Luna este sfera cu o bucată de soare în ea; pământenii au zeificat-o într-o poartă a stelelor din nopţile albastre.
În faţa acestei zeităţi, s-a înfiripat în inima lui încercuită de suspinul ei întâiul vers şi oamenii au devenit sentimentali; Astrul se oglindea pentru prima dată în lacrima pătimaşă a femeii.

Ştefan Radu Muşat în Interviu sentimental (septembrie 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enigma din inima diamantului - câteva stele ale cosmosului captive într-o bucată de piatră.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Florina Popescu - Blaju
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am călătorit pentru prima dată în afara Spaniei datorită acestei profesii (de jurnalist) şi, mai ales, am învăţat elementele fundamentale ale scrisului: "Cum să fii eficace? Cum să rezumi? Ce este important şi ce este secundar? Şi viteza!" În presă, nimic nu poate aştepta. Datorită acestei activităţi, am devenit rapidă.

citat din Care Santos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama a fost întâiul cuvânt care mi-a ancorat tălpile de soare, şi anotimpul avea aripi de copil...

Ştefan Radu Muşat în Anotimpul cu aripi de copil
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt seminţia stelelor; poate cea mai complicată flacără a lor.

aforism de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Adrian Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idealismul este o lumină unică şi ea aparţine omului, iar omul trebuie să aparţină acestei lumini pentru a fi într-o unitate şi armonie perfectă numită lumina pură.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firea femeii este atât de slabă, încât îndată ce vede că soţul arată o oarecare amabilitate unei alte femei, fie colegă de serviciu, fie prietenă, în sufletul femeii se aprinde invidia. Nu pentru că ar fi o pornire pătimaşă ci, din pricina dragostei ce i-o poartă soţului. De aceea soţul trebuie, prin tandreţe, să găsească "butonul" de îmblânzire a soţiei.

citat din Părintele Iosif Vatopedinul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima din cuvânt e fructul de apă al melancoliei; iată de ce este uşor să te ascunzi într-o lacrimă.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Interviu despre toamnă (17 septembrie 2010)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lotusul din inima mea

În inima mea încăpătoare
Îşi face loc întregul Univers,
Mama este prima de sub soare,
Chintesenţa vieţii, frumosul vers!

poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul stelelor

Se aude glasul stelelor,
care cântă-n inima cerului
şi-n noaptea ce le ascultă,
ce pătrunde-n sufletul spiralei,
cântă şi Pământul,
cântă şi lacul albastru,
în care se oglindeşte cerul,
ce dirijează concertul broaştelor
unind cântul stelelor,
cu glasul ce răsună
din adâncul apelor,
totul se transformă-n vis
şi ne ţine de mână
pe mine, pe tine, pe noi, pe voi
purtându-ne-n pântecul zorilor,
răsărind o dată cu Soarele,
ce dezmiardă cerul şi pământul,
înflorind, florile ce cântă
îmbrăţişându-se cu roua dimineţii,
cântă şi lacrima ce curge
din norul negru,
melodia care dezmiardă iubirea,
cântă stelele, cântă Lumina,
cântă Luna şi destinul,
cântă şi inima mea după...
astralul cântec ce zboară
printre ramurile Universului,
dansând împreună cu fluturi,
cântând împreună
cântecul stelelor.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incandescentă

lacrima lui Dumnezeu
mă înfioară
uneori devine atât de incandescentă
încât
ajung să rup din mine ploile
pentru a o domoli

copilul cu ochii din culorile vieţii
se furişează în gânduri
le destramă unul câte unul până devin
o singură sferă
sfera timpului sfera pasului
sfera devenirii în care
rătăcesc odată cu lacrima lui Dumnezeu
pentru a-mi regăsi centrul

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinuciderea nu e o dovadă de curaj, este fuga laşului din faţa vieţii. El nu iubeşte viaţa pentru că vorbeşte limba întunericului. Laşul e un decadent înnăscut având inima bolnavă; e golul întunericului.

citat din Ştefan Radu Muşat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

In tot acest timp

umbra
crescută din răbdări
înghiţise aşteptările
pustiul
ferecase tăcerea
ca într-o piatră de hotar
dintre mine şi
neantul tărâm al morţii
de cealaltă parte
soarele
desena pe linia vieţii
deşira fericirea în raze
din inima primăverilor
urzite cu arome de rai
luna
cuibărea nopţile
printre genele stelelor
cu vise

poezie de Raluca Oprita
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

J. D. (gata să se culce cu prietena lui pentru prima dată): Îţi aduci aminte când a apărut noul film "Războiul stelelor"? Era totul pus la punct, dar când l-au văzut oamenii, până la urmă nu era aşa grozav la pat?

replică din filmul serial Stagiarii
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea înseamnă iubire, înţelepciune, un pahar de vin roşu şi o rochie asortată cu inima pătimaşă a femeii.

