Adevărul şi minciuna

(de "Ziua Poeziei")

În bătătura noastră strămoşească
În care lupii poartă piei de oaie,
Iar omul, drept cândva, acum se-ndoaie,
Democraţia nu-i decât o mască.

Când bat în piuă apa cea de ploaie,
Aleşii uită-ades să mai roşească
Fiindcă totul lor le cade pleaşcă
Iar adevăru-mbracă alte straie.

Noi ne rugăm, smeriţi, la cele Sfinte,
Pupăm în racle moaşte şi icoane,
Sperând din cer a coborî vreun Sfânt

De soarta noastră să-şi aducă-aminte
Şi, răstihnind minciuna în piroane,
Să-nvie adevărul pe Pământ.

sonet de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul şi minciuna

În lumea noastră decăzută,
Stupidă, falsă, prefăcută,
Minciuna stă pe-un tron de aur,
Pe frunte cu cununi de laur,

Iar Adevărul e-n fântână,
Ucis mişelnic de Minciună.
Veni-va ziua cea măreaţă
Când el va reveni la viaţă,

Cu frumuseţea lui divină,
Cu chipul izvorând lumină,
Şi crunt va biciui Minciuna,
Şi-o va goni pe totdeauna.

Veni-va ziua cea măreaţă
Când lumea fi-va iar isteaţă,
Iar Adevărul, nu Minciuna,
El va domni întotdeauna.

poezie de George Budoi din Adevărul şi Minciuna: aforisme, epigrame, pamflete şi satire (28 septembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă talerul ar cântări adevărul şi minciuna, e posibil ca acesta să tragă în partea minciunii. Adevărul este gol. E unul. Adevărul e simplu, nu are nevoie de multe cuvinte, adică de multe straie, care să tragă la cantar. Nici măcar nu are nevoie de încălţări. Adevărul colindă lumea desculţ. Neadevărul însă are nenumărate forme şi o mulţime de argumente mincinoase. Şi are nevoie de foarte multe rânduri de straie: straie de lucru, straie de zile mari, straie de ieşit în lume, straie la întâlniri cu prietenii, straie la întâlniri cu străinii, straie pentru şedinţele de judecată. Deci balanţa ar trage în partea neadevărului, pentru că acesta ar cântări mai mult şi toate minciunile, laolaltă, ar fi mai grele decât un singur Adevăr.

citat din romanul Vicii. 18+ de Doina Postolachi (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţia noastră

Când multă lume e coruptă,
Eu cred că nu ar fi exclus
Să fie declanşat-o luptă
În contra celor care nu-s.

epigramă de Vasile Grosu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izolaţi la domiciliu

Plini de stres şi de angoase,
Ne rugăm la cele Sfinte
Ca să nu ieşim din case
Cu picioarele-nainte!

epigramă de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diphylleia grayi

Floare de gheaţă, topită de ploaie,
Unde ajungi tu, când Cerul se-ndoaie
Sub dor nesfârşit, din prea triste IUBIRI,
Şi-nchide privirea, plângând amintiri?!

Trimite-i parfum să-i aducă-aminte
Că omul curat, credincios şi cuminte,
Priveşte spre el şi când e fericit
Şi nu îl blesteamă când e necăjit.

Scrie-i tu, floare, cu gheaţa topită
De raza de ploaie ce ţi-a fost sortită,
Că lumea dispare, de nu mai e Cer!
Doar asta te rog, doar atâta îţi cer!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La urma urmelor tot omul normal acceptă totul cu supunere şi cu conştiinţa că soarta nu se poate deturna. Soarta! E scris, fireşte. Dar nu înţeleg raportul între acest determinism şi responsabilitatea noastră. Altădată crea o antinomie pur intelectuală, acum perplexitatea e vitală. Recunosc că nu e altă atitudine mai omenească şi salvatoare decât dragostea în Dumnezeu.

Alice Voinescu în Jurnal (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul nu poartă mască; Minciuna poartă 1000 de măşti.

aforism de George Budoi din Adevărul şi minciuna (2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă la altar

Îngenunchem azi în faţa Ta, Părinte Ceresc
Şi din inimi sincere Te rugăm
Ca, în această glorioasă zi,
Prezenţa Ta să fie în Templul Tău,
Şi Duhul Sfânt harul să-Şi reverse din plin
La această sărbătoare...

Binecuvântă Tu aceşti doi tineri
Care azi îşi predau viaţa Ţie!
Trimite îngerii Tăi pe pământ,
Aripile iubirii să şi le deschidă deasupra celor doi!

Revarsă, Doamne, har şi Duh Sfânt peste inimile lor,
Flori de bucurie să aşterni pe calea lor,
Mănunchi de speranţă să legi în viaţa lor
Şi, fi-le Tu, alături mereu!

