Poetul

Visăm un poet. Dar poetul
a plecat demult.

A uitat pădurea feroce
îmbrăcându-se-n frunze.

Şi apele le-a părăsit
plutind pe ele.

Flacăra a pierdut-o
ghemuit întrânsa.

poezie de Gheorghe Grigurcu din Salută viaţa (1972)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gh. Grigurcu, criticul, îl stânjeneşte pe poetul Gheorghe Gr. De concurenţa lor profită autorul de aforisme Gheorghe Grigurcu.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melodie de toamna

Frunze metalice cad,
Oglinda apei e sparta-
Frunze metalice cad,
Le- nvaluie apa, le poarta.
Dragostea ta m-a strigat?
Vantul imi bate in poarta

E de mult, de demult
Cantecul apei aceste-
E de mult, de demult
Soapte colinda prin trestii.
Dragostea ta s-o ascult?
Murmurul clar al povestii.

Taie vazduhul plutind
Razele soarelui- spade,
Taie vazduhul plutind
Stoluri de pasari nomade.
Tara, in gand te cuprind...
Bruma sau linistea cade.

Ceata albastra in vad,
Seamana oamenii grane,
Ceata albastra in vad-
O, dimineata de maine!
Frunze metalice cad
Aura toamnei ramane.

poezie clasică de A.E. Baconsky
Adăugat de Marianne
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între atâtea promisiuni pe care viaţa, în chip oribil, le-a spulberat, una dintre puţinele pare a se confirma: acea potrivit căreia orice senior îşi găseşte, la nevoie, scutierul.

aforism de Gheorghe Grigurcu din Din Jurnalul lui Alceste (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unui pădurar leneş

În pădurea ce umbroasă
Doarme-n tufe pădurarul;
Îl frământă o angoasă
C-au furat un lemn cu carul.

N-a călcat nicicând hotarul,
Lenea e mai sănătoasă...
În pădurea cea umbroasă
Doarme-n tufe pădurarul.

La bocanci talpa nu-i roasă,
Călăreşte doar măgarul!
Nu munceşte-n câmp la coasă
Că-i plecat demult mahmurul

În pădurea cea umbroasă.

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul tot poet rămâne. Şi chiar dacă-i rătăcitor printre cuvinte sau exilat departe pe o insulă pustie, poetul tot poet rămâne, cu inima lui uriaşă, cât o Patrie, bătând în pieptul unui copil.

Ionuţ Caragea în Întreita suferinţă (2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

SCRISOAREA SOARELUI

Unde e poetul care
Dintr-o simplă intâmplare
Scria versuri de iubire
Cu metafore sublime?

Cred că este supărat.
Soarele in loc a stat...
A uitat de sărutare
Intr-un colt la o scrisoare

Eu aştept, mă uit spre cer
Să-nteleg al lui mister.
Poetul cu vers duios
A plecat, nu s-a intors.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foşnet de frunze
în pădurea bătrână-
la izvor un cerb.

haiku de Doina Marcela Gheorghe (6 octombrie 2020)
Adăugat de Doina Marcela Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai pescăruşii...

În iad sau în rai şi-a găsit sufletul meu locşorul
După ce am părăsit această lume?
Asta numai pescăruşii plutind dincolo nori,
Sus în înaltul cerului, o pot spune.

poezie de Glycon, poet grec antic, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă pe Pământ

Cocorii au plecat demult
Cad frunze pe alei
Şi vântul toamnei îl ascult
Prin crengile de tei

Văd frunzele cum cad din ram
Şi tremură în vânt
Se-aprind gutuile în geam
E toamnă pe Pământ

Şi florile s-au veştejit
Şi berzele s-au dus
Şi zilele s-au risipit
Şi crinii au apus

Şi nopţile parcă prea lungi
Mai văd un răsărit
Şi plopi cu umbrele prelungi
Gonesc un asfinţit...

Şi vara ce ne-a părăsit
Cu-a florilor veşmânt
Ori nu a fost ori n-a venit
E toamnă pe Pământ.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Poet e fiecare-n gând,
Cu versuri clasice sau albe,
Gândite liber, la un rând,
Cu asonanţe prinse-n salbe.

Poet e fiecare ins
Ce desenează-n gând, grădină,
Când iarna-i grea şi plaiul nins
De milostenia divină.

Poet e fiece copil
Ce călăreşte-o nuieluşă
Şi, fără de figuri de stil,
Culege basme din cenuşă.

Poet e doar acel ce vrea
Să pună-n glas privighetori
Şi muguri calzi pe-o rămurea
Ce s-a trezit mai tristă-n zori.

Poet e fiece adult
Ce crede-n zei şi-n curcubeu
Şi, în al sevelor tumult,
Îl pipăie pe Dumnezeu.

Ca fiu al gândului etern,
Cu zvon de fluier şi de nai,
În coasta vastului infern,
Poetul e un colţ de rai!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perdant

Nu poate nod să facă din fire deslânate;
N-ajung nici cap la cap. Se rup, reînnodate!
Orice plecat e-ntors din drumul început
Şi nici tot -strâns de mână- n-ajunge la sărut.

