Sărbătoarea... Paştele creştin

Hristos a înviat scrie-n scriptură
Şi-n fiecare an cu drag sărbătorim,
Iubirea lui Iisus e fără de măsură
Iar noi ca buni români o-mpărtăşim.

Miroase a sarmale, miroase a friptură
De berbecuţ pe jar lângă cuptor,
Ce gust plăcut de parcă-ţi plouă-n gură,
E Paştele creştin... Iisus înălţător.

E sărbătoarea noastră creştinească
Să împărţim un ou, poate primim un dar,
De la cei dragi iubirea părintească
Iar de la sfinţi poveţe şi mult har.

Să învăţăm urmaşii să iubească
Această ţară unde ne-am născut.
Să nu uităm nici limba românească,
Să nu uităm de port şi de trecut.

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am vândut limba română

În anul nostru centenar
Ne-am vândut limba la maghiari
Şi va veni o vreme-n sate
Să învăţăm maghiara frate.

În satul nostru românesc,
Mă simt străin şi fără rost,
Mă plimb prin ţara românească,
Harghita, Covasna să-nflorească.

Dar când văd feţele mirate,
Să am un translator... se poate...
Ca eu român în ţara mea
Să nu pot cere o cafea...

Nu vreau să-nvăţ limba maghiară...
Doamne mă simt străin în ţară...

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce avem de învăţat, învăţăm de la Natură, ea ne dă tot ce ne trebuie. Vrem să zburăm, ne uităm la păsări şi învăţăm să zburăm. Vrem să învăţăm să iubim copiii, ne uităm la animale, care îşi dau viaţa fără să clipească pentru puii lor. Vrem să învăţăm că viaţa e fără sfârşit, ne uităm la râu cum curge fără încetare. Vrem să învăţăm să fim buni şi folositori, observăm cum sămânţa pusă în pămârit încolţeşte, devine lujer şi dă bucate.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărat a înviat!

Soarele se ridica zâmbind din locu-i iar
Şi vântul mângâia flori albe răsărite
Din clipa în care Iisus cel plin de har
A înviat din morţi. Iar feţele cernite

Se luminau deodat' cu bucurie mare
Şi-n rugăciuni se cufundau smerite
Mult preamărind pe Domnul fiecare;
Luminile jucau pe feţele umbrite.

Măslinii au uitat de răni şi suferinţă
Iar flori nemaivăzute se legănau în vânt,
Iisus a înviat după făgăduinţă
Şi bucurie mare aduse pe pământ;

Pretutindeni vestea, în grabă, s-a aflat:
"Hristos a înviat!" "Adevărat a înviat!"

sonet de Radu Băeş din Adevărat a înviat! (2004)
Adăugat de Radu Băeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp de uitare

Uităm să fim buni,
Uităm să fim veşnici,
Uităm să fim fericiţi,
Uităm să fim liberi,
Uităm să fim oameni,
Uităm să fim uitare,
Tăceri nemuritoare,
Uităm să fim noi.
Uităm să fim!

poezie de Traian Vasilcău din Regăsit în Cer (2009)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbătoarea "Naşterea Domnului Iisus Hristos"

Ne ridicăm privirea cerând îndurare,
Numele tău l-am folosit în deşert
Am privit în zare, nu am mulţumit,
Am spălat haine fără a ne purifica sufletele,
Ne-am închinat orgoliilor noastre,
Ne-am admirat peste măsură,
Nepreţuind smerenia cu care ne-a înzestrat Dumnezeu,
Am nesocotit hrana pe care ne-ai dăruit-o,
Nu am îngrijit natura, distrugând-o zi de zi,
Nu am apreciat credinţa,
Nu ne-am închinat sufletele Fiului lui Dumnezeu,
Ne-am lăsat pradă instinctului animalic,
Fiecare crezanţă rămâne adânca noastră cutezare.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În suflet de români

