
Timpul de Crăciun
Timpul și-a pierdut clepsidra și, uitând să mai apună,
S-a oprit în loc s-admire un spectacol ireal,
Invitând să-i fie martori Soare, aștri, blânda Lună,
Minunându-se-mpreună de faimosul carnaval.
Globulețe luminează în brăduți desprinși din basme,
S-a gătit întreg orașul de Măreața Sărbătoare,
Se întreabă-n taină timpul:,, E aievea, sunt fantasme?"
E un foc bengal ce face neaua mai strălucitoare!
E-ncântare, e magie, un ecou sublim răsună
E imensă bucurie sus, în Cer, jos, pe Pământ,
Pe la case-n astă noapte mulți colindători se-adună
S-aducă divina veste: S-a născut Pruncul cel Sfânt!
Fascinat de-așa miracol, Timpul, nemaivrând să zboare,
Îi promite Veșniciei că va fi un pic mai bun,
Apoi, doar zâmbește blând când zărește cum apare
Trasă de bătrânii reni, sania lui Moș Crăciun!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre Crăciun
- poezii despre zâmbet
- poezii despre sărbători
- poezii despre săniuș
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre promisiuni
- poezii despre oraș
Citate similare
Sub cer de sărbătoare...
Sub cer de sărbătoare
O stea a răsărit,
Când s-a născut în lume
Pruncul Isus cel Sfânt.
Și cu uimire mare,
Trei magi la drum porni,
Sub raza stelei sfinte,
Ei staulul găsi.
Că între dobitoace
Pe paie aurii,
Maria Maica Sfântă
Născuse Sfânt copil.
Magii în genunchi căzură,
Lângă micuțul crai
Și daruri prețioase
Îi lasară în Sfânt alai.
Maria Maica Sfântă
Pruncul la sân ținea
Și lumea fericită
În ode îi slăvea.
Din cer coboară în râuri
Colinde îngerești,
Pe cetini de brad verde,
Crăciunul îl vestesc.
Iar clopotele lumii
Aprind lumini de argint,
În noaptea de Crăciun
Se nasc minuni pe rând.
Fecioara Maica Sfântă
Și Dumnezeu cel blând
Sfânțiră ziua în care
Pruncul Sfânt s-a născut.
Cereasca bucurie
Se scurse pe pământ,
Isus, Craiul cel sfânt
Lumea a mântuit.
cântec, versuri de Valeria Mahok (26 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre naștere, poezii despre copilărie, poezii despre îngeri, poezii despre verde sau poezii despre râuri

Moș Crăciun cel nebun
Primise în dar pijamale
Dar nu dungi de acelea de spitale
Ospicii pentru cei cu vise ireale
Pe care lumea îi bagă în cămăși de zale.
Ale ei erau cu moși Crăciuni
Si erau cele mai frumoase
de mine pe aici văzute
De unde sanie și reni
Căci ea mă credea moș Crăciun
Ce făcuse rost de reni
Două capre de la vecinul de la vale,
Și chin stupoare
Să le inveți să zboare
Să le sui pe acoperiș cu tot cu sanie.
Și apoi să o strigi pe ea pe iubire
Să te vadă in moșu îmbrăcat
Cum te prăbușesti cu capre
Peste mașina ce abia ai luat-o!
Dar ea mă iubește așa!
Caprele le-am fript
Coarnele in globulețe
Pe perete le-am împodobit
Vecinul si acum le caută nemulțumit
Eu cu piciorul în ghips sunt
Dar când o vezi că zâmbește
Si dusmanul de vecin pufnește
Ce viață mai frumoasă este!
Iubita mea pijamale cu moș Crăciun
Și un iubit nebun
Ce a zburat cu sania
Si caprele vecinului
Pentru un zâmbet de Crăciun
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vecini, poezii despre frumusețe, poezii despre văi, poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre superlative sau poezii despre picioare
Când cerul se deschide lin...
