Ultimul poem
O, Allah, deși păcatele mele s-au tot înmulțit,
Eu știu că Iertarea Ta-i mai mare decât toate păcatele!
Iată, îngenunchez în rugăciune plin umilință,
Iar dacă Tu m-alungi,
Atunci cine va fi milostiv cu mine?
Dacă numai făcătorii de bine își pot pune nădejdea-n Tine,
Atunci răufăcătorii și păcătoșii spre cine să se îndrepte?
Singura cale care mă aduce la Tine-i speranța mea în Tine,
Iar mărinimia iertării Tale este aceea că sunt Musulman.
poezie de Abu Nuwas, 756-814, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Clipe frumoase
Au fost multe clipe frumoase
Și cred că nu vor mai fi, știu bine,
Au fost desprinse ca din poveste,
Atunci când eu sunt cu tine.
Aș da tot, cât aș putea
Să vină din nou timpul, știu bine,
O clipă doar să pot să mă-ntorc,
Cu zâmbetul deschis la tine.
Speranța mea nu mai are vlagă
Ea vrea să se stingă-n mine,
Dar domnul mi te-a scos în cale
Și sunt acum cu tine.
Vreau să fiu bine dacă îți dai seama
Și vreau să ne fie bine,
Că uneori greșesc, tu iartă
Și fii mereu cu mine.
poezie de Eugenia Calancea (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Nu-mi cere să fiu alta decât sunt,
Nu pot ca sfinții să ajung deodată,
Tu știi că-s doar o mână de pământ
Țărâna ce se cere modelată.
Să-mi dai putere, să mă-nveți Îți cer,
Să nu mă lași să rătăcesc pe Cale,
Ești Dumnezeu și pe pământ și-n cer,
Făpturile sunt toate ale Tale.
Tu poți să faci din mine ce voiești,
Mă poți purta în slava sau în moarte
Și dacă nu știu bine Cine ești
Nu mă împinge, Doamne, mai de-o parte.
Tu m-ai adus la Tine să mă-nchin,
N-a fost ușor și, Doamne, știi prea bine
Cu câtă noapte ai luptat să vin
Ca să-Ți slujesc, să Te slujesc pe Tine.
Chiar dacă numai o clipita-a fost,
Din viața mea e jumătate dusă,
Tu care-mi știi viața pe de rost,
Tu dă-mi puteri să pot să-Ți fiu supusă.
Sunt încă mică pe cărarea Ta
Și poate încă-n suflet sunt bolnavă,
Întinde-Ț mâna, mângâie cu ea
Și-ajută-mă de vrei să fiu în slavă...
Amin!
rugăciune de Adriana Cristea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ai ști
Dacă ai ști,
cât de dor mi-e de Tine,
deși ești în inima mea
si cât de mare este tristetea
de a nu Te vedea
decât în visul meu.
Cât de mult îmi lipsești,
deși ești mereu cu mine
si cât de adâncă este durerea
de a nu Te auzi
decât în gândurile mele.
Cât de greu îmi este
când Te caut în jurul meu
si nu Te găsesc decât atunci
când vrei Tu să Te pot afla...
poezie de Elena Liliana Popescu din Cânt de Iubire (2007)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel ce se răzbună va cunoaște răzbunarea Domnului, a Celui ce va ține socoteala strânsă a tuturor păcatelor lui. Iartă-i aproapelui tău nedreptățile și, atunci când te vei ruga, păcatele tale iertate vor fi. Dacă un om ține mânie pe un altul, cum poate să-I ceară Domnului vindecare?; el n-are nici o milă pentru alt om, aproapele său, dar pentru păcatele lui se roagă cu lacrimi! El, care nu-i decât carne, el zilnic poartă pică: cine-i va ierta păcatele?
Isus Sirah în Ecclesiasticul, 28:1-5, traducere de Bartolomeu Anania
Adăugat de TraianD

Comentează! | Votează! | Copiază!