Iarna bate-n geam cu ramul –
Veşti de zurgălăi.
Ne ascundem pe la vatră,
Fete şi flăcăi.
Ploaie de jăratic, iar, arde în adânc,
La icoana lui Cristos
Mă închin şi plâng.
Ard lumânărele-n noi –
Suflet de creştin,
Cu Iisus, pe drumuri lungi,
Îngeri trec şi vin.
Flori de gheaţă la fereşti,
Viaţa - un colind,
Spun bătrânii, spun poveşti,
Doruri mă cuprind.
Cântec blând şi leru-i ler,
S-a născut Iisus,
Mare bucurie-n cer,
În noi amar şi plâns.
Azi e pe pământ prinos de albă ninsoare,
Lumea toată a-mbrăcat
Strai de sărbătoare.
Oameni buni, trăiţi frumos,
Fiţi mereu mai buni,
Iarăşi s-a născut Cristos
În suflet de români!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta Lumină

Dragi cititori... "S-a întâmplat"
Aşa-n... "Mass-media", au relatat;
S-a întâmplat... Sfânta Lumină
Foarte-adevărat... să vină.

Aşa e omul păcătos
Nu crede în Iisus Hristos;
Te duci... cu ochii tăi să vezi
Apoi, văzând, pe loc să crezi?

Lumina Sfântă care vine
Uimeşte fiinţa din tine;
Mormântul Domnului e sfânt
Iisus, a fost pe-aceast pământ!

-N-am crezut şi am venit
Aici... din Târnăveni - privit
Şi-ntradevăr... Sfânta Lumină
A coborât – este Divină!

Privind spre cer, aşa a spus
O tânără, despre Iisus
Golgota, este-adevărată
O vizitează: lumea toată.

Ridică-ţi ochii om spre cer
Acest Mormânt nu-i un mister;
Te rog din: "Suflet", tu, să vezi
Divinitatea să o crezi.

Iisus Hristos a înviat!
Nume lui Dumnezeu a dat;
Căci, Dumnezeu, este "Cuvânt"
El ne-a Creat pe-acest pământ!

Ridică-ţi ochii şi-ai să-L crezi
Unde vei merge ai să-L vezi;
Ridică-ţi ochii cât mai Sus
Iubindu,-L pe Domnul Iisus.

Hristos a înviat!

poezie de Paul Preda Păvălache (15 aprilie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veac de tăcere

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "dacă"
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "nu"
Hai să conjugăm ninsoarea şi uitarea eu şi tu
Timpul pe deasupra noastră ca o sanie să treacă.

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "însă"
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "hai"
Vai, vom face repetiţii pentru iad şi pentru rai.
De ecouri mari de piatră vei fi răsă, vei fi plănsă.

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "pleacă"
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul"taci"
Prin albastrele troiene să fim liberi şi săraci,
Să uităm ce-nseamnă "totuşi", să uităm ce-nseamnă "dacă".

Să uităm academia, tribunalul, primăria,
Veveriţe fără nume ne predea curate legi,
Cănd se va răsti furtuna vorba mea s-o înţelegi
Cănd vor susura izvoare află c-a murit mînia.

Şi de unde pănă unde să uităm ce mai înseamnă
Să rămînem ai naturii, botezaţi în necuprins,
La sfărşitul toamnei lumii să ne apucăm de nins
De Crăciun ne fie iarăşi dor de vară şi de toamnă.

Vai, sunt răuri pe aicea care merg spre noi cuminte
Vino, să spălăm în ele pata lumii de noroi,
Ca într-un tărziu şi munţii să înveţe de la noi,
Darul de-a trăi mai liber fără a rosti cuvinte.

Sunt sătul de vorbe, vorbe, a nimic aducătoare,
Vino să uităm cuvinte şi să învăţăm a fi,
De cuvinte fără noimă, de sonorităţi pustii,
Să spălăm întrega fire, să trăim cu-ndurerare.

Să uităm ce-nseamnă "lume", şi "avere", şi "putere"
Să uităm cuvăntul "dacă", să uităm cuvăntul "da",
Şi-ntr-un veac fără cuvinte, ca doi cai fără de şa
Să trăim tăcînd iubirea, fiindcă totul e tăcere.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru mileniul trei - Editura Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veac de tăcere

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "dacă",
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "nu",
Hai să conjugăm ninsoarea şi uitarea eu şi tu,
Timpul pe deasupra noastră ca o sanie să treacă.