Acum, pe pământ, e sărbătoare
În inimile lor e sărbătoare,
Cu grabă şi entuziasm ne-am alăturat şi noi acestei sărbători,
Iar cerul întreg se bucură la această sărbătoare!

Tată, Te rugăm ca sărbătoarea de acum, de pe pământ
Să continue şi pe tărâmul veşniciei!
Fă ca ecoul dragostei lor să străbată culmile eternităţii!

Şi...
Te mai rugăm, Tată Preabun
Să mergi alături de ei
Ceas de ceas, zi de zi
Până-n vecii!

poezie de Flaviana Ciupercă (26 iunie 2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea Divină

Dragostea Divină

Doamne Tată Sfânt din Cerurile Preaânalte
Ai lăsat Cuvântul Tău Cel Sfânt să ne arate
Că ne iubeşti, şi că Puterea Dragostei Divine
Şi pe noi cei ce te căutăm în Harul Tău ne ţine.

Dragostea Ta este puterea noastră pe pământ
Turnată în inimile noastre prin Duhul Tău Sfânt
Ea ne umple viaţa de haruri şi bucurii cereşti
Ne întăreşte când trecem prin încercări pământeşti.

Dragostea Divină ne face puternici şi autoritari
Dumnezeu a turnat-o în inimile noastre să fim tari
Dragostea Divină este îndelung răbdătoare,
Să putem înainta cu bucurie în ziua următoare.

Dragostea este plină de bunătate şi de armonie
Ea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se umflă de mândrie
Nu se poartă necuviincios nu caută folosul său
Nu se mânie, Dragostea nu se gîndeşte la rău.

Nu se bucură de nelegiuire, ci de adevăr se bucură
Acopere totul, suferă totul ea este Divina legătură
Ce ne ţine lângă D-zeu atât omul de rând cât şi preotul
Dragostea acopere totul, Dragostea crede totul,

Dragostea nădăjduieşte totul, suferere totul,
Şi când este ferbinte îi simţi în inimă clocotul
Ea este Eternă toate vor trece Ea rămâne mereu
Cuvântul Sfânt ne spune că Dragostea este Dumnezeu.
06.02 2020

poezie de Constantin Sferciuc (6 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început de iarnă

O ploaie măruntă, deasă
A-nceput de ieri să cadă,
Peste ogor şi peste casă,
Peste întreaga livadă.

Acum este ger cumplit.
Copacii sunt de sticlă.
Vântul turbat s-a pornit,
Din când în când, streaşina pică.

De pe pomi se rupe gheaţa,
Crengile cad la pământ,
Bradul îşi sfârşeşte viaţa,
Rămâne cu trunchiul frânt.

Nu-i chip ca să ieşi afară.
Pământul e ca oglinda.
Tot ce vezi te înfioară,
În casă scârţâie grinda.

O platoşă de scut e gheaţa
Care a cuprins tot hatul.
Pare să sfârşească viaţa.
S-a cufundat în tăcere satul.

Se-aude tunet. Nu de ploaie.
E zgomotul pe care-l face
Copacul care se-ndoaie,
Fiindcă vântul nu-i dă pace.

Cuprinşi de panica de-afară,
Noi stăm în casă la căldură.
Somnul începe să apară,
Mama spune: -Noapte bună!

În zorii zilei, somnoroşi,
La fereastră toţi sărim.
Din norii negri, pufoşi,
Pe pământ cad fulgii lin.

În scurt timp, toată ograda
Se-mbracă în alb veşmânt.
Iar noi înfruntând zăpada
Vom colinda pe Domnul Sfânt.

poezie de Dumitru Delcă (18 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Dimineaţa când soarele-n zare se ridică,
Spun, Doamne Sfinte, o rugăciune mică,
O, ţine privirea ta, caldă din cale-afară,
Pe orice creatură născută ca să moară!

Iar seara, când soarele apune în oranj,
Binecuvântează, rogu-te, acest oraş;
De vom mai vedea sau nu lumina dimineţii
Nu ştim, întotdeauna-i incertă soarta vieţii.

Nu suntem cu totul, în numele Prea Sfântului,
Buni sau răi sau, noi, cei de sub Lemnul Laptelui,
Dar Tu mereu ai văzut, vezi şi vei vedea
Partea noastră bună, nu partea noastră rea.

Lasă-ne, te rugăm, să ne mai bucurăm de-o zi!
Binecuvântează-ne iar în noaptea asta şi
Noi mâine soarelui ne vom închina la fel de-ardent,
Şi-i vom spune la revedere – dar pentru un moment!