În Sfânta seară de Crăciun,
Când cerul se deschide lin,
Coboară îngerii-n alai,
Pe cetini verzi cu umeri albi.
Și veste mare au adus,
Că s-a născut Pruncul Iisus,
În staul mic sărăcăcios,
Pe fânul vitelor scrumos.
Maria pruncul înfășa
Și îngenuchind Ea mulțumea,
Că în Leagănul Crăciunului,
S-a născut fiul Domnului.
Magii de la răsărit
În mare grabă au venit,
Pruncului Sfânt s-au închinat
Și daruri scumpe i-au lăsat.
Păstorașii din câmpie
Au venit cu bucurie,
Că staulul cel luminat
De Domnu-i binecuvântat.
Veniți creștini cu mic cu mare,
Că azi e Sfântă sărbătoare,
Îngerii cântă în cor divin,
Mântuitoru-i pe pământ.
Minune mare și colind
Când Dumnezeu surâde blând,
Că mântuire ne-a adus
Din Răsărit pân' la Apus.
cântec, versuri de Valeria Mahok (13 decembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism sau poezii despre bebeluși
Colindă
Din visul armoniei sfinte
Maria a născut
Pentru a lumii mântuire
Pe Isus pruncul sfânt.
Pe cer o stea a răsărit
În calea magilor
Și spre locașul sfânt pornind
Minunea au vestit.
Aur, smirnă și tămâie,
Magii îi dăruiră
Mariei și pruncului sfânt
Apoi li se-nchinară.
În leagănul Crăciunului
Colindători mângâie
Visele sfinte-a pruncului
În brațele Mariei.
Colindul bucuriei sfinte
Cuprinde întreg pământul
Cerul răsună îngeresc,
Domnu-își sărută pruncul.
cântec, versuri de Valeria Mahok (9 decembrie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Maria sau poezii despre sărut
* * *
Cerne, Doamne, pe pământ
Ploi de pace și-armonie,
Să cadă încet și blând
Colinde de bucurie,
Peste cetini argintii
Și mulțime de creștini
Și de copii,
Că în seara de Crăciun
S-a născut Pruncul cel Sfânt,
Ce cu-a lui putere vie
Omenirea a mântuit,
Spre a lumii bucurie
Și-al Mariei Sfânt alint.
poezie de Valeria Mahok (2 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre ploaie, poezii despre pace sau poezii despre mântuire

Timpul și-a pierdut compasul
Plânge ziua, plânge ceasul
Și-n secunda tremurată,
Pe cadrane sfărâmată,
Timpul și-a pierdut compasul.
Plânge ora, plânge clipa
Pe-amintirea-ncremenită,
Când nădejdea ofilită,
De neant și-a frânt aripa.
Plânge ziua, plânge ceasul
Sus, în turla veșniciei,
Ori pe pragul agoniei,
Timpul și-a pierdut compasul.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre plâns, poezii despre ceas sau poezii despre aripi
În pragul Crăciunului
Din visul armoniei sfinte
Maria a născut,
Pentru a lumii mântuire
Pe Isus pruncul sfânt.
Pe cer o stea a răsărit
În calea magilor,
Și spre locașul sfânt pornind,
Minunea au vestit.
Aur, smirnă și tămâie
Magii îi dăruiră
Mariei și pruncului sfânt,
Apoi li senchinară.
În leagănul Crăciunului,
Colindători mângâie
Visele sfinte-a pruncului,
În brațele Mariei.
Colindul bucuriei sfinte
Cuprinde întreg pământul,
Cerul răsună îngeresc,
Domnu-și sărută pruncul.
cântec, versuri de Valeria Mahok (9 decembrie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul și pământul
Cerul și pământul este-n sărbătoare,
S-a născut Mesia, marele Împărat,
Pruncul sfânt promis, Lui să-I dăm onoare,
Fie-n veci de veci binecuvântat.