Conflict interior
E tare gheața, știu și nu ne este bine,
E tare gheața, știu n-am ascultat de tine!
E frig acolo, știu și este și-ntuneric,
Iar singurul câștig: Par proștilor puternic.
Dacă aș fi rămas copilul ce-l știai,
Sau cel puțin naiv încă mă mai aveai...
Dar nu, nu am rămas naiv și nici copil.
Nu mai e ca atunci, e tot mai dificil!
Nu mai pot să mă-ncred în tine ca atunci,
Chiar dacă îmi promiți numai momente dulci;
Nu-mi mai permit să cred în nicio fericire
Pân' nu mă văd cu ea, departe, în neștire!
Așa că, mă-nțelege și nu mai fi de gheață!
Lasă să vină totul, cum ne e scris în viață...
Sau dacă nu, măcar, hai să ne împăcăm
Și poate, cine știe, n-o să mai eșuăm...
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine aș fie eu fără tine???
Cine aș fi eu fără tine?
Aș fi nebunul fara nume
Căci te-am gasit pe aceasta lume
Pe tine, ce intelegi ale mele glume
Ai lasat in mine adânci urme
Simtirile imi sunt spume
Ce nimeni si nimic nu o sa le curme
Și-ți marturisesc ca lumea o sa se surpe
Atunci cand tu nu ai mai vrea pe mine a sa ma asculte
Picioarele desculte vor păși pe abisuri acute
Te rog sa ierti ale mele defecte multe
Căci in lume sunt vrute si nevrute
Cine ai fi tu fără mine?
poezie de Florin Găman (31 mai 2019)
Adăugat de Florin Găman

Comentează! | Votează! | Copiază!
Conflict interior
E tare gheața, știu - și nu ne este bine,
E tare gheața, știu - n-am ascultat de tine!
E frig acolo, știu și este și-ntuneric,
Iar singurul câștig e că par mai puternic!
...
Dacă aș fi rămas copilul ce-l știai,
Sau, cel puțin, naiv - încă mă mai aveai...
Dar n-am rămas deloc, nici naiv, nici copil.
Nu mai e ca atunci, e tot mai dificil!
Nu mai pot să mă-ncred în tine ca atunci,
Chiar dacă îmi promiți, numai momente dulci!
Nu-mi mai permit să cred în nicio fericire -
Pân' nu mă văd cu ea, departe, în neștire!
Așa că, mă-nțelege și nu mai fi de gheață!
Lasă să vină totul, cum ne e scris în viață...
Sau dacă nu, măcar, hai, să ne împăcăm
Și poate, cine știe, n-o să mai eșuăm!
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (23 iunie 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin

Comentează! | Votează! | Copiază!
Romantic este visătorul incurabil, și cine l-ar putea judeca? Țara în care trăiește este visul: toate păcatele sale sunt idealurile unei iubiri nevinovate, unde poezia devine operă de artă, născută din inima templelor stela..
Și cine l-ar putea înțelege mai bine dacă nu visul în care s-a aventurat?!
Nu există lume exterioară dacă nu există și una în interiorul tău.
Camelia Oprița în Recurs pentru Infinit
Adăugat de Maria Elena

Comentează! | Votează! | Copiază!

Al-Kindi a constatat nu numai că ambiția magicianului este de a-l egala pe Allah, ci și că Allah este cel mai mare magician. Allah îl depășea pe el, Al-Kindi, prin aceea că el crease lumea și toate speciile însuflețite prin forța sunetului. Al-Kindi voi atunci să egaleze puterea insondabilă a lui Allah și se puse și el să creeze scheletele sonore ale câtorva specii, pe care le concepu din joc și care n-aveau, pentru moment, o existență materială: rămâneau, adică, invizibile.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Trio (viața, omul, sufletul)
Vei fi cu mine,
chiar și atunci când muzica
nu va intona melodia ta...
