
***
În lungul meu drum prin literatură am întâlnit și poeți buni dar OMUL din ei, doar cu gândul la sine, purta pe umeri mantia invidiei, a urii și a răzbunării ca și când ar fi ceva genetic. Târziu mi-am dat seama că, neputincioși fiind, în sufletul lor se produse o fisură
Teodor Dume (21 septembrie 2021)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre suflet
- citate de Teodor Dume despre suflet
- citate despre poezie
- citate despre literatură
- citate despre invidie
- citate despre gânduri
- citate de Teodor Dume despre gânduri
- citate despre genetică
Citate similare

Singur ...
mi-am luat singurătatea de mână
și am scos-o puțin la plimbare
pe o bancă
din parcul de alături
ședea Dumnezeu
era frig și purta
un hanorac cu glugă
ne-am privit ca și cum
ne-am duce moartea pe umeri
apoi a lăcrimat
ca un copil căruia i se furase mingea
atunci mi-am amintit de mama
care îmi spunea că și Dumnezeu plânge
când rămâne singur
și e îngrozitor să fii singur...
poezie de Teodor Dume (2021)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre singurătate
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre plimbare
- poezii despre parcuri
- poezii despre moarte
- poezii despre mamă
- poezii despre copilărie
- poezii despre Dumnezeu

Răzbunarea este arma celor neputincioși, plini de sine, incapabili a privi în ei înșiși
Teodor Dume (10 septembrie 2021)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa în care am vrut să o strig pe mama
mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum privești lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă și a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă țină de mână așa cum o făcea
când eram mic
de jur împrejur liniște
și o mlaștină invizibilă
din care
încercam să ies
transpirația ieșită prin piele
îmi năucea privirea
gol și singur în fața
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
și plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama
mi-am amintit atunci ziua în care
tata și-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână și
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare
în dimineața aceea am plâns
gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
și atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
și am plâns
ploua și era frig...
(Autor: Teodor Dume)
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre vorbire, poezii despre tăcere, poezii despre tată, poezii despre ploaie, poezii despre negru sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Legături
am umblat prin copilărie
ca pe calea republicii duminica
cu mâinile înfundate-n buzunarele
strâmte ale raiaților
și am ieșit infectat
cu iluzii
ceva se mișca în mine
prin piele îmi țâșnea libertatea
oamenii ieșeau din gesturi
îmi închipuiam că așa trebuie
să iasă fiecare din el
depinde când și cum
după ce am mai crescut
mi-am dat seama că viața
este un abces strâns
în interiorul trupului
nu nu-mi amintesc să fi fost bolnav
dar asta nu interesează pe nimeni...
mai târziu
o paralizie ivită pe limbă
a produs schimbarea
blocuri străzi oameni și sentimente
toate altfel...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre schimbare, poezii despre republică, poezii despre mâini, poezii despre libertate, poezii despre creștere sau poezii despre boală
În timp ce Tenzing, îngrijorat, îl fila de jos, Hillary s-a strecurat într-un gol dintre pintenul stâncii și o muchie verticală din zăpadă, de la marginea acesteia. Apoi a început să se cațere încetul cu încetul pe ceea ce mai târziu va purta numele de Pasul lui Hillary. Urcușul era extenuant și Hillary înainta pe bâjbâite, dar a continuat până când, după cum avea să scrie: în cele din urmă, când m-am târât afară din gol, ajunsesem deasupra stâncii, pe o terasă largă. Mi-am tras sufletul câteva clipe și, pentru prima dată, am simțit că nimic nu poate să ne împiedice să ajungem pe vârf. Mi-am înfipt bine picioarele în stâncă și i-am făcut semn lui Tenzing să urce. În timp ce trăgeam cu greu de coardă, Tenzing înainta în zigzag prin fisură, iar când a ajuns sus, a căzut epuizat ca un pește pe care tocmai l-ai scos cu greu din mare.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre stânci, citate despre început, citate despre zăpadă, citate despre timp, citate despre picioare sau citate despre pești

