Horror

Suntem actorii unui film de groază,
Cu toţii purtând măşti şi speriaţi,
Cu-atenţia in permanenţă trează,
Nici fraţii nu se recunosc de fraţi!

O lume virtuală ne înghite,
Ne zbatem, dar nu supravieţuim
Unii trăiesc din aduceri aminte,
Alţii nu apucăm să mai trăim.

Ne simţim prinşi ca fluturii-ntr-o plasă
De un copil inconştient şi rău,
E închisoare ce era "acasă",
Noian de temeri ne aruncă-n hău.

Trimite, Doamne, Tu, o circulară,
Să interzică molima de tot,
Pentru vecie, fă-o să dispară,
Căci robii Tăi, să-ndure, nu mai pot!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii şi alţii

Unii poartă-n sân scrisori,
Alţii doruri şi suspine,
Unii s-ar iubi-ntre flori,
Alţii... în mătăsuri fine.

Unii-s prinşi cu groase funii,
Alţii doar cu-n fir de iarbă,
Unii-ţi dăruiesc petunii,
Alţii... fug spre clipa oarbă.

Unii spun că eşti prea mică,
Alţii că iubeşti nebun,
Unii ar vrea... dar le e frică,
Alţii... gustă tot ce-i bun.

Unii vin pe înserate,
Alţii abia-nspre zori plecară,
Unii ştiu că se mai poate,
Alţii... tremură pe afară.

Unii vor a face valuri,
Alţii-n şoaptă se-mplinesc,
Unii doar surupă maluri,
Alţii... iar întineresc.

Unii fulgeră şi tună,
Alţii strălucesc în soare,
Unii... s-au urcat pe lună,
Alţii... se aruncă-n mare.

Unii poate vor prea multe,
Alţii nici nu îndrăznesc,
Unii, încă, ştiu s-asculte,
Alţii... trist îmbătrânesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru ţară

Trimite, Doamne, leacuri pentru ţară!
Mi-e naţia bolnavă şi flamândă;
Cu greu se-alege grâul din negară,
Iar molima, ca fiara, stă la pândă.

Revarsă, Doamne,-o ploaie de lumină
Pe ţarina de-o vreme urgisită!
Mâhnirile acestui neam alină
Şi primeneşte-i haina ponosită!

Pogoară, Doamne, binecuvântare!
Tarâna Albei Iulia pulsează...
Decembrie, în strai de sărbătoare,
Pretinde azi o Românie trează!

poezie de Valeria Merca (1 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hei, norule!

aici suntem toţi prinşi
unii mai aproape de alţii chiar şi de departe veniţi
înalţii scunzii toţi sunt aici
fără gen şi pete de culoare prinşi
azi de pământ prinşi
azi de carne prinşi
azi minunându-ne toţi
minunându-ne pentru încă o dimineaţă cu dumnezeu şi lucruri neîntâmplate
şi pentru mâine murindu-ne-ar moartea toţi suntem prinşi aici
şi tu de mâini
de inimă cu noi toţi jucându-ne
minunându-ne

... şi cerul!

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peyton: Există 6.470.818.671 de oameni pe lume. Unii sunt speriaţi şi aleargă. Alţii se întorc acasă. Unii mint ca să supravieţuiască. Alţii de-abia acum află adevărul. Unii sunt răi. Alţii sunt buni şi încearcă să lupte contra răului. 6 miliarde de oameni. 6 miliarde de suflete. Uneori, tot ce-ţi trebuie e doar unul.

replică din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toţii trăim într-o lume a sugestiilor. Caracterul nostru este modificat zilnic, în mod inconştient, prin asocierea cu alţii.

