Privesc tabloul...

(lui Theodor Aman)

Privesc tabloul tău "Hora Unirii",
Din anu-acela cei cu el de-o seamă,
Când România, buna noastră mamă,
Purta pe frunte nimbul izbăvirii...

Mă răscoleşte umbra amintirii
Şi parcă-aud mulţimea cum aclamă,
Un Domnitor, doar unul se proclamă,
În ceasu-acela mare al înfrăţirii.

Tabloul tău cuvântă ca şi slova
Şi-atât de scumpă-mi este mie hora
Că cei de-aici, străbunii din Craiova,

De cum ştiură că sosise ora,
Cu Ţara Românească şi Moldova,
Un imn le înălţară, tuturora.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora Unirii

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!
Piară duşmănia-n ţară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori şi armonie!

Măi muntene, măi vecine
Vino să te prinzi cu mine
Şi la viaţă cu unire
Şi la moarte cu-nfrăţire!

Unde-i unul nu-i putere
La nevoi şi la durere
Unde-s doi puterea creşte
Şi duşmanul nu sporeşte!

Amândoi suntem de-o mamă
De-o faptură şi de-o samă,
Ca doi brazi într-o tulpină
Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,
Amândoi o soartă-n lume.
Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin' la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,

Şi să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frăţească
Pe câmpia românească!

cântec, muzica de Alexandru Flechtenmacher, versuri de Vasile Alecsandri din Steaua Dunării (1856)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria noastră, România - Hora Unirii

Mamă bună-i România,
Că pe toţi ne ţine glia,
Toţi români de-acelaşi neam,
Muntean, moldovean şi ardelean,
Că ne-am unit toţi odată
Şi-am făcut ţara rotată.
Haideţi, fraţi, mână cu mână,
Să-nvârtim hora română,
Hora păcii românească
Pe câmpia strămoşească.
Vino, frate, hai străine,
Să te prinzi la braţ cu mine
Toţi la muncă, cu tărie
Şi la horă, cu unire.
"Să jucăm hora frăţiei
Pe pământul României.
Iarba rea din holde piară,
Piară duşmanii din ţară,
Între noi să nu mai fie,"
Nici ură, nici duşmănie.
Decât pace şi iubire,
Să ne fie la toţi bine,
Să n-avem grija de mâine.
La bogat şi la sărac,
Să fie la toţi pe plac.
Toate dorurile noastre
Du-le, Jiule, le du,
Acolo unde-i ştii tu.
Du-le-n zările albastre
Şi transformă-le în astre.
Să le presari pe pământ
Cu lacrimi şi jurământ.
Că ţara vom apăra
Şi duşmanul vom seca.
Vom stârpii hoţii şi escrocii,
Să fim sănătoşi cu toţii,
Să ne fie legea sfântă
Şi răutatea stârpită,
Să scăpăm de grea ispită,
S-avem viaţa fericită.
Să ne ajutăm, să ne iubim,
C-aşa-i neamul de români:
Toţi de-un sânge şi de-o mamă,
Veniţi la noi, că Ardealul ne cheamă
În patria mamă.

poezie de Valeria Calma Pleşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora Unirii

HORA UNIRII

Bat orologii, cântă
cea Horă a Unirii
în mândra cetăţuie,

cu sceptru-i, Cuza Vodă
începe să salute
din bronzul de statuie.

În dans se prind
românii,

un nimb al înfrăţirii
rotunda horă pare,

sub foc de artificii,
aur de vine bronzul
în inimi mişcătoare.

Se bucură urmaşii
de a Unirii zi,

zâmbeşte Flechtenmacher,
zâmbeşte-Alecsandri.