Vei fi cu mine,
și atunci când întunericul unui cer fără stele
va face să tremure a ta respirație...
Vei fi cu mine,
chiar și atunci când florile tale
capul vor înclina, secetei timpului...
Eu, sunt viața ta!
Voi fi cu tine,
chiar și atunci când pămantul pietrificat
nu-mi va permite a culege roadele...
Voi fi cu tine,
și atunci când imensitatea mării
va înghiți visele mele...
Voi fi cu tine,
chiar și atunci când copacul tău
nu-mi va dărui fructul...
Eu, sunt omul!
Voi fi cu tine,
char și atunci când durerea
va atinge inima ta...
Voi fi cu tine,
și atunci când, cu tine nu aș vrea să fiu...
Voi fi cu tine,
chiar și atunci când voi avea aripi
pentru a pleca în zborul fără de-ntoarcere...
Eu sunt sufletul!
"Iubeste-ți aproapele ca pe tine însuți..."
De nu ai iubire pentru tine,
cum vei avea pentru aproapele tău?
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine?
Cine e acea persoană
Care stă mereu cu tine,
Care-ți stă mereu alături
Și îți face numai bine?
Cine e acea persoană
Ce te apără de rău,
Ce te scoate din capcană
Și te-ajută mai mereu?
Cine poate fi acesta?
Cine e, aș vrea să știu?
Ca să-l răsplătesc și eu,
Ca și el aș vrea să fiu.
Să fie un mare doctor, o fi doar un bun actor?
Cine e acea persoană, nu ști dragă cititor?
Imediat să mă anunți, de-o să afli-n viitor,
Ca să-i mulțumesc și eu, înainte ca să mor.
Cine e acea persoană
Care stă mereu cu tine,
Care-ți stă mereu alături
Și îți face numai bine?
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora

Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea de sine începe cu câteva întrebări simple: Pentru ce mă admir eu pe mine? Când mi-a plăcut felul nobil în care m-am comportat? Pentru ce rele imaginate sau reale mă iert azi? Dacă aș fi un pic mai tolerant, înțelegător și blând cu mine, ce mi-aș da voie să fac azi? Dacă aș ști că doar prezentul există și îl pot trăi real, ce aș face azi dacă azi e tot ce am? Privind la visurile și obiectivele mele, îmi place potențialul a ce urmează să devin? Nu uita că imaginea pe care ai tu despre tine îți aduce toate rezultatele pe care le ai. Nimeni nu va pune mai mult preț pe tine decât pui tu, dacă tu ceri puțin de la viață, primești puțin. Ce crezi că meriți, aia ai.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om mai mândru decât tine
Dacă-ți închipui că cei din anturajul tău sunt mai buni decât mine,
Dacă țintești, ca port sau vorbă, prieteni de-o mai nobilă origine,
Dacă ești mândru de-averea ta și crezi că totul ți se cuvine,
Nu voi fi a doua ta vioară: Eu sunt mai mândru decât tine!
Dacă-ți închipui că profesiunea ta-i mai presus de toate
Și când suntem împreună afișezi-o superioară amabilitate,
Dacă remarci c-am haine ponosite, iar ale tale-s noi și fine
Mai trebuie atâta să notezi: Eu sunt mai mândru decât tine!
Dacă tu, alături de-o persoană importantă, mă întâlnești pe drum
Și consideri că nu merit să-i fiu văzut de-acela nicidecum,
Așa că, trecând prin preajma-mi, te faci că nu mă vezi, îți rușine
Fii pentru mine fii orb întotdeauna: Eu sunt mai mândru decât tine!
Dacă ai caracterul perfect și trecutul, necunoscut, fără vinovăție,
În vreme ce trecutul meu, cunoscut, nu-i ce-ar fi trebuit să fie,
Nu risca o contaminare, salvează-ți numele cum știi mai bine
Într-un stol e-același soi păsări: Eu sunt mai mândru decât tine!