Peste tot răsună imnuri minunate,
Glorie, Osana, s-a născut Isus,
Se aud cântări, voci binecuvântate,
Bucurie sfântă la toți ne-a adus.
Cor de îngeri cântă, ceru-ntreg răsună,
Mare-i bucuria-n cer și pe pământ,
Prin a lor cântare aduc vestea bună,
S-a născut Mesia, Isus, Domn preasfânt.
Cerul strălucește, raze minunate,
Lumină divină de la Dumnezeu,
Mii de îngeri cântă, glasul lor străbate,
Cerul și pământul, pentru Fiul Său.
S-a născut Mesia, o, ce bucurie,
Să cântăm și noi cu îngerii în cor,
Slavă și onoare, Lui în veci să-i fie,
El e al nostru Mire și Mântuitor.
Amin
poezie de Ica Drăgoi
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre voce

În orașul Betleem
În orașul Betleem într-o noapte fără stele,
S-a născut un copil plăpând, dar cu inima plină de putere.
În orașul Betleem trei magi vineau să vadă minunea sfântă,
Și un imn de laudă să-i cânte.
În orașul Betleem a fost mare sărbătoare,
Căci glasul pruncului sfânt se auzea de la munte până la mare!
Și de două mii de ani încoace el se aude mereu.
Și ne spune să trăim în pace!
Și să-l iubim pe Dumnezeu.
În orașul Betleem și acum oamenii se închină.
Unde s-a născut pruncul divin din bunătate și lumină.
poezie de Vladimir Potlog (26 decembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre religie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Mă ceartă toamna...
Se mistuie în mine zeci de toamne
Ca un ecou din vremuri ancestrale
Venind, intransigent, să mă condamne
Că scutur ale anilor petale,
Apoi le-ngrop, zâmbind copilărește
Într-un album cu foi de catifea
Din care, inocentă, îmi zâmbește
Fetița cu ochi mari de peruzea.
Mai scotocesc, un pic înfrigurată,
Fotografii... iar un surâs fugar,
Privind adolescenta de-altădată,
Tresare într-un colț de calendar.
Și lacrimi reci în ochii mei se-adună,
Mă năpădesc duioase amintiri
Privind pe Mama, ce-o țineam de mână
În curtea cu nostalgici trandafiri.
Citesc, din altă poză, bucuria
Femeii, cu visarea logodită,
Ce-a regăsit, în ea, copilăria
Prin pruncul ce o face fericită.
Plângând, resimt durerea nesfârșită
Din clipa când Părinții au plecat
Către imensitatea infinită
Iar, pe pământ, doar crucea au lăsat.
Se contopesc tristețea, bucuria,
Momente grele, clipe de magie,
Extaz și chin găsindu-și armonia
Într-un destin scriind o elegie.
Dar nu-nțeleg de ce mă ceartă toamna
Când anii mei doar ei îi aparțin
Până atunci când voi valsa cu iarna
Și voi pleca... puțin câte puțin...
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre fotografie, poezii despre vals, poezii despre tristețe sau poezii despre trandafiri
Valentine's day
pretutindeni e iubire, pretutindeni e miracol
diademe de lumini ne mângâie cu raze
timpul e sublim artist face spectacol
răsună prin cântec vibrează prin fraze.
mă simt soră cu pământul cu falnicii munți
îmbrăcați în codrii cu cetina verde
peste valurile negre s-au ridicat punți
mărgeanul de speranță nicicum nu se pierde.
vântul îmi e prieten aerul îl primenește
învăț de la furnică să nu cred în povară
simt entuziasmul când floarea-mi zâmbește
sunt precum fluturul îndrăgostit de vară.
binecuvântez iubirea astăzi se sărbătorește
plutesc de fericire ca struna pe vioară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre învățătură, poezii despre vânt, poezii despre vioară sau poezii despre păduri
Podoabe noi... (Colindă de Crăciun)
Din Cerul Sfânt, coboară cânt,
În zi de Sărbătoare,
Colinde în podoabe noi,
Sub brazi sfântă chemare.
