De unsprezece ani mă sărut numai cu marea
şi moartea albeşte deasupra mea

Garlonta Gabriela în Gabriela Gârlonţa, POEZII ÎN ALB-NEGRU/ SCHWARZWEISSGEDICHTE, IMAGO,SIBIU,2002,p.7
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unsprezece ani mă sărut numai cu marea
Şi moartea albeşte deasupra mea

Gabriela Gârlonţa în Gabriela Gârlonţa, POEZII ÎN ALB-NEGRU/ SCHWARZWEISSGEDICHTE, IMAGO,SIBIU,2002,p.7
Adăugat de Gabriela Gârlonţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

salvador dali
mustaţă de ornament
ploaie decentă

Garlonta Gabriela în Gabriela Gârlonţa, Casa Amintirilor,Editura Art Creativ,Bucureşti,2021
Adăugat de Gabriela Gârlonţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea înclinată

Deasupra mării înclinate,
Deasupra orizontului,
Trudeşte nava.

Osul nasului ei cenuşiu ca ceaţa,
Inima ei aprigă ca marea,
Ea vine de la drum lung,
Ea pleacă la drum lung.

Deasupra mării înclinate,
Deasupra orizontului,
Ea trudeşte – aprigă ca marea, cenuşie ca ceaţa.

Ea este luminiţa verzuie din noaptea cenuşie.
Ea vine şi se se duce prin ceaţa mării.
Ea trudeşte deasupra orizontului înclinat.

poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castelul de nisip

Am construit un castel de nisip
timp infinit pentru fundament
cărămizi mici
mai mici
tot mai mici
una sub alta
era minunat castelul nostru de nisip
dar a venit un val
să începem iar acest joc estival
răspunde, vreau să ştiu

poezie de Garlonta Gabriela din Gabriela Gârlonţa, Poezii/Poems,Editùra ADALEX,Sibiu,,2010
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe marea întunecată
ţipătul unei raţe sălbatice
albeşte vag.

haiku de Matsuo Basho
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unsprezece minute. Lumea gravita în jurul a ceva ce dura doar unsprezece minute.

Paulo Coelho în Unsprezece minute (2003), traducere de Pavel Cuilă
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unsprezece metri

Distanţă aflată precis
Pe ruta abis-paradis...

distih de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Moartă

Seninul cade peste Marea Moartă
valurile,
dune de nisip ca ceara,
cerul deasupra
un deşert de cenuşă
de care atârnă
stele blonde, căzătoare,
inimi de sare înoată
în apele turcoaz.

Iordanul sfidează singur moartea
împrospătează grota
cu apă dulce,
sub nivelul mării
se moare câte puţin.

Pe mal cristale gălbui
sărută soarele levantului.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi moartea rătăcind în marea ei livadă în care stăpâneşte numai capriciul ei; Tu ştii al cui e rândul?

Yunus Emre în Moartea
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut...

Sărut palma vântului
Şi buza pământului,
Sărut zarea cea albastră,
Şi pasărea cea măiastră.

Sărut viaţa, zestrea mea,
Fie de-i bună sau rea,
Sărut crâmpeie de lună
Când îi urez: "Noapte bună!".

Sărut valu-nvolburat
Ce talpa mi-a mângâiat,
Te sărut, rază de soare,
Ce mă legeni pe picioare.

Sărut mâna ta, măicuţă,
Şi guriţa de frăguţă,
Sărut inimioara ta
Ce-ai pus-o în calea mea.

Sărut tot ce e lumesc
Căci îmi place să iubesc,
Sărut pana şi cuvântul
Prin care îmi exprim gândul.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea este marele rezervor al vieţii. Numai înţelegând marea trecere, ordinea şi ritmul ei vom fi împăcaţi cu noi înşine.

Arthur Schopenhauer în Viaţa, amorul, moartea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai muzica

Numai muzica e perfectă, îmi spunea
un prieten, şi moartea aş adăuga eu,
numai muzica şi moartea sunt perfecte.
sunt două femei fără cusururi
au părul buclat şi talia fină, au
gleznele subţiri şi mâinile mici, ştiu
să facă conversaţie şi să cânte la
clavecin, avere n-au, asta e adevărat.

