Cu ochii în pământ...

Mi s-au uscat cuvintele-n cerneală
Şi versu-mi stă neputincios la pândă,
De când greşeala asta infernală
Mi l-a trimis pe NIKY la osândă,

Osânda noastră, nu a lui, fireşte,
La care toţi în van îi dăm cu flit,
Că stă pe undeva şi ne pândeşte
Cu al fatalităţii sale rit,

Când frazele pe rând mi se destramă
În păpădii suflate în neant,
Să se-ntâlnească-apoi în epigramă,
Ca ei să-i fiu, că vreau nu vreau, amant,

Într-un amor de strictă complezenţă,
În aşternutul strict imaculat,
Pe care mulţi, mânjiţi de indecenţă,
Îşi poartă paşii cu... în ce-au călcat!

poezie de Alexandru Hanganu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă mai vreau vegetarian

Cum toate mi se par acuma fade,
Când toţi cei mici se vor mereu mai mari,
Cum sunt sătul de oameni cumsecade,
Cum fac să-nghit ceva parlamentari?

epigramă de Alexandru Hanganu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei doamne care mi-a refuzat o epigramă, cerându-mi un madrigal

Tot o epigramă
Vreau să-ţi dăruiesc;
Floarea se destramă,
Spinii dăinuiesc!

epigramă de George Zarafu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor...

Te vreau fumând pe-al vieţii fus,
Te vreau în zori şi la apus,
Te vreau şi-atunci când tu mă cerţi,
Te vreau întruna... să mă ierţi!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (31 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al: Nu vreau mai mulţi oameni în casa asta! Vreau mai puţini! Îmi vreau viaţa înapoi, fir-ar să fie! Îmi vreau tinereţea înapoi. Îmi vreau părul înapoi! Vreau... camera asta. E aşa de frumoasă... Te gândeşti să te muţi, fiule?
Bud: Nu, tată.
Al: La naiba! Nu strică să te întreb.

replici din filmul serial Familia Bundy
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi aduc aminte!

Ce este bine să fac de-acum?
Să merg mai departe, când m-am oprit din drum?
Într-un cântec vreau să-ţi spun!
Şi de pare minunat şi chiar de necuprins!
Nu poţi fi astăzi supărat
Când stelele s-au stins
Leagă-te de mine, nu vreau ca să te pierd!
Pe aceste căi, de-o viaţă-ntreagă merg!
Bucură-te azi, ca pentru totdeauna!
Cum soarele-i pe cer, aşa va fi şi luna!
Fii lumină tu, celor din întuneric!
Şi ai să-i vezi pe toţi, într-un mod generic!
Îţi aduc aminte!
Să nu uiţi ce-ţi spun, atunci când stai pe loc!
Pleacă mai departe, căci viaţa nu-i un joc!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celei mai iubite

Ne-am întâlnit, c-aşa a fost datul sorţii,
Să ne iubim acum, în pragul morţii.
Să ne iubim, nu să mimăm iubirea,
Să ne iubim cu toată dăruirea.

Nu vreau să fiu un nou amant pe lista ta,
Căci asta n-aş putea-o suporta.
Şi vreau să-ţi fiu iubit până la moarte,
Un altfel de iubit, cu totul mai aparte.

Mulţi doresc ca-n astă vieţuire
Inima să-ţi fie plină de iubire.
Harul Domnului să-ţi fie dat,
Iertat să-ţi fie orice păcat.

Este dat omului ca să iubească
Mulţi ani, aşa ca să trăiască.
Asta e dorinţa orişicui
Pe care-n viaţă vrei să ţi-o impui.

În viaţă vreau să păstrez doar ce-i frumos
Să uiţi c-am fost din când în când gelos,
Că te-am iubit cu tot sufletul, ca un nebun
În voia sorţii am vrut să mă supun.

Din multele femei pe care le-am avut,
În tumultosul, dar tristul meu trecut,
Doar tu ai fost şi rămâi mereu
Iubirea sufletului meu.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nou început

Vreau să plec, să fug cat mai departe!
Să uit, să uit că trăiesc într-o lume plina de...
Vreau atunci când sunt liber,
Roua dimineţii să îmi aducă linişte şi speranţă.
Şi afară când plouă, stropii să fie fericire;
Şi durere şi suferinţă să nu existe,
Vreau ca totul să fie o armonie;
Vreau iubirea şi pasiunea să fie fundamentul unui nou început,
Vreau soarele când apune, să simt că o zi minunată a luat sfârşit
Şi fără gânduri dureroase eu o nouă zi aştept.
Vreau să trăiesc, asta vreau!

poezie de Rareş-Mircea Jiga (octombrie 2014)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

La frontiera cu Republica Moldova

Cum să-nţeleg anomalia
Acestui strict control vamal,
Când vreau să trec în mod normal
Din România-n România.