E atâta forfotă în Cer,
La fel și pe pământ,
Creștinii cu toți de Crăciun
Așteaptă Pruncul Sfânt.
Magii de la răsărit
Călăuziți de o stea,
Vestesc minunea ce va fi,
Creștinii o sfințesc.
În Sfântul leagăn de Crăciun,
Isus este născut,
Iar Dumnezeu și toți cei dragi,
Adoră Pruncul Sfânt.
Și Cerul Sfânt revarsă în lume
Prin îngeri armonie,
Îngenunchind creștini pioși,
Spre marea mântuire.
Oda bucuriei Sfinte
Cuprinde tot pământul,
Lumina sfântă iar cinstește
Crăciunul și colindul.
cântec, versuri de Valeria Mahok (19 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină
Invocație creștină
Cerne Doamne, pe pământ
Ploi de pace și armonie!
Să cadă încet și blând
Colindul de bucurie,
Peste cetini argintii
Și mulțime de copii,
Lângă marea lumii vie,
Creștinească împărăție.
Că în seara de Crăciun
Când tot omul e mai bun,
S-a născut Pruncul cel Sfânt,
A Domnului mare gând...
Care cu a venire
Omenirea a mântuit,
Spre a lumii fericire
Și-al Mariei Sfânt alint.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Farmec de iarnă
obiceiuri și tradiții dau istoriei viață
se apropie Crăciunul pe ulițe de cânt
și mari și mici colinde noi învață
ninsori de argint cad pe pământul sfânt.
e vremea când dorințele se împlinesc
timpul e ofertant cuprins de magie
suflete și inimi și minți se primenesc
să-l primească pe Isus cu speranța vie.
decorații de lumini strălucesc pe bulevarde
arborii au beteală sublimă, policromă
în brăduți fin scânteiază globulețe și petarde
se simte în orice casă o delicioasă aromă.
focul din inimi cu frenezie arde
sărbătorile de iarnă capătă o dalbă formă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tradiții sau poezii despre suflet
Zâmbetul întinerește
Nu lăsa să treacă timpul
Fără să zâmbești!
Tristețea îți schimbă chipul
Și îmbătrânești.
Zâmbind mai des în viață,
Vei fi mai sănătos.
Când ai zâmbet în față,
Ai și un chip frumos.
Așadar, zâmbește!
Zâmbește tot timpul!
Că te-întinerește
Și-ți luminează chipul.
poezie de Dumitru Delcă (4 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sănătate sau poezii despre schimbare
Timpul
după poezia cu același titlu, de Irina Rambu
Timpul nebun aleargă în neștire,
Timpul consumă povești de iubire
Timpul curge încet la închisoare
Timpul zboară de ești în Baleare.
Timpul este în Univers stăpân,
Timpul ia tot ce e rău sau e bun
Timpul de poți să-l întorci o clipă,
Timpul, oh timpul, ce grea ispită.
Timpul e viață și timpul e moarte
Timpul e un drum spre eternitate,
Timpul e haos și timpul e-o stare,
Timpul calcă totu-n picioare!
poezie de Alex Dospian (iulie 2021)
Adăugat de Alex Dospian

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre povești de dragoste sau poezii despre poezie

Timpul
Viclean este Timpul ce tace și face,
Pe toți ne unește, pe toți ne desface,
Noi suntem cu toții secundele sale
Ieșite din inimi cuprinse de jale.
Flămând este Timpul, cu noi se hrănește,
El ia ce dorește, nicicând nu cerșește,
E frate cu moartea, cu umbrele mute,
Cu toate-amintirile noastre pierdute.
Dorit este Timpul de-o lume bolnavă,
Urât este Timpul de-o lume trândavă,
Hulit este Timpul de mulți ce așteaptă,
Iubit este Timpul de mintea-nțeleaptă.