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "însă",
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "hai",
Vai, vom face repetiţii pentru iad şi pentru rai,
De ecouri mari de piatră vei fi râsă, vei fi plânsă.

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "pleacă",
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "taci",
Prin albastrele troiene să fim liberi şi săraci,
Să uităm ce-nseamnă "totuşi", să uităm ce-nseamnă "dacă".

Să uităm academia, tribunalul, primăria,
Veveriţe fără nume ne predea curate legi,
Când se va răsti furtuna vorba mea s-o înţelegi,
Când vor susura izvoare află c-a murit mânia.

Şi de unde până unde să uităm ce mai înseamnă,
Să rămânem ai naturii, botezaţi în necuprins,
La sfârşitul toamnei lumii să ne apucăm de nins,
De Crăciun ne fie iarăşi dor de vară şi de toamnă.

Vai, sunt râuri pe aicea care merg spre noi cuminte,
Vino, să spălăm în ele pata lumii de noroi,
Ca într-un târziu şi munţii să înveţe de la noi
Darul de-a trăi mai liber fără a rosti cuvinte.

Sunt sătul de vorbe, vorbe, a nimic aducătoare,
Vino să uităm cuvinte şi să învăţăm a fi,
De cuvinte fără noimă, de sonorităţi pustii,
Să spălăm întreaga fire, să trăim cu-ndurerare.

Să uităm ce-nseamnă "lume", şi "avere", şi "putere",
Să uităm cuvântul "dacă", să uităm cuvântul "da",
Şi-ntr-un veac fără cuvinte, ca doi cai fără de şa
Să trăim tăcând iubirea, fiindcă totul e tăcere.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru mileniul trei (1984)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragă Patrie

Uniţi în cuget şi simţiri
Înflăcăraţi trăim momentul,
Acestei dragi ceremonii
Regesc şi-n plen e sentimentul.

Prea Sfântă Ţară, drag popor,
Spre tine mă gândesc cu dor,
Trecut-ai mult prin suferinţă
Şi ai izbandit prin multă credinţă.

Eroii noştri să-i slăvim,
La fel ca ei să izbândim
Să nu uităm nici cine suntem
Şi nici din cine noi descindem.

Noi stăm aici dintotdeauna,
De aici venim, aici trăim,
Stăpână este această ţară,
Noi pe veci o stăpânim.

poezie de Edmond Ioan Siladie
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine suntem?

Uităm cine ne sunt strămoşii
Uităm de Mircea şi Ştefan
Uităm cine ne sunt străinii,
Uităm de lance şi duşman.
Uităm ce este Mioriţa,
Uităm de Adevărul sfânt,
Uităm ce-nseamnă conştiinţa,
Uităm de-al poeziei cânt.
Uităm colindele şi Plaiul,
Uităm părinţii, prea cărunţi.
Uităm să zămislim copii,
Şi pe sărman, şi pe flămând,
Şi pe cei morţi, şi pe cei vii,
Îi tot uităm pân–la mormânt.
Dacă uităm, dacă uităm,
Cine suntem, cine suntem...?

poezie de Ştefan Agachi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Domnu-l sărbătorim

Cât de aproape e Crăciunul
Sărbătoarea naşterii Lui Isus
Să privim dar înspre Domnul
Şi să-i dăm duhul supus

Nu la Lege şi Poruncă
Ci veniţi azi la Hristos
Căci ne vrea în a Lui turmă
Să-l slăvim pe pământ jos

Suntem morţi faţă de Lege
Însă vii pentru Isus
Numai El ne înţelege
Să-i dăm duhul Lui supus

Noi dar îl sărbătorim
Pe Isus Hristos Mesia
Căci ne vrea a Lui să fim
În El s-avem bucuria

