Deprindere umană
Obiceiul nu se pierde,
Se păstrează an de an:
Unii trec prin spațiul verde
Cum ar face-o un plăvan.
epigramă de Mihai Haivas din Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai Haivas

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Decenii de hoție (amfibrah)
"Trec anii, trec lunile-n goană"
Și văd cum, guvernele toate
Pe hoți nu îi iau la prigoană!
tristih de Mihai Haivas din Hașmișuri umoristice (2010)
Adăugat de Mihai Haivas

Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul Imnului de Stat "stimulează" românii
Imnul, clar ne-a indicat
Nimeni să nu stea-n visareȘ
Și cum mulți ne-am DEȘTEPTAT,
Iar vom face-o TREABĂ MARE!
epigramă de Mihai Haivas din Semințe din... dovlleacul meu (2015)
Adăugat de Mihai Haivas

Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradox
Și-ntr-un cap deștept, se pare -
Ca în culme-a ironiei -
Spațiul rezervat prostiei
Este-adesea mult prea mare.
paradox epigramatic de Mihai Haivas
Adăugat de Mihai Haivas

Comentează! | Votează! | Copiază!
Remanieri guvernamentale (dactil)
Zilnic îi trec pe români mari fiori
"Noii" miniștri, aduși prin transfer:
Celor purtându-și ieri capul în NORI,
Azi le iau locul, picații din CER.
epigramă de Mihai Haivas din Joc de picioare în cinci ritmuri (2017)
Adăugat de Mihai Haivas

Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradox
Și-ntr-un cap deștept, se pare -
Ca o culme-a ironiei -,
Spațiul rezervat prostiei
Este adesea mult prea mare.
epigramă de Mihai Haivas din Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai Haivas

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vârsta a treia pentru unii bărbați
Timpu-n care nu alergi
Pentru bani, ci stai prin crame,
Nici la dame nu mai mergi
Și te-apuci... de epigrame.
epigramă de Mihai Haivas din Semințe din... dovleacul meu (2015)
Adăugat de Mihai Haivas

Comentează! | Votează! | Copiază!

Greul este rădăcina ușorului. Calmul este stăpânul mișcării. De aceea înțeleptul totdeauna își păstrează seriozitatea; el își păstrează totdeauna calmul. Ce rușine că regii, căpetenii de nenumărate oști, se conduc pe sine în mod ușuratic! Superficialitatea îi pierde pe sfetnici. Agitația îi pierde pe regi.
Lao Tse în Tao Te King, 26
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tranziție și sărăcie la român
Obiceiul nu și-l pierde
Iese des la "iarbă verde"
Și-ar putea să mai trăiască
De s-ar învăța să... pască!
epigramă de Nichi Ursei din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Codrul să rămână verde
Fără milă, cu securea,
Muntelui i-au ras pădurea.
Aurul verde al țării
A luat calea-înstrăinării.
Codrul își pierde destinul.
Guvernul e chior, nu vede.
Mai bine-ar pierde stăpânul,
Codrul să rămână verde.
poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Un tip calculat (dactilic)
Nimeni nevrând să-l dezmierde,
El deveni responsabil:
Timpul pe care îl pierde
Nu-i niciodată... probabil.
epigramă de Mihai Haivas din Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai Haivas

Comentează! | Votează! | Copiază!
Păsări
Cercuri de lumină
umplu spațiul acesta gol
pe care nu-l cuprinde
nimeni
Prin ele trec păsări
ca niște gânduri uitate
Păsările cântă
neauzite de nimeni
un cântec din altă lume
alb și înalt
și dispar într-un copac uriaș
ca un nor
apărut din senin
Prin spațiul acesta gol
vibrează și acum neștiut
o aripă de înger
poezie de Ioana Trică din Altcineva (octombrie 2005)
Adăugat de Ioana Trică

Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin a ramurilor mreajă
Prin a ramurilor mreajă
Sună cântec ca de vrajă
Și mângâie în urechi,
De sub teiul nalt și vechi..
Printre ramuri, printre frunză,
Cearcă luna să pătrunză,
Ce frumoasă și senină,
Vars-o dungă de lumină.
Numai buciumele sună,
Pe când discul blândei lune
Trece rariștea de fag,
Sună buciumul cu drag.
Și-i răspunde codrul verde,
Iară sufletu-mi se pierde,
Fermecat și dureros,
După chipul tău frumos.
Și cum cântă păsărele
De amoru-ne ntre ele,
Ciripind în verde crâng,
Ne mai râd... și ne mai plâng.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând nostalgic
Trecut-au zilele-nsorite,
Precum mireasma din petunii;
Azi vremurile-s încâlcite,
Dar nu... ca pletele la unii.
epigramă de Mihai Haivas din Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai Haivas

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei domnișoare
Bărbaților, dorind să placi
Cam scump te-mbraci, dar unii spun
Că tot astfel te și... dezbraci!
tristih de Mihai Haivas din Hașmișuri umoristice (2010)
Adăugat de Mihai Haivas

Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând nostalgic
Trecut-au zilele-nsorite
Precum mireasma din petunii,
Azi vremurile-s încâlcite,
Dar nu ca pletele la unii.
epigramă de Mihai Haivas din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", epigramă selecționată dintre cele primite (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Patent personal
Sunt încă verde,-așa ca energia,
Dar nici o fată nu mă bagă-n seamă;
Încerc că o seduc cu veselia
Ce-ar fi produsă de o epigramă.
epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot rătăcind prin întuneric
nu-ți pierde speranța.
Păstrează credința
că vei descoperi lumina.
catren de Dumitru Delcă (2019)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sforării naționale
Într-o lume cam sprințară
Și cu lupte pentru cheag,
Unii, sfoară dau în țară,
Alții, sforile le trag.
epigramă de Mihai Haivas din Hașmișuri umoristice (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Opinii diferite (2)
Despre mine, comentând,
Spun confrații la tot pasul:
Unii, ca am NASU-n vânt,
Alții, că-mi prea bag eu NASUL.
epigramă de Mihai Haivas din Culegerea Epigrama zilei (2019)
Adăugat de Mihai Haivas

Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Giovanni
trec prin rotund
trec prin pătrat și triunghi
prin cer și prin iad
alergând pe uvertura lui Mozart
luna se așază-n copac
și nediscret bufonul lui Don Giovanni toarnă hohote de râs
într-un pahar cu vin roșu
o fată e strânsă în brațe
iubești pe de rost și timpul și spațiul din tine
judecata din urmă tot crezi că nu vine
devii un instrument pus pe note
intrând în rezonanță cu întreg universul
în liniștea încăperii nimeni nu respiră
doar se plutește dulce și amar
și te admiri din cap și până la unghii
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!