Cu inimă lăută,
cu pană de arcuş,
pieptiş ei sprijinit-au
al neamului urcuş.

poezie de N. Petrescu-Redi (24 ianuarie 2020)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea mulţimii

Mai întâi frunzele decapitate de crengi.
Mulţimea aclamă!
După aceea crengile decapitate de trunchi!
Mulţimea aclamă!
Aclamă!
Apoi tot trunchiul este decapitat de rădăcină!
Mulţimea aclamă!
Aclamă!
Aclamă mulţimea!
Nu la urmă rădăcina e decapitată de pământ!
Morţii aclamă!
Vii aclamă!
Mulţimea aclamă!
Aclamă mulţimea!
Frunzele, crengile, trunchiul, rădăcina
aclamă!
În final pământul este decapitat de pământ!
Un copil aruncă cu frunze spre mamă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pentru cinstirea Unirii

A noastră mare împlinire
A fost măreaţă şi firească,
Avem o Ţară Românească,
De când pe-un Steag e scris Unire.

Din veci a neamului iubire,
E rădăcina strămoşescă,
A noastră mare împlinire
A fost măreaţă şi firească.

Tu, scumpa noastră moştenire,
Unire sfântă şi frăţească,
Ca o pădure-avea să crească
În omeneasca noastră fire,

A noastră mare împlinire.

hipersonet de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Hora Unirii" şi corupţia

Hora noastră cea străbună
Azi în ţară altfel sună:
"Iarba" rea în toate creşte,
"Spicul" nu se mai zăreşte.

epigramă de Ion Moraru din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi la hora mare!

Veniţi la hora mare ca să ne prindem toţi,
Sărbătorind Unirea, chiar azi, în ţara toată,
Moldova dându-şi mâna, acum, ca şi-altădată,
Cu Ţara Românească, cu buni, părinţi, nepoţi.

În anu-o mie-opt sute şi-n plus cincizeci şi nouă,
Un vis străvechi de veacuri atunci s-a-nfăptuit,
Când după multe piedici, pe dat' s-au înfrăţit
Surorile - provincii române amândouă.

A strălucit şi cerul, şi soarele-n tărie,
Pe două zeci şi patru, în luna lui gerar,
S-a înmuiat şi gerul, iar vântul cel hoinar,
Vrăjit, a stat s-asculte, în dulce reverie,

Când s-a încins o horă în Ţara Românească
Şi când Moldova toată cu drag s-a prins în ea,
Cu toţi cei cu simţire română alăturea;
O horă a frăţiei pe glia strămoşească.

S-a prins şi Cuza-n horă, alături cu poporul,
Kogălniceanu şi-alţii, şi fraţii paşoptişti,
Cu-entuziasm în suflet, cu toţi, pălmaşi, artişti,
Boierul şi clăcaşul, în rând cu negustorul.

Vlădică şi opincă, oricare bun creştin,
Cu lacrime pe pleoape, strigat-au bucuria,
Ardealul, Bucovina cântând cu România,
Din graniţe habsburge, de sub călcâi străin.

Un singur trup şi-un suflet, o singură simţire
Au dobândit Moldova şi Ţara Românească,
Aşa fiind şi datul, şi ordinea firească,
De la Mihai Viteazu, de la-a lui întregire.

Azi însă-amare lacrimi brăzdează-obrazul ţării,
Că trupu-i de o vreme ce pare-o veşnicie,
Ciunţit de cnut sovietic, aşa a fost să fie
Şi rana sângerândă noi n-o vom da uitării.

Dar înălţăm o rugă: când vremea o să vie
Şi-Atotstăpânitorul când s-o-ndura de noi,
De ăst popor al nostru, trudit, plin de nevoi,
Atuncea România cea Mare să învie!

poezie de Cătălina Orşivschi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn lui Zamolxe

Aprindem rugul sacru, vorbim cu Dumnezeu.
La focul lui Zamolxe, s-or aduna mereu,
în nemurirea lor, străbunii daci eroi,
îşi vor găsi sălaşuri de suflete în noi.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

Stăpâne Doamne, stăpâne, noi ne gândim la tine,
punând la cruce soare, scăpat-am de suspine.
Şi falnic stirpea noastră, aşa o să rodească,
din rug sacru ne-ntoarcem la legea strămoşească.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

Când soarele răsare pe creste în Carpaţi,
nemuritorii daci în noi sunt întrupaţi.
Avem inimi de foc căci stirpea strămoşească,
a înviat acuma în stirpea românească.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

Duşmanii să se teamă de focul din cuvinte.
Cine suntem? Le spunem să ia acum aminte
că lunga asuprire de-acuma s-a-ncheiat,
străbunii daco-geţi în noi au înviat.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

Vom înălţa altare şi temple, sanctuare,
în cele patru colţuri, din munte pân-la mare.
Aşa Îl vom cunoaşte din nou pe Dumnezeu,
din ceruri ne-o privi bătrânul Deceneu.