Vrem Hristos ca să ne fie
Scut şi stâncă — adăpost
Să-i cântăm în veşnicie
C-a dat vieţii noastre rost

În iubirea Lui curată
Vrem de azi ca să păşim
Şi pe Mielul fără pată
Pururea să îl iubim

Iată gata-i sărbătoarea
La uşă ca să ne bată
Să ne aducă-nviorarea
Într-o inimă curată

Doamne noi îţi mulţumim
Pe pământ căci te-ai născut
Noi Fiinţa îţi primim
Ca să fii al nostru scut

Mesia o vino acum
Să ne iai pe-a Tale braţe
Prin noi să îţi tai azi drum
Duhul Tău să ne înalţe

Glorie în veşnicie
Noi Isuse îţi cântăm
A Ta slava Doamne fie
Căci în veci te lăudăm
23-12-2022 Mănăştur

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să redevenim români

Curg anotimpuri din vremile uitate,
bat clopote peste morminte vii,
am tot sperat ca cerbii să se-adape
din păduri virgine nu-n stepele pustii.

Ne plângem des, minţindu-ne-n erată,
prin arşiţă şi ger adesea am trecut,
vânzând din ţară, bucată cu bucată,
până şi Marea Neagră... Doamne ce-am făcut.

Ne vindem moştenirea, plugul şi câmpia,
ne vindem limba, ne vindem şi pe noi,
ai noştri fii uitat-au România
şi vor uita şi gândul de înapoi.

Acum e timpul să-nvingă adevărul,
uniţi să fim în toate, uniţi suntem mai buni,
la fiecare casă să puneţi tricolorul,
mândria să-nflorească că noi suntem români.

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos (vezi şi Hristos)

Iisus este Dumnezeu pe pământ şi om în cer.

definiţie celebră de Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purtăm o cruce fiecare

În răsăritul primei clipe primim botezul sfintei ploi
Aflând de plânset, de iubire, de omenie şi nevoi.

Întunecind a noastră cale pelinu-amar îl vom gusta
Şi-or plânge lacrimi din icoane şi 'naltul cer s-o întrista.

De cum păşim ne ceartă soarta, iar deseori o ignorăm,
Închidem ochii fără teamă şi-n agonie ne-aruncăm.

De nu găsim covorul verde şi printre pietre rătăcim,
Să nu uităm că mântuirea nu-i doar un mit, să-l irosim.

De răul domină blândeţea nu-i nimeni altul vinovat,
Doar că ispita-i la tot locul şi ducem viaţa în păcat.

Purtăm o cruce fiecare şi nu-i uşoară şi nici grea,
De-om lumina-o în credinţă, Iisus de toate ne-o ierta.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zadarnică este iubirea noastră dacă Iisus Hristos nu ar invia.

aforism de Betty Marcovici (aprilie 2015)
Adăugat de Carmina Voicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

V-aţi pus vreodată această întrebare: cine este aproapele nostru? Probabil că nu, pentru că nu se pare că avem răspuns în orice moment. Însă nu cred că este aşa. Am fi tentaţi să spunem că aproapele nostru sunt cei de lângă noi, familia, rudele. Hristos însă ne spune că nu acesta este răspunsul pe care-l aşteaptă de la noi. Când rostim cuvântul "aproapele", suntem tentaţi a ne gândi la distanţă, la ceva de lângă noi. Dar Hristos trece peste această distanţă şi vrea ca între noi şi "aproapele" să nu fie nici o distanţă, ci "aproapele" să fie în noi, în inima noastră, să-l primim în inima noastră cu toate problemele, cu necazurile lui, aşa cum a făcut samarineanul din parabola spusă de Iisus Domnul învăţătorului de lege şi nouă, celor de astăzi, în duminica rânduită a se citi în toate bisericile şi mănăstirile noastre.

