Cantilenă
Iubita mea e moartă
Și-n păr c-un trandafir,
Încet, încet, o poartă,
Un dric spre cimitir.
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cantilena
Iubita mea e moartă
Și-n păr cu-n trandafir
Încet, încet o poartă
Un dric spre cimitir.
Ea doarme albă, albă
Ca florile de crin
Purtând la gât - sub salbă
O cruce de rubin.
Adânc mormânt îi sapă
Gropar, pentru sicriu...
Ca doi în el să-ncapă:
O moartă și un viu!
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt lângă tine...
Sunt lângă tine, te iubesc
Și văd cum altul te sărută,
Și-n loc să țip, eu vă zâmbesc
C-o bucurie prefăcută.
Ca și cămila sunt, ce poartă
Prin largi pustiuri africane
Apa întregii caravane
Și ea de sete pică moartă...
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Năluca
Și cea din urmă, albă ca o moartă,
Plecând din prag s-a-ntors... parcă zâmbea.
Sunt singur. Plouă. Vâmtul geme-n poartă.
Nălucă-ai fost și tu, iubirea mea!
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Cincinat Pavelescu
Cincinat săgeată fină
Tânăr mi-a rămas în gând...
Pomii, ce rodeau lumină,
Nu îmbătrânesc nicicând!
madrigal de Ion Ghera din Săgețile lui Cincinat (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se duc încet
Se duc încet, nebune clipe
Spre amurg,
Cerul întreg întinde-aripe,
Stele curg.
Păsări plutesc, ca o chemare
Sau îndemn,
Îmbobocită... ca o floare,
Îmi faci semn.
Rebele gânduri spre lumină
Mă împing
Și-n lacrima de rouă plină
Vise sting.
Doar tu si eu, frunze căzute
Din nimic
Și din dureri... necunoscute,
Mă ridic.
Se duc încet, acele clipe
Care-au fost,
Tot alergând înspre risipe
Fără rost.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antifonare
În plin cimitir, curios,
Pe soacră, mi-au spus de la poartă,
C-o-ngroapă c-un metru mai jos...
Fiindcă nu tace nici moartă!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți mai aduci aminte, Doamnă?
Îți mai aduci aminte, Doamnă?
Era târziu și era toamnă
Și frunzele se-nfiorau
Și tremurau în vântul serii
.....................
Ți-aduci aminte și de seara
Cu-amurgu-acela violet,
Când toamna-și acorda încet
Pe frunza-i galbenă, chitara.
Pe lac ce-n lună s-argintase
Încet o lebădă trecea
Și pata-i albă se pierdea
În noaptea care se lăsase.
...............................
Era târziu și era toamnă...
Îți mai aduci aminte, Doamnă?
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui Căpitan, care ironiza pe magistrații ce se întorceau de la o înmormântare oficială. El, de altfel, se bucura de o reputație aquatică câștigată... la vechime.
După o bătrână ce-a murit
Am fost la cimitir, cernit;
Și Nicu'n veci palavragiu
Mi-a spus că sunt "pomanagiu".
Pe dânsul însă pașii'l poartă
De șeapte ori pe săptămână
Ca pe noi azi la o bătrână,
- Bătrână vie, dar nu moartă!
poligramă de Cincinat Pavelescu din Epigrame (1925)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celor care pocesc numele lui Cincinat Pavelescu
Nu-i Cincinescu Pavelat
E Pavelescu Cincinat
Și-oricât vrei tu să îl pocești
E prea isteț să reușești.
epigramă de Andrei Lupu
Adăugat de wolfpress
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi, mamă, am fost la tine iar la cimitir
Azi, mamă, am fost la tine iar la cimitir,
Din curtea ta, eu ți-am adus un trandafir.
Un trandafir, de-ăl roșu și împupit,
E floarea, dragă mamă, ce ai iubit.
Și ți-am adus, măicuța mea, șio lumânare,
Ca să o aprind la sfânta cruce, că e sărbătoare.
Și candela ți-aprind încet, în taină,
Să nu-ți perturb eu somnul, iubită mamă.
Și chiar afară dacă este frig sau soare,
La tine, mamă, am să vin să-mi cer iertare.
Cu ochiin lacrimi, mă aplec acum și plâng,
Eu candela ți-aprind avându-te mereu în gând.
poezie de Dorel Marin (18 septembrie 2018)
Adăugat de dodorel62
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prefață la volumul de epigrame iscălit de Ionel, Cincinat și Mircea Pavelescu
Între Mircea sprinten și-ntre Ionel,
Ce-și ironizează fratele prea chel,
Cincinat în toga vârstei ne apari
Un Isus ce iartă pe cei doi tâlhari!