(Refren 2) Zamolxe-i Domnul nostru, aşa a înviat
suflarea românească, din daci s-a întrupat.

Poporul nostru-i mândru, suntem un neam de soi,
cu toţii luaţi aminte, e stirpe de eroi.
Zamolxe ţine treaz al zeilor popor,
nemuritor ne este scutul Carpaţilor.

(Refren 2) Zamolxe-i Domnul nostru, aşa a înviat
suflarea românească, din daci s-a întrupat.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

(Refren 3) Zamolxe-i Domnul nostru, de-a pururi să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

(Refren 3) Zamolxe-i Domnul nostru, de-a pururi să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora bacalaureatului (parodie)

Hai să dăm mână cu mână
Noi ce-am picat la română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Noi "respinşii" României!

Iarba rea din holde piară,
Piară toţi profii din ţară,
Între noi să nu mai fie
Camere video–omenie!

Mai muntene, mai vecine,
Vină să copii cu mine
La bacalaureat unire
Ca să luăm toţi... frăţire!

Unde-i unul, nu-i putere
La copiat, îi durere
Unde-s doi, puterea creşte...
Şi nota mult se măreşte...!

Amândoi suntem de-o mamă,
Ştim să copiem, bag seamă,
Şi toţi am fi promovaţi
Dacă nu eram filmaţi..!

Şi la un club cu grăbire
Beam wisky dintr-o sorbire
Şi treceam drumul cel mare
La facultă peste-hotare!

Şi să vadă domn ministru
C–am fost un elev ilustru,
Hai să-ntindem hora mare
Şi eroi să ne declare!!!

parodie de Sergiu Boian, după Vasile Alecsandri (iulie 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora Unirii, la Slatina (la minus 20 de grade), pentru a intra în Cartea Recordurilor

Jucând hora, hopa-ţopa,
Vom intra, cu un nou look,
Dacă nu în Europa,
Cel puţin în Guinness Book.

epigramă de Constantin Voinescu (2001)
Adăugat de Degeratu
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 Decembrie

Prima zi din decembrie, prima zi de unire,
Multe chipuri surprinse... ce aduc fericire.
Românii petrec, îşi dau mâna în Hora Unirii,
Prin oraşe mulţi se adună în Piaţa Unirii.

De 1 Decembrie este ziua noastră naţională,
Se dă liber de la muncă, chiar şi de la şcoală.
Multe parade militare şi tot felul de defilări,
Orice municipiu are parte de asemenea realizări.

Lumea se adună la marea sărbătoare naţională,
Toţi copiii se bucură când lipsesc de la şcoală.
Mulţimea aclamă, şi e foarte multă agitaţie,
Militarii primesc aplauze pentru reprezentaţie.

O zi specială şi semnificativă pentru noi toţi,
Ce se va aminti de către bunici la strănepoţi.
O unire istorică între ţări pentru un singur popor,
Începută de Mihai Viteazul, un mare brav conducător.

poezie de Ovidiu Kerekes (28 noiembrie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă scumpă, ţară scumpă

Pământul pentru care se luptară
Străbunii mei din vremuri seculare
Mi-a dat iubirea care mă-nfioară,
E dragostea de mamă şi de Ţară.

Cu laptele odată eu am supt
Un sentiment de viaţă, neîntrerupt,
Purtând în suflet dragoste şi dor,
Al Ariadnei fir nemuritor.