epigramă de Alexandru Stănescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doleanţele vârstei

vreau morţii mele să-i cer o amânare
Hristos să-mi dea lumină de apostolat
am întrebări şi zâmbete în buzunare
călătoresc cu gândul în lung şi în lat.

vreau spre steaua mea să mai urc o treaptă
pe spirală albastră departe departe de foc
vreau să fac alegerea cea mai înţeleaptă
să nu pierd în beznă dramul de noroc.

mi-am pus azi noapte busuioc sub pernă
să îmi visez ursitul că mă mai iubeşte
vreau dragostea noastră să fie eternă
simt credinţa-n mine că treptat păleşte.

oda bucuriei parcă e sclipire de lanternă
la colţ de întuneric moartea mă pândeşte.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia carea afirmat că mă uit la epigramă precum viţelul la o anumită poartă

La vârsta mea, eu, într-un fel,
Sunt mândru c-am rămas viţel,
Când în al vieţii larg şuvoi
Mulţi s-au grăbit s-ajungă boi!

epigramă de Constant Petrescu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu vreau să ştiu

Eu vreau să ştiu de ce, Isuse,
Eu vreau să ştiu de ce mă doare
Şi vreau să ştiu la cine-s duse
Atâtea lacrimi şi splendoare.
Eu vreau să ştiu de ce sunt sfinţii
Îngenuncheaţi în catedrale
Şi până unde ochii minţii
Se vor împovăra de jale.

De ce Acela care cântă
Şi care vine şi adună
În prag de moarte şi de nuntă
Se-ascunde dincolo de lună.

Te rog să-mi spui aceste toate
Neînţelesuri, sau mai bine
De-n lumea asta nu se poate
Să vii şi să mă duci la Tine...

Mă ţine Tu în zborul lung
Când vreau la Tine să ajung
Să nu mai cad, să nu mai mor
Să nu mă mistuiesc în zbor.

Şi miilor de pui de cuci
Lumini de stele să le-aduci
La toţi, Isuse, să ne dai
Putere să zburăm spre rai...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promite-mi

Ce vrei să faci cu nopţile de mai
Când luna se îmbracă-n păpădii
Când te implor şăgalnic să mai stai
Plângându-mă de teama de stihii?

Promite-mi că-n cel timp ce-l vom rescrie
Mă vei iubi nevrednic de abject
Înveşmântată-n voal de păpădie
Îti voi cerşi să zac pe al tău piept.

Din trupul meu vor izvorî efluvii
De iarbă crudă, roze, liliac
Te-oi răsfăţa cu dans de păpădii
Ce-au strălucit şi-apoi s-au înălţat.

Nu-mi arvuni nici vraja de la lună
Nici maci însângeraţi care se sting de dor
Iubeşte-mi trupul parfumat cu mătrăgună
Să nu mai zbor cu păpădii ce mor.

poezie de Daniela Vîlceanu (8 februarie 2024)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi dorm

Azi vreau să dorm!
Mi s-au încâlcit neuronii,
S-au molipsit de albul nopţii
Şi de rotundul gol al lunii,
Revoltaţi...
Azi fac o pauză!
Mi s-au stins luminile gândului
Când le-am aprins forţat.
S-au cuibărit în întuneric,
Perimate...

Azi n-am idee!
Mi-au intrat ziduri în ochi
Când priveam în urmă.
S-au spart în privire
Dezgheţate...

Azi vreau să dorm!
Mi s-au umplut pleoapele de vis,
Când le goleam de tine.
S-au închis în gene,
Obosite...

poezie de Gabriela Chişcari (5 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitorul provocat

C-o tipă, agăţată cam uşor,
La care mulţi i se-nvârteau în jur,
Când vru să scrie un roman de-amor,
S-a descărcat stiloul prematur...

epigramă de Alexandru Hanganu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta sunt!

(alta, mama nu mai face!)

Vreau să trăiesc şi să scriu tot ce simt!
Nu vreau să m-ascund ca un fulg sub aripă!
Nu vreau să mă plâng, nu vreau să vă mint,
Vreau doar să mă bucur de fiece clipă!

De-oi fi judecată, nu e treaba mea!
Nici de superstiţii nu vreau să mai ştiu!
Cine-i fericit că vorbeşte cu-o stea
Îi uită pe toţi bârfitorii-n pustiu.

Am lumea mea bună, prieteni frumoşi,
Ce pot înţelege că sunt doar un om
Cu inima mare, cu paşii sfioşi,
Cu lacrimi, cu dor şi IUBIRE de-alt OM.

Nicicând n-am pretins că aş fi ce nu pot,
Am spus adevărul chiar dac-am pierdut
Şi chiar dacă viaţa părea că-mi lua tot,
Am mers înainte, chiar dac-a durut.