Mădălina Duceac (12 februarie 2018)
Adăugat de Mădălina Duceac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări pe roata timpului

cine a creat cântul păsărilor din codri?
şi cum îl poartă vântul prin zările albastre?
să-l fredoneze zilnic trăitorii mândri
izvoarele de munte în cascade măiastre.

cine aduce valul în oceanul iubirii?
ca să spele malul, nisipul arzător
cum răsare cuvântul pe cerul vorbirii?
cine aprinde stele, astrul cuprinzător?

cu sute de-ntrebări sufletul mi-l frământ
ce pune în mişcare magicul univers?
geneza e creată de Dumnezeul Sfânt
la cunoaşterea lumii oamenii au convers.

îmi este drag pământul- leagăn de alint
roteşte fericirile prin stihuri de vers.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eclipsă

Astă noapte am văzut
Luna rece într-o eclipsă
Într-o baie de culori aprinsă
Cu bucăţi rămase lipsă

Geamul de plăcere îl înfiera
Din albastru Lună movalie
Albă când luceafăr o privea
Se rostogolea roşie zglobie

Ea este astrul cel frumos
Care visele ne însoţeşte
Este astrul cel mai curios
În tăcere noaptea ne priveşte

Şoapte ce se spun în noapte
Tăinuite şi nţelese de ea
Zile ce în săptămână-s sapte
Ce le animă cu putere este ea

Când în vis eu am căzut
Luna era caldă argintie
Printre gene am văzut
Luna fredona o melodie

Bucăţi din suflet au zburat
Eram purtată ca-ntr-un vals
Stele aprinse m-au înconjurat
Lună albastră strigă un glas

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întrebi cum am devenit nebun. S-a întâmplat astfel: Într-o zi, m-am trezit dintr-un somn adânc şi am realizat că toate măştile mele au fost furate. Şapte măşti pe care le-am purtat în şapte vieţi. M-am panicat şi am început să alerg pe străzi strigând: Hoţii, hoţii, blestemaţii de hoţi!!! Oamenii râdeau de mine şi unii se ascundeau în case de frică. Când am ajuns în piaţă, un tânăr ce stătea pe un acoperiş, a strigat: Uitaţi-vă la nebun! M-am uitat să îl văd mai bine şi în acel moment, soarele mi-a sărutat faţa dezgolită de măşti pentru prima oară. Şi pentru prima oară sufletul meu a fost aprins de iubirea soarelui şi nu mi-am mai dorit să port măşti niciodată. Ca într-o transă, am strigat: "Binecuvântaţi, binecuvântaţi să fie hoţii care mi-au furat măştile. Astfel, am devenit un om nebun."

citat clasic din Khalil Gibran
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştientizarea faptului că apa de la mal nu este un duşman viclean, ci doar un prieten de vacanţă, este o condiţie pentru a încerca înotul pentru prima dată.

Marius Radu în Farmacia ta (2005)
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul tău este întâiul vers

Sărutul tău este întâiul vers
Pe care, fără interes mi l-ai pus pe buzele uscate
De doruri multe şi iubiri deşarte.
Şi o iubire ce-i nemuritoare, ne-a unit în soartă.

"Povara" vie, într-o lume moartă, ce a uitat să risipească viaţă
"Hrană morţilor nu vom fi",
Ci doar acele lacăte închise-n propriile lanţuri
Tu-mi spui, aşa frumos:
-"Eu nu sunt vânt atunci când mă săruţi,
- Şi nici vreo adiere infernală!
Un gest făcut, unindu-ne în punţi,
- Într-o iubire mare, colosală!"

Şi cum să cred eu că el n-a fost decât un vânt de toamnă?
Ce mi-a promis un vis în serile de iarnă?
Şi mi-a promis atâtea case-n ceruri,
Atâtea flori în mâini
Şi stele în coroana ce se-aşterne în părul meu,
deschis ca o magnolie.

Cum aş putea să te cert, întâiul poet, al sufletului meu trist?
Din contră îţi şoptesc ca prin vis: "Te iubesc!"
Te primesc cu stele, cu vise, cu ale tale gesturi fine
În lumea fără de temei a unui vers rostit în grabă...
Dar trăit cu multă dragoste de artă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare de sare

Soarele nu răsare...
Luna nu-mi apare
Marea nu este mare
Codrul nu-i răcoare

Inima-mi tresare
Tălpile mi-s goale
Ochii m-au părăsit
Pletele au ruginit

Dorul taie si leagă
Te aruncă bucată
Cu bucată... in zare
In ocne cu mercure

Rana-mi e prăpastie
Săpată din dragoste
Presar un pumn de sare
Azi iar nu-i soare...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!