Şi banul, strâns cu greu, sfârşeşte prematur;
Se pierde-n dublu, doar la gândul; "Cum să fur?"...
Chiar dacă alţii, zilnic, o fac ca pe-un business,
La tine nu se leagă; noroc nu ţi-e acces!

Nici pe copii nu-i ai, că nu le dai când cer
Şi cer mereu c-aşa-i azi; nu se mai poartă "ofer"!
Nevastă ţi-a plecat cu cel ce-o ia "s-o ţie"
Şi bruma ce-ai avut, s-a pierdut în hoţie.

Şi diplome ţi-au luat; doar le-au pus poză nouă
Şi-afacerea ce-aveai, s-a dus, sunt alte două
În locu-i, c-ai crezut cinstiţi asociaţii...
Dar lumea s-a schimbat! Acum te-mpart, ca fraţii!

Din ultimul avut, ţi-ai cumpărat o casă
De la un turc urât, c-o româncă frumoasă...
Dar ai pierdut-o iute, erau din droguri banii;
"Tu trebuia să ştii!... Complice cu golanii!!!"

Ai vrut să schimbi din rău, ai părăsit şi ţară,
S-o iei de la-nceput pe muncă de ocară
Şi viaţa ţi-a trecut cum apa peste pietre...
Rămâi spălat, curat, uitat pe alte vetre.

Şi-a rămas suferinţa, pe care n-o poţi pierde;
Cum bradul plin de ace e pururi, mereu verde.
Lipseşte doar pădurea, de semeni să te-ascundă...
Un paria-n destin, un om ce-a fost... doar umbră!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierderi şi suspine

dac-am pierdut-o pe irina
am câştigat-o pe florina...

dac-am pierdut-o pe florina
am câştigat-o pe mălina...

dac-am pierdut-o pe mălina
am câştigat-o pe cristina...

dac-am pierdut-o pe cristina
pentru puţin s-a-ntors irina...

dac-am pierdut-o pe irina
am câştigat-o pe didina..,

dac-am pierdut-o pe didina
sunt un prost (?!) şi m-am pierdut

dar m-am întors pentru puţin
la nu prea multe variante:

dacă mai pierd ochii femeii
măcar la nume să suspin...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înc-un poet plecat, cam nu demult, de-aice,
E vorba de-Andrian, de Păunescu
Tu vezi acolo sus - de-a sta-n genunchi să-ţi pice,
Ascultă-i versul, bade Eminescu...

catren de Iurie Osoianu (6 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

poet

Poetul

Poetul este-un aparat mai fin,
Sensibil tare, parcă-i un blestem;
Produsul lui finit e un poem,
Materialul consumabil: vin.

definiţie epigramatică de Dan Norea din Epi... Gramatica, Definiţii meseriaşe (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea şi ura nu au, practic, dimensiuni.

citat din Gheorghe Grigurcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi Muza

E supărat poet' Ilie,
Că Muza lui, un pic zurlie,
Deodată şi cu nonşalanţă,
Şi-a luat o lună de vacanţă,
Şi a uitat ca să mai vie...
E de-nţeles, chiar dumnezeie,
Şi Muza este... tot femeie.

pamflet de George Budoi din Muzele în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (18 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa reală nu poate fi vulgară.

aforism de Gheorghe Grigurcu din Din Jurnalul lui Alceste (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

cu multe doruri si necaz
nebarbierit, nepieptanat
cu opinii intelepte
esti poet adevarat

nopti albe petrecute
in compania multor dame
cu iluzii, amintiri,
multe, multe, serenade

ce este poetul?
o frunza in gonire
il asculta cine vrea
dar ramane-n amintire

se va sterge si trecutul
dar poate odat'va reveni,
de-as trai inc-o viata
tot poet as vrea sa fiu

poezie de Boros Otto (2009)
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pare rău... De ce m-ai părăsit

La 15 ani de la dispariţia celei ce a fost...

De ce oare mi-a fost lăsat
Să sufăr ani înlăcrimat
Şi să trăiesc de parcă nu-s,
De când te-ai dus, de când te-ai dus...

De ce atâtea suferinţi
Ce uneori mă scot din minţi
Şi-atunci eu plâng îndurerat,
De ce-ai plecat, de ce-ai plecat?

De ce? Că doar nu ţi-am greşit,
Fără să-mi spui m-ai părăsit,
Sau ţi-a fost jenă să mă laşi
Să-ţi fiu părtaş, să-ţi fiu părtaş...

Odorul meu, "Tu" ai ştiut
Cât am sărit şi m-am zbătut
Să fac aşa cum ţi-ai dorit,
Dar tu m-ai părăsit, m-ai părăsit...

Fii liniştită de ştiam,
Eu până-n ceruri alergam,
Să te opresc din drumul tău,
Îmi pare rău, îmi pare rău...

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (20 ianuarie 2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

succes

Succesul: formulă somptuoasă a egoismului.

definiţie aforistică de Gheorghe Grigurcu din Din Jurnalul lui Alceste (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!