În încleştarea purpurie a războiului

În încleştarea purpurie a războiului
Câmpurile deveniseră negre şi goale;
Femeile plângeau;
Pruncii fugeau, nedumeriţi.

A apărut şi unul care nu înţelegea ce se petrece.
A întrebat. "De ce se întâmplă toate acestea?"

Apoi, un milion de oameni s-au străduit să-i explice.

Era un vacarm încâlcit limbi,
Însă motivul nu era pe-acolo.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, am o mie de limbi

Da, am o mie de limbi,
Iar nouă sute nouăzeci şi nouă dintre ele mint.

Eu, care mă strădui să folosesc numai una,
Remarc că aceasta nu fredonează ceea ce-mi place,
Stă mută-n gura mea.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi sau trei îngeri

Doi sau trei îngeri
S-au apropiat de pământ.
Au văzut o biserică obeză.
Mici şuvoaie negre de oameni
Veneau şi plecau încontinuu.

Şi îngerii nu înţelegeau
De ce acei oamenii făceau aşa ceva,
Şi nici de ce stăteau atât de mult înăuntru.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pătrate în doi

În lumea lui π a venit un pătrat,
care l-a luat cu el şi pe R
şi i s-a aşezat drept în frunte
şi uite aşa a apărut cercul...
Sau invers?!
Apoi a venit un tip
care a zis că
suma pătratului catetelor
e totuna cu pătratul ipotenuzei
şi aşa a apărut triunghiul
Sau invers?!
Oricum, de atunci s-au invetat
tot felul de chestii
Spre exemplu, a fost unul
care l-a comparat pe E cu m şi c
şi a pus şi el -
în cîrca lui c -
un pătrat.
Şi aşa a apărut bomba atomică.
Bietul om
a încercat să-şi repare greşeala
dar ideile lui au rămas într-o carte
pe care încă nu a înţeles-o nimeni.
Însă
în DOI toate relele lumii
devin suportabile.

poezie de Dorian Rela
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram în întuneric

Eram în întuneric;
Nu-mi puteam vedea cuvintele,
Nici dorinţele din inimă.

Apoi, deodată, a apărut o lumină mare –
"Vreau înapoi, în întuneric."

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am perioade negre. Dar cine nu le are? Însă nu ele mă au pe mine. Eu nu aparţin răului care mi se întâmplă, ci fiinţei care sunt. Aşa încât pot zice că am noroc că mi se întâmplă să am şi perioade negre.

citat din Irvin Yalom
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găurile negre sunt motivul care ne face să credem că timpul nu va creşte pentru toţi observatorii.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile şi mărţişorul

Femeile mătură curţile
femeile dau cu aspiratorul
femeile fac dragoste
femeile repară acoperişurile
femeile fac copii
femeile vopsesc gardurile
femeile vin de la munca câmpului
femeile calcă
femeile spală
femeile vin de la supermarketuri
cu poalele pline
pâine
cafea naturală
mango
piper
vin
carne
kiwi
ceai
barbaţii
o întâmpină cu un zâmbet empiric
şi-i pune în piept un suvenir
minuscul numit mărţisor
care face minuni
înduplecând-o astfel
să-i gătească
să-i spele
să-i
să-i
să-i...

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinci secole s-au străduit, fără prea mult spor, turcii şi tătarii să ne explice cam cum va arăta venirea comuniştilor.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (mai 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când oamenii ajung pe vârful unui deal

Când oamenii ajung pe vârful unui deal
Dumnezeu se apleacă spre ei,
Le scurtează limbile şi le prelungeşte braţele.
Cei mai puţin puternici au o viziune a morţii lor,
Înainte de a fi lună plină
Noile batalioane se vor ridica,
Batalioanele albastre.
Nu va fi încă lună plină
Când copiii schimbării vor cădea
În fruntea noilor batalioane,
Batalioanele albastre.

Smintelile şi virtuţile vor fi strivite-n picioare.
O biserică şi un tâlhar vor cădea împreună.
O sabie va veni-n ajutorul celor orbi
Îndrumată de Dumnezeu, fulgerând pentru a face semn,
Legănând un crez ca pe o cădelniţă
În fruntea noilor batalioane,
Batalioanele albastre.
Unelte ale impulsului naturii în marş,
Oameni născuţi din nedreptăţi, oameni născuţi din adevăr,
Oameni ai noilor batalioane,
Batalioanele albastre.

Zăngănitul săbiilor este înţelepciunea Ta,
Cei răniţi fac gesturile pe care le făcea Fiul Tău;
Picioarele cailor înnebuniţi sunt o parte din toate acestea –
Oh, cealaltă parte-i mâna unei mame pe fruntea unui tânăr.
Apoi, iute, şarjând printr-o umbră
Oamenii noilor batalioane,
Batalioanele albastre –
Dumnezeu îi duce sus, Dumnezeu îi duce departe,
Dumnezeu îi duce departe, Dumnezeu îi duce sus –
Aceste noi batalioane,
Batalioanele albastre.

*Unii critici sunt de părere că poemul, unul dintre cele cele mai criptice poeme ale lui Crane,
a fost influenţat de războiul greco-turc din 1897, când el, ca reporter acolo, se afla în liniile greceşti.
Uniforma infanteriei elene avea culoarea albastră.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alexandru cel Mare

Mulţi pe lume Alexandru s-au numit sub sfântul soare,
Însă unul, numai unul, fu cinstit şi cu "cel Mare".