* Extras din "Sub Lemnul Laptelui – Rev. Eli Jenkins".

poezie de Dylan Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceasta-i tema

Aceasta-i tema noastră la română,
Cum poate omul, de spinare frânt,
Să-şi fie, însuşi, rob la îndemână
Şi cum să-şi piardă urma pe pământ.

Aceasta-i tema noastră la citire,
Să scriem nu, să se citească da,
Şi cum plămânu-nvaţă să respire,
Nu aer, ci un fel de mucava.

Aceasta-i tema noastră la franceză,
Să fim consideraţi nişte ţigani,
Când fraţii noştri urcă în viteză.
La noi, pe umeri, de atâţia ani.

Aceasta-i tema noastră la uitare,
Să ştergem de pe banda minţii tot
Şi ce ne bucură şi ce ne doare,
Să fim un neam aproape idiot.

Aceasta-i tema noastră pentru-acasă,
Să vieţuim şi să murin în spini
Şi, între timp, în vremea friguroasă,
Să fim, la noi în patrie, străini.

Aceasta-i tema noastră pentru soartă,
C-un scris umil, din ce în ce mai mic,
Să facem numai artă pentru artă,
Convinşi că suntem nimeni şi nimic.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Ne rugăm Ţie-n Ajun,
Fă-ne Doamne, fă-ne buni.
Ca şi-n Cer şi pe Pământ
Să urmăm al Tău cuvânt.

Ruga dă-ne-o luminoasă
Noi îţi facem plecăciuni
Şi să vii în casa noastră
Să cinăm l-aceeaşi masă.

REFREN:
Ascultă-ne, Doamne, ruga
Şi-adu Raiul pe Pământ
Fie-Ţi România-un cânt
Iar românul fie-Ţi sfânt.

Ne rugăm la Tine Doamne
Să se facă voia Ta
Să ne ştergi lacrimi de dor
De dorul părinţilor.

Fă, Doamne, ţara întreagă
Ţine soră lângă frate
Şi uneşte fără teamă
Moldova cu Ţara mamă.

REFREN:
Ascultă-ne, Doamne, ruga
Şi-adu Raiul pe Pământ
Fie-Ţi România-un cânt
Iar românul fie-Ţi sfânt.

Ascultă-ne, Doamne, ruga
Şi-adu Raiul pe Pământ
Fie-Ţi România-un cânt
Iar românul fie-Ţi sfânt.

Ascultă-ne, Doamne, ruga
Şi-adu Raiul pe Pământ
Fie-Ţi România-un cânt
Iar românul fie-Ţi sfânt.

Iar românul fie-Ţi sfânt,
Iar românul fie-Ţi sfânt.

cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deciziile pe care le luaţi vă determină soarta. Soarta noastră depinde de alegea noastră şi nu de norocul nostru.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de rorogio
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, în tine ne-am pus speranţa

Doamne,
în tine ne-am pus speranţa,
de virus să ne aperi viaţa.
Grija noastră Tu o porţi.
Ajută-ne Doamne, că poţi!
Ajută-ne Doamne să trecem
mai uşor peste necaz!
Ajută-ne ca să ştergem
lacrimi, de pe-al nost' obraz.
Scapă-ne de grea urgie
ce s-s-întins pe tot pământul.
De groaznica pandemie
care ne-atinge de-a rândul.
Ajută-ne să revenim!
Viaţa să-şi urmeze cursul.
Din suflet îţi mulţumim
dacă vom primi răspunsul.
În genunchi, seară de seară,
te rugăm să ne salvezi.
Înlătură crunta boală,
viaţa noastră s-o-îmbunezi.
Plânge mama, plânge tata,
plânge casa, plânge vatra.
Plâng copiii, plâng părinţii.
Trimite îngerii, sfinţii
s-alunge a noastră durere,
s-aducă-n suflet mângâiere.
Arată-ne a Ta-îndurare!
Să fie viaţă pe pământ.
Să alungăm astă-încercare
ce ne trimite în mormânt.
Doamne, opreşte epidemia
care a cuprins pământul!
Arată că omenia
vine de la Tine, Sfântul.
Noi îţi facem legământ:
De Tine nu ne despărţim.
Tată milostiv şi sfânt,
învaţă-ne să ne ferim!
Doamne,
Tu ne eşti speranţa.
Nu ne lăsa să murim!
Apără-ne Doamne viaţa!
Cu plecăciune te slăvim.
Pentru cei de pe pământ
Tu eşti Tatăl Bun şi Sfânt.
Ajută-ne când te chemăm!
Noi cânt de slavă-ţi înălţăm.

poezie de Dumitru Delcă (31 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parodie

Am ajuns azi o biată colonie
Deci nu mai staţi pasivi ca un chibiţ
Pentru a noastră scumpă Românie,
Ridică-te, Werner, ridică-te Fritz!