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Cincinat Pavelescu
Cu spirit fin, romanțele și oda
Vărsând lumină peste veacul snob,
O viață-ntreagă te-ai târât cu roba,
Cu duhul însă niciodată rob.
madrigal de Pavel Bellu din Studii și eseuri despre epigramă (2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clubului epigramiștilor "Cincinat Pavelescu"
Clubul este patronat
De - post mortem - Cincinat.
Deci e sigur, nu-i poveste:
Cel puțin un spirit este.
epigramă de Leonida Secrețeanu din Culegere de epigrame (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maestrului Cincinat Pavelescu, prezident - epigramist
Oricând prezida ședința
Cincinat, avea loc drama:
"Părțile"-așteptau sentința,
El venea cu... epigrama
epigramă de Aurelian Păunescu din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Mircea Pavelescu, autor al epigramei: Comitem toți o mișelie/ Lovind mereu în Cincinat:/ Întotdeauna e păcat/ S-ataci un leu în agonie.
Leul, chiar în agonie,
Are-n coada-i vijelie,
Și-n țărână îl abate
Pe nepotul temerar,
Care trage pe la spate
Lovitura de măgar.
hexagramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Madrigal trist. Sirenei
Noaptea parcă este o perdea albastră
Peste care fluturi galbeni s-au oprit.
Vino, ca să plângem pe iubirea noastră,
Pe iubirea noastră care-a-mbătrânit.
Vom schimba surâsuri palide și rare
Ca petala unui veșted trandafir,
Turburând a nopții tainică-nserare
C-un sărut pe frunte ca de cimitir.
Și vom pune floare tânără și vie
Pe iubirea noastră care-a-mbătrânit.
Vino: Cerul pare-o pânză albăstrie
Peste care fluturi galbeni s-au oprit.
madrigal de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele-s din ce în ce mai cenușii,
Nopțile-s tot mai întunecate,
Te aștept, tu însă nu mai vii
Și mă-ndrept încet, încet spre moarte.
catren de Victor Rechițian (27 februarie 2011)
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebunul
Am îndrăgit, fără nădejde,
Pe zâna moartă Fericirea.
Să nu vă bateți joc de mine,
Sunt om ca voi în toată firea...
Și-o văd, în fiecare noapte,
Mireasa tânără cum vine;
Ca o vedenie ușoară
Încet s-apropie de mine.
Din creștet, vălul alb, subțire
De-a pururi fața i-o ascunde.
Prin străvezimea lui, se vede
Zăpada formelor rotunde.
În părul lung și negru poartă
Uscate flori de lămâiță...
Ființă-aievea ori părere,
Eu te iubesc de mult, zeiță!
Dar ochii tăi, ascunși vederii
Nu vor, cu dulcea lor otravă,
Să-mi vindece durerea-nfiptă
Adânc, în inima bolnavă.
O, vino, vino mai aproape,
Aruncă vălul de pe față!
Să simt fiorul sărutării,
Să te cuprind odată-n brațe!...
De la-nceput ți-am fost ursită,
Dar o putere ne desparte
Și ne-a menit să fim, iubite,
În veci aproape și departe.
Pierdut ești pentru totdeauna,
De-mi ceri să-ți dau o sărutare,
Că, dacă mă cuprinzi în brațe,
Ca fumul, trupul meu dispare.
E vai de cel ce-n viața asta,
În suflet, taina mea o poartă.
Când toți vor crede că sunt vie,
El singur știe că sunt moartă!...
.....................
Plutind, pornește pe alee,
S-ascunde-n umbră de palate
Și stă, o clipă, lângă banca
Unei perechi înamorate...
În cimitir acuma intră,
O văd cum trece înainte:
O arătare luminoasă
Pășind încet peste morminte.
Și-n colț m-așteaptă lâng-o groapă:
E amăgirea cea din urmă...
Cu brațele întinse dornic,
Alerg... Puterea mi se curmă...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Omagiu lui Cincinat Pavelescu
Ai fi trecut neobservat
Ca magistrat și om de seamă
De nu erai un consacrat
În epigramă.
madrigal de Eugen Albu din Săgețile lui Cincinat (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intimă
Îți mai aduci aminte, doamnă?
Era târziu și era toamnă,
Și frunzele se-nfioreau,
Și tremurau în vântul serii
Ca niște fluturi chinuiți,
Ca niște fluturi rătăciți
Din țările durerii.
Ți-aduci aminte iar de seara
Și-amurgu-acela violet,
Când toamna și-acorda încet,
Pe frunza galbenă chitara?
Pe lac, ce-n lună s-argintase,
Încet o lebădă trecea,
Și pata-i albă se pierdea
În seara care se lăsase...
Și-atunci, doar inimă și vise,
Ne-am dus ca lebăda și noi,
Călcând nisipul plin de foi
Sub ceața care-l umezise.
Așa născut, în plină toamnă,
Amorul meu ce-nmugurea
Sub foi ce toamna-ngălbenea...
Îți mai aduci aminte, doamnă?
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!