Aceste mari iubiri fără de seamă,
În inimi sunt nestemate stele,
Când şoapte de străbuni mă tot îndeamnă
Să port credinţă Ţării mele.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora Unirii 2018

Plecăm spre muntele de sticlă
Privim la cer cum se ridică
Un falnic steag şi-mbujoraţi
Întindem hora, fraţi cu fraţi.

madrigal de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Petre Gigea Gorun

Dintre toţi oltenii care
Fac din praz mărgăritare
Despre Petre pot să spun
Că e Gigea ca... gorun.

epigramă de Dumitru Botar-Tabor din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnului Petre Gigea Gorun, Ambasador, scriitor, poet, epigramist, Pentru cartea "Oameni şi destine"

Petre Gigea, de când se ştie
A dăruit prietenie
Statornic, bucurie mare
La optzeci şi patru tot mai are!!!

madrigal de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea de citire

O carte de citire e vatra strămoşească,
În care dorm de veacuri strămoşii, în morminte,
Citind, tot nu mă satur de slova românească,
În care-s încrustate aducerile-aminte.

Din Sarmisegetusa ajunge pânʼ la mine,
Emoţia întreagă a Daciei ferice,
Cu slovele de sânge, din vale de Rovine
Şi din Vaslui, din Putna, un clopot vorba zice.

Şi-au scris mereu viaţa cu fapte vitejeşti,
Strămoşii mei de veacuri, cei păstrători de vatră,
Ei sunt Călugărenii şi zid la Mărăşeşti,
Erau ciopliţi de vremuri, în amintiri şi-n piatră.

O carte de citire e vatra strămoşească,
În care dorm de veacuri străbunii în morminte,
Ce-aduc până la mine, prin slova-i românească,
Îndemnuri şi temeiuri, aducerile-aminte.

poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora Unirii

Hora-ncingeţi fraţi români
Orişicând aici stăpâni,
Recunoscuţi de-ntreaga lume
Autohtoni cu vechi renume!

Unirea ne este nouă dragă,
Neamuri străine să-nţeleagă
Iubirea noastră pentru ţară.
România-i frumuseţe rară!
Iubiţi-vă ţara dragi copii,
Iubiţi pe morţi şi pe cei vii!

acrostih de Ioan Friciu (23 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să-ntindem hora mare

Hai să-ntindem hora mare
Din Hotin pân' la Focşani,
Din Tighina-n Satu Mare
Şi din Borşa-n Drăgăşani.

Piară cei ce îşi vând ţara,
Trădători spurcaţi la rele,
Să nu-i mai apuce vara,
Ducă-se în toate cele.

Neamul nostru e în stare,
Fără cei ce ne hulesc,
Să aducă-ntre hotare
Tot pământul românesc.

Hai să fim, ce ştiu cu toţii
De milenii, daci stăpâni,
Să dăm jos cu mafioţii
Ce-au uitat, a fi, români.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul Roşu: Neisprăviţilor! Caraghioşilor! Întoarceţi-vă cu faţa la mine. Paznic! Unde eşti? (Paznicul dă din umeri.) Vino aici! Ajută-mă să pun sus tabloul! (Paznicul vine. Se chinuie amândoi şi până la urmă reuşesc să agaţe tabloul. Îl privesc cu toţii câteva secunde. Tabloul cade iar.)
Tânărul: Li-ber-ta-te!
Omul Roşu: Vă mănâncă pielea.
Tânărul: Li-ber-ta-te!

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara numită România

Oameni buni şi lume bună,
România ne e mumă.
România noastră Mare,
cu Dunăre, Carpaţi şi mare.
România legendară
cu români de viţă rară.
România dodoloaţă
unde toţi am primit viaţă.
Am stat de strajă la hotară
şi-am apărat această ţară.
Aici ne e ţara şi neamul.
Aici ne e râul şi ramul.
Aici viaţa nu-i amară.
De ce să plecăm afară?
Când cei aleşi să cârmuiască
închină ţara românească
marilor puteri din lume,
se leapădă de al său nume.
Hai să dăm mână cu mână
cei cu naţie română!
Să readucem în ţară
iar, frumoasa primăvară.
Aici am fost şi vom rămâne
stăpâni pe ape şi pe grâne.
Vom trăi şi vom lucra moşia
aici, în ţara numită ROMÂNIA

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!