Pentru pădurea noastră strămoşească
În care v-aţi deschis mereu la şliţ,
Ce-o taie hoţii să se-mbogăţească,
Ridică-te, Werner, ridică-te Fritz!

Pentru preabunii sfinţi bătuţi de soartă
În timp ce-aleşii noştri stau la şpriţ,
Şi ca să nu cerşim din poartă-n poartă,
Ridică-te, Werner, ridică-te Fritz!

Demni descendenţi ai Daciei Romane,
(O, Doamne Sfinte, îmi vine să sughiţ),
Voi aţi răpus oştirile-otomane,
Ridică-te, Werner, ridică-te Fritz!

poezie de Octavian Cocoş (28 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce te temi?

"Omul este lup pentru om."
Plautus

De ce te temi o om pierdut
Şi vrei ca să te puni la scut
Ce poţi să faci, opreşte vânt
Să nu mai bată pe pământ
Opreşte ploaia din cădere
Dacă te crezi că ai putere
Şi pune straturi cu ozon
Pământului ca şi-un oblon
S-opreşte raza ucigaşă
Să nu mai intre pe a ta masă
Se gată apa - facă-şi voaie
Vom colecta-o de la ploaie
Ce-a fost aceiaşi iar va fi
Nimica nou nu se va şti
Citit-a-ţi voi de cele scrise
Despre recolte compromise
De foamete, despre migrare
A început asta se pare
Se face haos este spus
Raport cu asta sa depus
Şi zice unul: "Când nu ştim"-
Aşa-i că-n alte investim
Şi nu ştim că suntem comozi
Şi pentru semeni noi irozi
Se încălzeşte iar pământ
Nu-i fără voia Celui Sfânt
S-o încălzii fii fără grijă
Nu să roşească toată tijă
Şi rău pe lume e lăsat
Cum e proporţia de păcat
Şi vrei ori ba ca mult ‘nainte
Ce-i scris e scris şi nu se minte
E omul rău asta e bai
Clima n-o schimbi chiar de nu stai
Nu muţi oceanu-n a ta casă
Căci este o forţă, nu te lasă
Să zbori atât doar zbori cât poţi
Şi dacă puni luminii roţi
Şi-aşa-i nimic, sunt ani lumină
Să pleci la ţara cea vecină
Exemplu cu 2k s-a dat
Oamenii s-au aprovizionat
Nu-i energie, n-om avea
Aşa atunci vi se spunea
Cade computer, tot dispare
Ce a spus ştiinţa? Ce fu în stare?
Nimic ce-a spus nu s-a întâmplat
Omul bogat s-a alertat
Să vândă, să vândă ce-a făcut
Şi unii oameni l-au crezut
Vindeţi ocean şi vindeţi vânt
De fiţi în stare pe pământ
Vinde ce poţi, vinde atom
Însă rămâi la stadiul Om

poezie de Toma Adrian Frenţiu (22 februarie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl nostru care eşti în cer...

Tatăl nostru care eşti în cer
A Ta voie vrem să se-mplinească,
Precum în cer şi pe pământ,
Împărăţia Ta să se adeverească.

A noastră pâinea din fiecare zi,
O cerem de la Tine cu umilinţă,
Ne-credem în Tine, suntem ai Tăi copii
Îngrijeşte Tu de tot ce avem trebuinţă.

A noastre greşeli te rugăm Tu le iartă
Şi fă-ne să-ţelegem pe deplin,
C-ai noştri greşiţi ne stau la poartă,
Când cerem iertare, dar noi nu iubim.

De ceasul ispitei Te rugăm ne păzeşte,
Şi de-om ajunge acolo cu noi să fii.
A Ta împărăţie prin noi o dovedeşte,
Căci Tu puterea şi slava în veci o deţii.
Amin

poezie de Viorica Graf
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alte măşti, aceeaşi piesă

Au apărut din nou. În straie
Ce nu-i cuprind c-au pus osânză.
Ieri, nu făcură nicio brânză,
Iar astăzi cred c-o fac de oaie!

epigramă de Titu Ionescu-Boeru din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi vorbim o limbă sfântă

Noi suntem pe acest pământ stăpâni
Şi vorbim o limbă sfântă.
Şi nu-i ascultăm pe acei păgâni care spun,
Că limba noastră, e o limbă frântă.

Limba noastră e dulce ca mierea de albină,
E gingaşă şi frumoasă ca floarea din grădină.
Limba noastră, e limbă veche, e de pe timpul lui Traian.
Ea s-a născut atunci când s-a înfrăţit poporul dac cu cel roman!

Limba noastră, e o limbă divină.
Aşa a fost şi va fi mereu,
Căci limba noastră cea română
E vorbită chiar şi de bunul Dumnezeu.

poezie de Vladimir Potlog (30 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!