Păstrează-ți tutela pentru alții! Aurul și rangul, cu toată lingușeala,
Nu pot cumpăra prietenia, care-i mai mare decât fala!
Prietenia se-oferă unui egal dacă simt asta, te rog reține,
Zidul mândriei se va prăbuși: Eu-s mai puțin mândru decât tine!
poezie de Henry Lawson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu știu
Eu nu știu cum să mă numesc,
Nici nu știu ce-i omenesc.
Nici lumea nu o recunosc,
Nici viața ce o trăiesc.
Eu nu știu uneori ce mai gândesc,
Nici ce-mi doresc, ce pot să iubesc.
Nici focul ce arde în mine,
Nici cine-l aprinde, cine-l întreține.
Eu nu știu de unde tot vine
Atâta dor în zile senine.
Atâtea lacrimi transpuse în rime,
Atâta chemare de tine.
Eu nu știu cine mă cheamă,
Cine visele tot îmi destramă.
Cine îmi alungă liniștea în penumbră
Pe unde gândurile îmi tot zburdă.
Eu nu știu cine mai sunt,
Ce legământ am pe acest pământ.
Cu cine l-am făcut, cine la hotărât.
Cine înaintea mea a știut.
Eu nu știu ce-i început, când a-început
Cum toate se-nvârt într-un tot nesfârșit.
Nu știu unde am greșit, dacă am greșit,
În tot ce-am făcut, în tot ce-am iubit.
Eu nu știu când m-am pierdut atât de mult,
Prin atâtea cuvinte tăcute doar pentru tine.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre Paradis!
Dacă vrei să fac dragoste cu tine pune pe pat
Un cearșaf alb, bine întins, să-l pot confunda cu cerul
Sau cu un așternut de spital, să mă las injectată
Din venele tale ca din niște perfuzii cu lapte
Dacă vrei să fac dragoste cu tine împletește din tine
O pânză otrăvitoare, cleioasă, molipsitoare
Și cheamă-mă la tine, când vrei, când ai timp
S-ascultăm împreună cum freamătă viața de apoi
Sau cel mai bine, dacă vrei să fac dragoste cu tine
Lasă-mi de seara lângă laptop o foaie albă, un creion
Așa cum lăsa bunica cursa de șoareci în podul casei
Sunt atrasă de mirosul searbăd, dar foarte curat
De pajiștile cu mană cerească, de toată colcăiala
De acolo ca de un cufăr cu amintiri adânci, înfipte
În carnea ei fragedă, picantă, de mireasă
Știu foarte bine să mă-nfășoar în pânza imaculată a foii
Așa cum și Isus s-a învelit în crisalidă
A doua zi mi-ar plăcea să apar cine știe pe unde
În ce povești, poate în camera ta
Să luminez dintr-un colț în loc de fereastră
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cearta buzelor - sărutul
Dacă mă cerți numai pe mine,
De n-aș mai fi la gura ta,
Numai pe tine te-ai certa,
Căci nu ai mai avea pe cine.
Mă faci la gură cum îți vine,
Dar important e că mă faci;
Te rog din suflet să nu taci
Din gură; nu mă pot abține
Să mor, dacă nu sunt făcut
De gura ta cu două buze,
Ce-au fost create să m-acuze
Că nu le dau niciun sărut.
Le-aș da, că știu că nu mă iartă,
Dar te întreb rațional:
Cât le sărut pasional,
Pe mine cine mă mai ceartă?
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (18 septembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Bine, Luci. Mersi. Asta-i tot ce doream să aud. Acum sunt mult mai liniștită. Tu-l cunoști bine pe Alex, deci, am încredere în tine. Sper doar că nu mi-ai spus toate astea numai ca să mă faci pe mine să mă simt mai bine.
Lucian: Nici gând! Nu mi-aș permite. Dar tu, doctore? Ce simți pentru Alex? Tu nu l-ai acceptat oare în viața ta numai pentru că n-ai avut pe cine altcineva?