Încet este Timpul când plângi de durere,
Grăbit este Timpul când este plăcere,
Turbat este Timpul când mușcă din tine,
Frumos este Timpul, dar nu mai revine.
poezie de Ionuț Caragea din Cod roșu de furtună în suflet (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre tăcere, poezii despre plăcere, poezii despre moarte sau poezii despre lene

Pași în noapte
aprind în astă seară
lumânări de ceară
să ard, să ard în ultima privire
a doi nebuni
ce au crezut odată în iubire
anotimpurile mor
timpul prezent, timpul trecut
azi noaptea e zi
dacă tu...
pe drumul drept către cer
ce tristă-i viața către moarte
mai scriu un vers în astă noapte
că timpul astăzi ne cheamă înapoi
mă așez pe țărm pe crucile de lemn
tăceri în jur, tăceri în mine
unde ești tu, eu nu mai sunt
decât o adiere tristă în vânt
ninge femeie în noaptea dintre ani
era atât de frig în noi
mă întorceam din nou acasă
dar ce mai esta casa fără noi
pășeam printre ani și era frig
m-am ghemuit la sânul tău și m-ai primit
mă alintai cu un cuvânt
treceai apoi pe aleile iubirii
eu am rămas să ascund tăcerea
ningea în noapte iar afară
plecai la cer și lacrima plângea
vorbeam de despărțiri uitând că ieri nu a fost ieri
știam că ai să pleci
eram nebun și nu înțelegeam
poate ăsta e destinul meu
să plâng după cei dragi mereu
știam că te-am pierdut
din clipa aceea de demult
când înfiorat am strâns în brațe
doar o dată, o fată preacurată
offf, cum priveam atunci
în sala ultimului bal
cum tu pluteai în valsul ireal
de ce mă doare azi plecarea dintre noi
de ce noi azi nu mai suntem doi
de ce, de ce...
știi, eram atunci doar doi copii
nu te-am crezut când ai plecat
iubirea noastră unde este, unde suntem noi
mă ninge iar durerea
povestea noastră s-a sfârșit
dar ce este femeie azi sfârșitul
decât lumina noului început
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre sfârșit, poezii despre prezent, poezii despre noapte, poezii despre ninsoare sau poezii despre început

Urma din cenușă
Am vrut să opresc
timpul in loc
Am aruncat clepsidra
timpului in foc
Nisipul din ea pe loc
s-a topit
Timpul nu este ars nu
l-am oprit
Citesc in urma de
cenusă
Cum toate si inima
mi-e arsă
De depărtare
dintre noi
Acum noi sîntem
amândoi
Dar intr-o zi timpul
cel hadru
Va trece pe la noi
ne vâ-a zâmbi
Si doar pe unul el ne
va gasi
Să profiam de timpul
nostru amândoi
Să fim ce am fost si ieri
să fim si azi
Si-n fiecare zi sa fim
iubiti mereu
De Dumnezeu!
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre lectură, poezii despre inimă, poezii despre cenușă sau poezii despre Dumnezeu
Se-aud colindători pe drum
În noaptea sfântă de Crăciun
Se-aud colindători pe drum.
Văd fereastra luminată
Și strigă la noi, la poartă:
-Gospodari, primiți colindă?
Atunci, noi ieșim în tindă
Și primim până în zori,
Cete de colindători.
Ne urează sănătate,
S-avem pe masă bucate.
Iar în anul care vine
Să ne fie și mai bine.
Când termină îi cinstim
Cu plăcinte și cu vin.
Apoi le urăm drum bun,
Și, în noaptea de Crăciun,
Să colinde întreg satul
De la un capăt la altul.
Îngerii să-i însoțească
Și Isus să-i ocrotească.
-Mulți ani! vouă gospodari!
-Mulțumim. Să creșteți mari!
poezie de Dumitru Delcă (12 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urări, poezii despre colinde sau poezii despre sat