Ioan Selejan în Pe cărarea Raiului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare

Acum două mii de ani,
În grădina Ghetsimani,
Un Fiu mare de-mpărat
A fost aspru judecat,
Din porunca lui Pilat,
Să fim iertaţi de păcat.
În acea vreme de răscruce
El fu răstignit pe cruce.
Oh, Iisus Mântuitorul,
De greşeli izbăvitorul,
În grădina Ghetsimani,
Alături de doi tâlhari!
Iisus Sfânt şi Varava,
Cereau mântuirea Ta.
Strigă Petru, strigă tare:
"Nu te cunosc, frăţioare!"
Aşa a zis Împăratul:
Spre a ne spăla păcatul,
Să uităm cearta şi ura,
Să se-mplinească scriptura.
....................................................
Oameni buni, plata e-n ceruri,
Unde îngeri cântă-n coruri.
Aici nu e veşnicia!
E ura şi duşmănia...
Ne certăm pentru avere,
Pentru-o clipă de plăcere
Şi uităm de Dumnezeu,
De-aia-avem amar şi greu.
Uităm de semenii noştri,
Şi ne duşmănim ca proştii,
Oh, uităm de fapta bună,
Vorbe rele ies din gură.
Curg lacrimi de la icoane,
Pentru ura noastră, Doamne,
Tu trimiţi dureri şi semne,
Vremuri crude, vremuri grele.
Ape, înecuri, tornade,
Cutremure blestemate,
Boli şi secetă, urgii,
Peste mulţii tăi copii.
Trimiţi multe semen sfinte,
Dar noi tot nu luăm aminte.
Iartă-ne Părinte, iartă,
Lumea asta-i vinovată...
N-au crezut nici cărturarii,
Nici poporul său evreu,
În Fiul lui Dumnezeu,
Până ce Duhul cel Sfânt,
Pe cruce s-a coborât.
Iartă-ne Sfinte Părinte,
Diavolul ne-a dus de minte.
Fie Doamne, voia Ta,
Cum ne spune Biblia.
Nu mai ştim de decalog,
De respect de teolog.
Preoţii nu-i ascultăm,
Minţim, duşmănim, furăm,
Facem fapte de ocară,
De-aia viaţa ni-i amară.
Violuri, fapte blestemate,
De la diavol sunt lăsate...
Slujiţi oameni buni, luminii...
Fiţi îngeri Dumnezeirii!

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu ştie până unde se poate întinde şi cât ţin graniţele lui. Uităm în fiecare clipă fatalitatea individuaţiei şi traim ca şi cum am fi tot ce vedem. Fără această înşelăciune, orice am face ne-ar descoperi marginea noastră.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E sărbătoarea noastră, dragi copii

Ne apropiem cu repezi paşi de sărbători
Mămicile pun cozonacii la cuptor,
Ninge pe străzi cu fulgi atât de mari şi jucăuşi
Câte-o pisică miaună afară pe la uşi;
Iar oamenii ce-i întâlnesc pe drum zâmbesc
Iar alţii mulţi prin case brăduleţul pregătesc
Cu globuleţe şi cu luminiţe ce se văd din drum
Ce ne vesteşte sărbătoarea de Crăciun;
Albastre, roşii, galbene şi chiar portocalii
Se-aprind, se sting şi iar se-aprind pentru copii.
Încă puţin, iar noi, copiii, vom pleca să colindăm
Şi-n casele cu porţile deschise să intrăm
Cu vestea bună că Mesia S-a născut
Unicul Fiu al Tatălui etern făr-de-nceput.
Ce poate fi mai minunat decât să fii copil
Cu obrajii-mbujoraţi, cu suflet fără pată, chip senin?
Aceasta este sărbătoarea noastră, dragi copii
Răsune dar colindul nostru, plin de bucurii
Şi după cum al îngerilor cor în noapte a cântat
Cântăm şi noi Pruncului sfânt în iesle înfăşat
Şi tot la fel cum daruri de la magi El a primit
Chiar şi pe noi daruri frumoase ne aşteaptă negreşit.
Căci pentru noi această sărbătoare de Crăciun
Nu-i moşul după cum adesea mulţi ne spun
Ci-i bucuria de a şti că un micuţ Copil
Născut în iesle ne va duce-n ţara cu lumini!

poezie pentru copii de Emanuel Hasan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!