un copac există o vioară a iubirii. Gândeşte-te că un copac cântă şi râde. Gândeşte-te că un copac stă într-o crevasă şi apoi devine viaţă.

citat din Alda Merini
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să fiu copac
şi să te protejez cu ramurile mele
fără să te strâng prea tare.
Aş vrea să fiu copac
şi în tăcere să-ţi ofer alinare
în timp ce te odihneşti la umbra crengilor mele.
Mi-aş dori să fiu copac
Pentru a te apăra de loviturile vântului,
Pentru a-ţi îngige răăcinile-n pământ
şi să te sprijin atunci când vei rămâne fără putere.
Mi-aş dori să fiu copac
şi noaptea să cer vântului
să-ţi şoptească ceea ce-mi spune inima.

citat din Alessia de Falco & Matteo Princivalle
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este un mister. Trebuie să aduci acest mister la lumina zilei, şi dacă am să-mi dedic toată viaţa acestui ţel, n-am să consider că am pierdut timpui degeaba: eu mă concentrez asupra acestui mister, pentru că vreau să fiu om.

citat celebru din Dostoievski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copaci [Trees]

Nu cred că voi vedea în veac
Poem frumos ca un copac.

Copac ce suge înţelept
Din pământescul dulce piept;

Copac spre Dumnezeu privind,
Cu ramurile proslăvind;

Copac purtând vara uşor,
Prin frunze, cuiburi de prihor;

Pe care cade şi zăpadă
Şi picături de ploi grămadă.

Poemele de proşti se fac,
Doar Dumnezeu face-un copac.

poezie de Joyce Kilmer, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima zi

Aş dori să mai pot revedea acea primă zi,
Primă oră, primă clipă când m-ai întâlnit,
Dacă era Vară sau Iarnă, umbră sau timp însorit,
Să-mi amintesc ceva, un lucru de atunci, oricare-ar fi.

M-am strecurat prin viaţă fără a lăsa urme; vai,
Inertă, fără vedere-am fost – şi fără prevedere!
N-am sărbătorit îmbobocirea mea, nici a petalelor cădere,
Iar acest copac nu va mai înflori în altă luna mai....

poezie de Christina Rossetti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă trăită fără sentimente? Copac fără frunze... dar fără amintiri de suflet? Copac fără rădăcini...

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul fără speranţă este copac fără umbră.

aforism de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitaţi aici un copac în această grădină care în fiecare vară produce mere, şi noi îi spunem măr pentru că acel copac face mere. Asta e ceea ce face. În regulă, acum aici avem un sistem solar în interiorul unei galaxii, şi una dintre ciudăţeniile acestui sistem solar este că cel puţin pe planeta Pământ, acesta produce oameni! Exact cum un măr face mere!

citat din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lira

Agăţată într-un cui
Zace lira nu-ştiu-cui.

Zace lira unui om,
Sau e plânsul vreunui pom?!

Ce poet ar vrea s-o cânte
Pe aripile-i răsfrânte?!

Care muză să-l inspire,
Cărui vers să-i dea citire?!

Ce minciună să-i mai zică?
Una mare? Una mică?

Ori să-i spună verde-n faţă:
- Eşti o liră fără viaţă!

Eşti un plânset fără leac,
Eşti o umbră de copac
Şi aşa vei fi în veac!

Liră, liră, fără rost,
Pe Pământ de n-ai fi fost!

poezie de Mihail Mataringa (17 noiembrie 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urlat din copac

Tare îţi doreşti
Să te urci în copac
Şi să urli la lună.
Sau invers:
Să te urci pe lună
Şi să urli la copac.
Să urli cu atâta dor,
Încât mamele
Care îşi adorm copiii
Să şoptească:
Fereşte-i, Doamne,
De o asemenea iubire.
Iar bătrânii care se roagă
Să scuture din cap.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acest "Eu-Sunt" este deja perfect? "Ce urmează?" Eu zic: Nu te aştepta la nimic! Pur şi simplu, lasă viaţa să curgă liberă! Dacă într-adevăr o experienţă este atât de profundă, încât să ne atingă interior, atunci acea experienţă este recunoaşterea a cine şi ce suntem noi. Recunoaşterea Experimentatorului. După care nu mai există: "Ce urmează?" Noi suntem crescuţi de minte în sens evolutiv. Dar dacă există ceva de veacuri perfect în noi? Lui nu i se poate adăuga nimic şi nu i se poate lua nimic. Dar în momentul în care acest "eu" dispare, nu mai există niciun fel de urmare. Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acestui moment simt că îi lipseşte ceva, atunci îl voi vinde pe cea mai puternică experienţă a mea din trecut. Chiar şi experienţa este văzută în noi, indiferent cât de măreaţă ni se pare. În momentul acela, experimentatorul însuşi este dizolvat în Nemărginire. Iar ceea ce rămâne este fără formă, fără margini, este beatitudinea însăşi, este această beatitudine de A FI. Experienţele vin şi pleacă, dar oare Experimentatorul se schimbă?!

Atmaji Maharaj în Ceea ce suntem noi este fără urmă, Partea 2
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără o firmitură

Fapte bune de vei face
La porţi de biserici
Să te vadă lumea, preoţi...
Unde ai vrea... să meriţi
Să te duci şi ajungi!
Când nu bine ai plecat
Si te apuci de judecat...
Arunci piatra imediat
In primul om infometat
Fără să-l fi intrebat...
Cu ce este, el,.. vinovat
De a ajuns de lume aruncat
Ce încercări l-au doborât...
Ca un copac in rece vânt
Ce nu-s toţi cu aceeaşi
tărie pe pământ...
Da-poi omul din lut făcut
Fără rădăcini in pământ
Şi de alţii abandonat
Cum se sprijină in furtună
Fără o palmă şi o firmitură...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără o firmitură

Fapte bune de vei face
La porţi de biserici
Să te vadă lumea, preoţi..
Unde ai vrea,.. să meriţi
Să te duci şi ajungi!
Când nu bine ai plecat
Si te apuci de judecat..
Arunci piatra imediat
In primul om infometat
Fără să-l fi intrebat...
Cu ce este, el,.. vinovat
De a ajuns de lume aruncat
Ce incercări l-au doborât..
Ca un copac in rece vânt
Ce nu-s toţi cu aceeaşi
tărie pe pământ..
Da-poi omul din lut făcut
Fără rădăcini in pământ
Şi de alţii abandonat
Cum se sprijină in furtună
Fără o palmă şi o firmitură...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un moş într-un copac
Cu-o barbă bună de leac.
Doar că păsări fără şir
I-o smulgeau fir după fir,
Cuiburi să-şi facă-n copac.

limerick de Edward Lear din A Book of Nonsense
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!