Swami Shivananda în Puterea Gândului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura catedră de morală a neamului nostru românesc este biserica. Mântuitorul doreşte să trăim toţi oamenii ca fraţii pentru că acesta este arhetipul convieţuirii din rai. Spre aceasta tindem şi Mântuitorul de aceea a venit în lume: să ne pregătească pentru a trăi. De aici, de pe pământ, să ne pregătească pentru rai. Şi asta face Biserica, îi adună pe oameni. De aceea o să găsiţi atât în Sfânta Scriptură, cât şi la începutul predicii oricărui preot, de fiecare dată, care se adresează cu: "Fraţi creştini, iubiţi fraţi creştini... Iubiţi fraţi şi surori în Domnul". Acestea sunt iată, modalităţile de adresare ale unui slujitor al bisericii către cei care sunt în biserică şi în comunităţile respective. Biserica aşa face, aşa gândeşte. Preotul este frate cu enoriaşii, cu cei pe care-i păstoreşte. Nu este gândit a fi şeful lor, conducătorul lor de nu ştiu ce rang, ci frate. Suntem fraţi cu toţii.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-mă să plâng

(in memoriam Monica Vlăduţ Neagu)

Când vreau să plâng, lăsaţi-mă să plâng,
Există dureri ce n-au alinare;
Crâncen, dacă din dinţi şi din pumni strâng
E fiindcă mă simt fulg într-o vâltoare!

Când ne luptăm pentru victorii mici,
Gata să ne distrugem, parte-n parte,
Uităm ce puţin zăbovim pe-aici
Şi cum parşiv, pândeşte crunta moarte.

După ce legi ne selectează ea
Nu am aflat, într-un noian de veacuri;
E sigur doar că vine să ne ia,
Căci pentru moarte nu există leacuri.

Trăim haotic şi nesăbuit,
Crezându-ne-ai destinului stăpâni,
De fapt, mergem pe muchie de cuţit,
Când ne trezim. suntem deja bătrâni!

O, moarte, nemila ta mă deprimă!
De-ar exista o justiţie mare,
Care să te condamne pentru crimă
Să zaci pân-ai să mori în închisoare!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ce o trăiesc

Doamne, aş vrea să te privesc în ochi
şi să îţi spun despre iubirea ce o trăiesc,
să îngenunchez cu sufletul
şi să recunosc în faţa ta că mă arde,
sunt plină de ea cum e cerul plin de tine,
mă doare până la lacrimi,
iar inima mea e ca o temniţă:
acolo e el, acolo eu, amândoi prinşi pentru vecie...
Eu am gustul lui de gutuie răscoaptă,
mi se scurge prin toţi porii,
iar ca să pot trăi, mă furişez în el,
lasându-mi urmele ca pe un jurământ,
apoi, sângele pe care-l respir, mi-l fac templu.
Da, Doamne, bărbatul acesta mi-e aripă
şi mă ustură carnea unde îmi creşte,
ca tăietura unui păcat,
aşa simt durerea...
De aceea, te rog, să-mi laşi,
această dragoste
chiar şi sub forma unei cruci
pe care o voi duce pe braţe,
sărutând-o la fiecare încercare,
la fiecare lovire de pietre...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

Ne-a fost aleanul lung şi zdrobitor,
Şi zilele chinuitoare şi năpăstuite,
Dar mie care mă topesc de-al tău dor
Cum mi-au fost zilele, cum mi-au fost crud părinte?

Din depărtări vin nori înneguraţi
Şi fulgere şi stoluri de furtună,
Căci întunericul înghite şi ultim clar de lună
Căci moartea îi înghite pe-ai mei fraţi.

Şi răsăritul de va fi s-apuc
Şi moartea care vine să o păcălesc
Atunci în ale veşniciei timpuri eu mă rătăcesc
Departe de ce-am dus şi ce-am să duc.

Căci cel ce-nfruntă soarta şi norii de furtună,
Şi cel ce luptă pentru ce crede că e drept
În a soarelui lumină priveşte ca la lună
Nebântuit de temeri şi nici pic de regret.

poezie de Ionuţ Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce dacă?

Ce bine e să fii doar gură-cască
Şi să priveşti la alţii cum muncesc,
Să nu te doară nici măcar la bască,
Atâţia mor de lene... dar trăiesc!

epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte virtuală

Îngerii citesc pe faceboock
Doamne, sau e doar vrăjală?!
Sună-n ceruri trâmbiţi stranii
Dintr-o lume virtuală?!

Vezi plutind spre transcendenţă
Candele nutrind ca-n zare,
Într-o lume decadentă
Să găsească împăcare?!

Vezi în chipurile cele
Statice şi fără rid,
O speranţă pentru mâine?!
Vezi vreodată vreun motiv?

Pentru care-această luptă,
Bloguri, pagini, chat, ori temeri
E reală?! Tu, ascultă
Om! Cu omul vrei să semeni?!