Numai muzica e perfectă, îmi dpunea
un prieten, eu am adăugat şi moartea
în această paradigmă, uitaţi-vă la ea,
seara în special, când tocurile înalte
i se aud bătând în adâncul sufletului,
acest gang fărp sfârşit, fără lumină,
fără răspunsuri, fără iertare...

Numai muzica şi moartea.

poezie de Mihai Duţescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţătoarei mele

Doamna Ortansa Costânceanu

Dragă Doamnă Învăţătoare
vă sărut pe frunte viaţa
amintirea rău mă doare
cuvântu-i rece ca gheaţa

Vă sărut pe frunte viaţa
gândul vi-l sărut cu drag
de cuvinte-mi arde faţa
doar o umbră stă în prag

Gândul vi-l sărut cu drag
amintirea rău mă doare
depărtarea flutură un steag
dragă Doamnă Învăţătoare

Viaţa mea acum vi-i partea
vă sărut pe frunte moartea

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (4 iunie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respirări

soare cu dinţi
se dezbracă de rele
cu floricele

ploaie de vară
porumbei vagabonzi
cântă manele

pe lacul de aur
o lebădă albă
mă sărută timid

ah, polixenia
cum ai stiut să ascunzi
pisica roşie

de ce, medeea
ţipă copilul din mine
oh, de mânie

ahile e mort
viespea îşi lasă fierea
în calcâiul meu

a nu face e
un lucru greu sa faci
e ca un lătrat

pisica neagră
aduce norocul alb
la poarta popii

pe lacul de aur
limbi de foc alb-negru
petale de vis

doar în poveste
e fericit un copil
şi barza plânge

In spate o stradă
şi o pasăre albă
gravidă de nea

poezie de Garlonta Gabriela din Gabriela Gârlonţa, Casa Amintirilor,Editura Art Creativ,Bucureşti,2021
Adăugat de Gabriela Gârlonţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot oraşul vorbea de pasărea cea minunată. Când doi oameni se întâlneau, oftau numai şi se înţelegeau; unsprezece copii cocoşaţi au fost porecliţi cu numele ei, dar niciunul nu cânta ca ea.

Hans Christian Andersen în Privighetoarea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea este minunată

venind din mâinile Domnului
care a adus-o aici
pentru a dormi deasupra lumii
marea este minunată

pământul se smochineşte
luna se năruie
stelele se desfac una câte una
în ninsoare de pulberi

dar marea
nu se schimbă
iar ea evadează din palmele noastre
şi revine în palmele noastre

şi este-însoţită de somn...

de dragoste, de frângerea

sufletului
tău
pe
buzele mele.

poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ducesa: Da... ai plecat... şi mi-a plecat nădejdea...
Acum mi-e bucurie numai moartea...
Da... moartea... Înainte numai vorba
De moarte şi mă-nfricoşa... Pe-atunci
Doream o veşnicie-a vieţii...

replică celebră din piesa de teatru Henric al VI-lea, scenariu de William Shakespeare
Adăugat de Jokerisalive
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de vară-
dansul Perseidelor
deasupra terrei
oiştea Carului Mare
stând neclintită pe cer

tanka de Gabriela Genţiana Groza (18 august 2021)
Adăugat de GabrielaGenţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar albastru de Crăciun

Ninge pieziş
La geamul meu
Văd pe furiş
Ca Dumnezeu

Cerne mărunt
În ochii mei
Ceva mai sunt
Numai de vrei

Albeşte negrul
Albastrul piere
Ţi-aş da întregul
Cer de l-ai cere

poezie de Marius Robu din Aproape alb (19 decembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine s-a rezemat odată de un copac, cine s-a gândit vreodată cu melancolie la singurătatea lui, nu poate să nu întâmpine moartea cu sentimentul de a fi, orice s-ar întâmpla, deasupra ei, puţin deasupra ei, zâmbindu-i cu îngăduinţă, cu amiciţie, cu o uşoară emoţie de revedere, cu o uşoară înfiorare senzuală.

Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!