Mulţi eroi au fost pe lume, curajoşi, figuri abile,
Însă unul, numai unul, l-a-ntrecut chiar pe Ahile.

Mulţi purtat-au multe lupte, pe pământul necuprins,
Însă unul, numai unul, fost-a-n toate neînvins.

Mulţi făcut-au multe-n lume, unele sunt şi-azi misteriu,
Fără frică, ca un fulger, el creat-a un imperiu.

Mulţi unit-au multe-n lume – lucruri, oameni, minţi, talente,
El, sub sceptrul său de aur, a unit trei continente.

poezie de George Budoi din Elogii (20 iulie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire

Am rugat pe profesorii care ţin prelegeri despre sensul vieţii
să-mi spună ce-i fericirea.

Am mers apoi la directorii faimoşi care conduc munca
a mii şi mii de oameni.

Ei au dat din cap şi-au surâs, adică s-au prins că
încercam să-i iau peste picior.

Apoi, într-o după-amiază de sâmbătă, colindând pe malurile
râului Des Plaines,
am văzut o mulţime de unguri sub copaci
cu femeile şi copiii lor,
cu un butoiaş de bere şi un
acordeon.

poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu zăcea mort în paradis

Dumnezeu zăcea mort în paradis;
Îngerii cântau imnul sfârşitului;
De pe aripile lor picurau
Pe pământ
Stropi de sânge.
Acesta, lucrul care gemea,
A devenit negru şi s-a scufundat.

Apoi, din cavernele de departe
Ale păcatelor moarte,
Au ieşit monştrii, învineţiţi de dorinţă.
Ei s-au încăierat,
S-au certat pretutindeni
Pentru o îmbucătură.

Dar, din toată povara de tristeţe, asta a fost cel mai trist –
Braţele unei femei încercau să apere
Capul unui om care dormea
De fălcile ultimei fiare.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un om

A fost odată un om
Care-a spus,
"Aliniaţi-mi toată oamenirea rânduri-rânduri."

Şi deodată s-a iscat un vacarm îngrozitor printre oamenii
Care nu erau de acord cu alinierea.
A fost o ceartă mare-n întreaga lume.
A ţinut mult timp
Şi din cei care nu voiau să stea în rânduri,
Şi din cei care tânjeau să stea în rânduri,
A curs mult sânge

În cele din urmă, omul a murit, plângând.
Iar cei prinşi în sângeroasa încăierare
N-au cunoscut împăcarea.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În deşert

În deşert am văzut
O creatură – goală, bestială,
Care, ghemuită pe pământ,
Îşi ţinea inima în mână...
Şi mânca din ea.

Am întrebat, "E bună, prietene?"
"E amară, amară," a răspuns el,
" Dar îmi place
Pentru că e amară –
Şi pentru că e inima mea."

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate aceste lucruri - femeile cu care am greşit, acţiunile cu care am greşit, circumstanţele în care am greşit, toate acestea sunt unelte pentru poet. Un poet trebuie să considere toate lucrurile ca fiindu-i date, chiar şi nenorocirile. Nenorocirile, înfrângerea, umilinţa, nereuşita, acestea sunt uneltele noastre. Doar nu crezi că atunci când eşti fericit poţi să produci ceva. Fericirea constituie un scop în sine. Însă ni se dau greşelile, ni se dau coşmarurile aproape în fiecare noapte, iar sarcina noastră este să le transformăm în poezie.

citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul din cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat vreodată este că sunt femeie. În acest fel ar trebui să simtă toate femeile.

citat din Marilyn Monroe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâne visul

M-a întrebat muza, ce-i rima
Redus la tăcere de o asemenea intrebare
Am alergat pe câmpurile fără garduri
M-am scăldat pe sub ploi şi cascade
Am fugit cu vântul pe creste
Am tremurat in gânduri ca o trestie
M-am tăvălit prin frunze căzute
Simţeam spiritul liber al muzei
Apoi pe o bancă ingândurat
Priveam stratul de flori înconjurat de gard
Apa cişmelei de un robinet zăgăzuită
De alergat nici vorbă sau de tăvălit
Sunt rimele de fier ale oraşului
Şi muza privindu-mă tristă
Imi spuse cu o lacrimă de cerneală
"Eu când am apărut nu era nici o rimă
Când ai apărut omule nu era nici un gard
Suntem captivi şi tu şi eu
Rămâne visul de a fi intr-o zi liberi"

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergând prin cer

Mergând prin cer,
Un om, în straie cernite, ciudate,
A întâlnit o formă radiantă.

Atunci paşii i s-au precipitat;
S-a înclinat cu evlavie.

"Dumnezeul meu..." a spus.
Dar spiritul nu l-a recunoscut.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lămurim aici trecerea unei nave prin argintul nopţii

Lămurim aici trecerea unei nave prin argintul nopţii,
Trista dispariţie a fiecărui val,
Bătăile surde-ale fierului expus unor mari eforturi,
Micul strigăt ale unui om către alt om,
O umbră strecurându-se prin noaptea cenuşie...

Şi căderea unei stele minuscule;
Apoi deşertul, deşertul apelor de departe
Şi susurul moale-al valurilor negre,
Lungi şi singure.

Aminteşte-ţi, o, navă a iubirii,
Tu vii de pe deşertul apelor de departe –
Susurul moale-al valurilor negre,
Lungi şi singure.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt acuzat cum că aş fi vinovat de toate crimele violente care se întâmplă în lume, mă mir cum nu-mi pun în cârcă şi victimele războiului finanţat de ei.

citat din Al Capone
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!