Android, ori smarth robotic,
Nu-ţi da timpul spre vânzare!
Nu te pierde! Ce haotic,
Virtual şi lent se moare!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O rugă la Iisus

O să trăim prin Tine-o-ntreagă lume,
Dar, Doamne, astăzi, nu, nu ne-aştepta!
Ne zbatem iar cu sufletu-n genune...
Iartă-ne Doamne, să putem zbura!

Să pot să îngenunchi, mă iartă, Doamne!
Genunchiul meu e-o piatră de hotar
Ce sub povara crucii, oh, cât doare!
Lumina vieţii ne-o adu în dar!

Mi-e lacrima ocean de suferinţă...
Şi cum pot plânge malul unei pleoape?!
la Tine plec genunchiul în căinţă,
Căci vreau să fiu de Tine mai aproape.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aduceri aminte

Azi nu mai ştiu nici să plec, nici să vin,
Sunt un suspin din aduceri aminte
O aripă ce flutură-a chin
Un val ce se rupe de-o punte,
Am rămas ca o piatră de munte
Ciobită de vânt, risipită de ploi
Şi-adesea un om ce pictează cuvinte
În zadar, despre vise, despre vise şi noi...

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Asta-i viaţa - să ne deschidem unii faţă de alţii, să ne simţim bine, să simţim că suntem îndrăgostiţi.

definiţie de Laura Dern
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am să-nchid mincinosul Facebook
Pentru că am rămas tot singur cuc
Toţi prietenii mei din virtual
Nu fac cât unul singur, dar real!

Când primeam flori de plastic, mai ştiţi? Ne supăram;
Primim azi doar poze şi ne entuziasmăm,
Cu toţii, suntem doar o tristă gaşcă de postaci,
Cu mii de prieteni, dar de prietenie săraci!

În virtual mă simt de parc-aş fi paralizat
Pot să scriu, să vorbesc... atât! Da-n rest stau nemişcat;
Şi n-aş vrea să-mi pierd viaţa mea reală
C-o jalnică iubire virtuală!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uităm că istoria nu va uita pe vinovaţi; şi vinovaţi suntem cu toţii: unii, pentru că am tăcut; alţii, pentru că am greşit; cu toţii, pentru că am suportat.

citat celebru din Ion Antonescu (1 decembrie 1940)
Adăugat de Bernard
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem cu toţii banali. Suntem cu toţii plictisitori. Suntem cu toţii spectaculoşi. Suntem cu toţii îndrăzneţi. Suntem cu toţii timizi. Suntem cu toţii eroi. Suntem cu toţii neajutoraţi. Depinde doar despre ce zi discutăm.

citat din Brad Meltzer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aveţi senzaţia că suntem cu toţii şefi? Ne dăm singuri bilet de voie!

aforism de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria nu va uita pe vinovaţi; şi vinovaţi suntem cu toţii: unii pentru că am tăcut, alţii, pentru că am greşit; cu toţii, pentru că am suportat.

citat clasic din Ion Antonescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

112-Caracal, salvaţi copiii!!!

Mi-e groază, Doamne, că e plin pământul
De proxeneţi, corupţi şi criminali
Ce sapă unei ţări întregi mormântul,
Căci au puterea veşnicii penali.

Mi-e groază, Doamne, să mai merg pe stradă,
Să spun ce simt, să scriu, să mai visez,
C-am devenit de multă vreme pradă
Şi n-am la cine să mă adresez.

Părinţii stau cu frică şi m-aşteaptă
S-ajung acasă teafăr de la şcoală,
Aşa e lumea, Doamne, nu e dreaptă,
E mult mai tristă, mult mai rea şi goală.

Mi-e groază, Doamne, să mai fiu copil,
Îmbătrâneşte-mă, acum, pe loc,
Şi du-mă într-un prăpădit de-azil,
Că viaţa mea a devenit un joc

Şi cum se-nvârte roata nebuniei
Aşa se pare că va fi cu noi,
Ajunşi în valul negru-al tragediei
Formăm sfioşi la 112.

Şi-n pieptul nostru, glasul arzător
Cuprins de groaza clipelor ce vin,
Tot aşteptând un semn de ajutor
Apucă să strecoare un: Amin!

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!