E clar că nu fur nimănui fericirea,
Ea vine când vrea şi când nu te aştepţi
Şi pentru că SUNT, îmi trăiesc azi IUBIREA...
.....................................................................
(Şi scriu poezii pentru oameni deştepţi!)

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce se duse vestea în ţară, mai mulţi voinici se vorbiră să meargă împreună la pândă şi să mântuiască ţara de un aşa balaur înfricoşat. Ei se înţeleseră între dânşii ca să facă un foc la marginea cetăţii, care era mai apropiată de locul unde trăia balaurul, şi în care cetate era şi scaunul împărăţiei, şi acolo să stea să privegheze pe rând câte unul, unul, pe când ceilalţi să se odihnească; şi ca nu cumva cela ce ar fi de pândă să doarmă şi să vie balaurul să-i mănânce d-a gata, făcură legătură ca cela care va lăsa să se stingă focul să fie omorât, drept pedeapsă daca va dormi când ar trebui să fie deştept. Cu aceşti voinici se întovărăşi şi un om verde, pui de român, ştii colea, care auzise de făgăduinţa împăratului şi venise să-şi încerce şi el norocul. Porniră, deci, cu toţii, îşi aleseră un loc aproape de groapă şi se puseră la pândă.

Petre Ispirescu în Balaurul cel cu şapte capete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Crăciun

Când vine Moşul o să-i spun: nu mai deschide sacul tău,
Pătrunde doar la el în suflet şi zi-i că vreau să fie al meu,
Pentru o oră, sau jumate. De mână să îl ţin, să-i simt căldura.
Hai Moşule, tu poţi s-o faci, transformă-i în iubire, ura.

Eu ştiu, tu ai puteri nemăsurate şi vei crea o lume nouă,
În care să mă vadă, să-şi dorească, măcar o dată, sau de două,
Să-mi stea alaturi, să-mi citească versul ce-l scriu acuma,
Pentru el. Hai Moşule, nu mă lua cu gluma,

Că e iubire, nu-i dorinţă ce trece iute ca să vină alte.
Eu nu vreau jucarii ca toţi copiii, nici o carte,
Il vreau pe el, privirea, ochii, gura
Ajuta-mă s-ajung să-i simt căldura.

Nu poţi Crăciunul ăsta? Nici cel trecut n-ai vrut.
Când o s-o faci? La anul? E bine de ştiut,
Că aşteptarea mă sleieşte, puterile se duc pe rând
Si o să mor, drag Moş Crăciun, cu tine si cu el în gând.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau o mamă!

Am bătut din poartă-n poartă
Şi-am cerut la fiecare
Cu-mprumut să-mi dea o mamă.
Dar n-am găsit îndurare.

Vreau o mamă cu-mprumut
Capu-n poală ei să pun.
Să plâng tot ce m-a durut,
Supărările să-i spun.

Vreau o mamă, cin' mi-o dă?
Să-i sărut mâna cea dreaptă,
Să m-alint în vocea-i caldă,
S-o mai strâng în braţe-odată.

Vreau o mamă ce mă cheamă
Să-mi sting dorul ce mă doare
Vreau o mamă să-i zic MAMĂ!
Cine-o are de vânzare?

Vreau o mamă de vândut
N-aş plăti-o cu bani grei.
Din suflet mi-aş da tribut
Şi-aş plăti-o-n anii mei!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să te am

(poezie pe cheia găurii)

nu vreau să te am
să umplu părţie din mine lipsite
de avuţie

vreau să fiu avut de unul singur

vreau să fiu atât de destul mie
atât de energic încât
aş putea electriza strălumina
un oraş întreg

şi abia atunci
vreau să te am alături

şi tot oraşul va fi casa noastră
de nebuni

si o să-i dăm foc să ardă
din temelii

poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveţi cumva vreo ''anima'' în plus?

Aveţi cumva vreun suflet de vânzare, vreo rămăşiţă-n vreun tic-tac vetust? Mi l-a muşcat un lup la vânătoare şi am rămas fără miros şi gust.
Şi când servesc la cină drama vieţii, nu simt nimic şi lacrimi nu mai curg, când mor pe rând în câte-un vers poeţii şi nu-mi găsesc poemele în gând...
Şi vreau să strig şi să mă rog la lună să nu mai plece-n zori... la felinar s-aştept ca drama asta să apună... dar ruga mea e rugă în zadar...
Şi poate ştiţi pe undeva un suflet hain şi fără de afect, că n-aş mai vrea să simt nicio durere... decoru-acesta este prea infect...
Concept fictiv, o ''anima'' spectrală e sufletul ce-l credem toţi etern, dar când plecăm spre marea siderală ne descompunem humă în infern...
Aveţi cumva vreun suflet-hologramă, trimis de îngeri dintr-o altă lume? Aş vrea să-i pun retinele ca ramă şi să îi schimb şi lacrimă şi nume...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!