Stela: Vai, Luci, cum poți să crezi așa ceva despre mine? Chiar las eu o impresie atât de proastă?
Lucian: Nu, doctore. Nu din cauza asta, bineînțeles. Însă Alex e pentru mine, nu doar un foarte bun prieten, ci chiar ca un fel de frate mai mare, deci, n-aș vrea să sufere...
Stela: Luci, nu-ți face griji pentru el. Nici eu nu sunt genul ăsta de om. Chiar îmi place de el, sincer! Și de ce spui că nu aveam pe cine altcineva alege? Spre exemplu, chiar pe tine; de ce nu?
Lucian: Poftim?! Cum?! Ăăă... Ah, eu...
Stela: Da, tu, doar ești liber, nu?
Lucian: Ah, păi, eu; să vezi...
Stela: Deci, de fapt, nu ești chiar așa de liber precum pari.
Lucian:...?!... Ce să-ți spun, doctore?! M-ai prins pe picior greșit.
Stela: Și eu ce să înțeleg de aici?
Lucian: Înțelegi ce vrei, doctore. Eu... Mai bine tac!
Stela: Hmm, deci, ești îndrăgostit... N-am să te întreb cine ar fi norocoasa, deși am o bănuială. Bun; în cazul ăsta și tu ieși din discuție, la fel și Mihai. Atunci ar mai fi doar Nis.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru iertarea păcatelor
Știu că-s vinovat, Părinte...
Știu că vina mea e mare -
Vină fără de iertare;
Că-mi bat joc de cele sfinte
Și nesocotesc Scriptura
Când păcătuiesc de-a rândul
Și cu fapta,
Și cu gândul,
Și cu ochii,
Și cu gura...
Știu că-s vinovat, Părinte...
Dar cu mult mai vinovat
Este-acela care minte!...
Eu nu mint -
Eu sunt ca Tine!...
Nu știu dacă-i rău sau bine,
Dar nu cer să fiu iertat,
Fiindcă Tu trăiești în mine -
Și cum Tu faci numai bine,
Ce fac eu la fel cu Tine
Nu-i păcat...
poezie celebră de Ion Minulescu din Gândirea, VII, nr. 12 (decembrie 1927)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă-ți cunoști adversarul și dacă te cunoști pe tine, atunci poți să duci o sută de bătălii fără să existe un pericol. Dacă te cunoști pe tine, dar nu-ți cunoști adversarul, atunci șansele tale de a câștiga sau de a pierde sunt egale. Dacă nu te cunoști nici pe tine și nici nu-ți cunoști adversarul, atunci veți fi învins în orice bătălie.
Josef Kirschner în Arta de a fi egoist: Cum să trăiești fericit, chiar dacă altora nu le place (1978)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Miluiește-mă Tu, Doamne (Ecou la Psalmul 50 după David)
Miluiește-mă Tu, Doamne, după marea mila Ta
Și în rând cu păcătoșii, rogu-Te, nu m-așeza.
Cunoscându-mi Tu păcatul și a mea fărădelege
Cu întreaga Ta făptură gestul meu îl înțelege.
Roadele înțelepciunii scrise în străvechea Lege
Cu răbdarea Ta divină pentru mine le culege;
Miluiește-mă Tu, Doamne, după mare mila Ta
Și în rând cu păcătoșii, rogu-Te, nu m-așeza.
Fă păcatele trecute ca un fir să se dezlege
Și-n Biserica Ta Doamne veșnic mă voi reculege.
Spală-mă s-arăt ca neaua și curat precum o stea,
Căci speranța stă în Tine și-n sentința ce-mi vei da.
Miluiește-mă Tu, Doamne, după mare mila Ta!
rugăciune de Dumitru Ion-Bordușani din Inspiră-mă, Doamne!
Adăugat de Girel Barbu

Comentează! | Votează! | Copiază!