Oamenii buni și prietenii adevărați sunt cei care știu să coboare în sufletul tău simțindu-le doar prezența, nu și zgomotul pașilor.
aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre suflet, aforisme despre prietenie adevărată, aforisme despre prietenie, citate de Teodor Dume despre prietenie, aforisme despre oameni buni, aforisme despre adevăr sau citate de Teodor Dume despre adevăr

Mi-am regăsit
Mi-am regăsit liniștea în cuvinte,
Când haosul punea stăpânire între virgulă și spațiul dinainte.
Mi-am regăsit culoarea în imagini,
Când non-culorile scrijeleau zgârieturi în cretacic.
Mi-am regăsit timpul sau doar o parte
Pierdut printre rânduri sau devieri din aproape-n aproape.
Mi-am regăsit zâmbetul în fotografii,
Acum rămas pierdut printre amintiri.
Mi-am regăsit dorul de mine,
Pe treptele abandonării de sine.
Mi-am regăsit pasiunea pentru cunoaștere,
Abilitate dezvoltată din naștere.
Mi-am regăsit chemările,
Am lăsat în urmă uitările.
Mi-am regăsit ceea ce declarăm pierdut,
Însă, tot a rămas ceva în necunoscut.
Mi-am regăsit adăpost
Când sufletul se zbătea între tăcere și zgomot.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre spațiu și timp, poezii despre naștere, poezii despre imagine, poezii despre fotografie sau poezii despre dor

Când pe suflet ți-se formează pojghița urii ești un om ratat.
aforism de Teodor Dume din Dresorul de umbre (2017)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am lăsat amanet sufletul și numele pentru atunci când copilul meu îmi va spune: Te-am iubit, tata!
aforism de Teodor Dume din Potcoave pe suflet
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre tată, citate de Teodor Dume despre tată, aforisme despre iubire, citate de Teodor Dume despre iubire, aforisme despre copilărie sau citate de Teodor Dume despre copilărie

***
Mi-am lăsat amanet sufletul și numele pentru atunci când copilul meu îmi va spune: Te-am iubit, tată!
Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tată, citate despre iubire sau citate despre copilărie

Clipă în care am vrut să o strig pe mama
mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum privești lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă și a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă țină de mână așa cum o făcea
când eram mic
de jur împrejur liniște
și o mlaștină invizibilă
din care
încercam să ies
transpirația ieșită prin piele
îmi năucea privirea
gol și singur în fața
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
și plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama
mi-am amintit atunci ziua în care
tata și-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână și
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare
în dimineața aceea am plâns
gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
și atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
și am plâns
ploua și era frig...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun, clipa în care am vrut să o strig pe mama
mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum privești lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă și a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă țină de mână așa cum o făcea
când eram mic
de jur împrejur liniște
și o mlaștină invizibilă
din care
încercam să ies
transpirtația ieșită prin piele
îmi năucea privirea
gol și singur în fața
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
și plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama
mi-am amintit atunci ziua în care
tata și-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână și
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare
în dimineața aceea am plâns
gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
și atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
și am plâns
ploua și era frig...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul devine liber și fericit doar prin faptele lui.
aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre fericire sau aforisme despre devenire
Va purta al răzbunării jug anevoios, greu cine îndrăznește să râdă de omul lui Dumnezeu.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre religie sau aforisme despre Dumnezeu

Răzbunarea este arma celor neputincioși, incapabili a privi în ei înșiși.
aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Neconcordanță
Nu mi-am dorit această stare
de om înnebunit de ea,
nu mi-am dorit a ei plecare
și n-am dorit a nu mă vrea.
Nu mi-am dorit să stau cu gândul
împleticit de buimăceli,
nu mi-am dorit să-mi cheme visul
acele stări de amețeli.
Eu mi-am dorit doar o poveste,
și-al ei final doar fericit,
eu mi-am dorit să urc pe trepte
cu gândul că sunt eu iubit.
Eu mi-am dorit doar sărbătoare
în ochii clari și al meu vis,
eu mi-am dorit iubirea mare,
și-acum, eu sunt doar un proscris.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre visare, poezii despre sărbători, poezii despre sfârșit, poezii despre ochi, poezii despre gânduri, poezii despre fericire sau poezii despre dorințe

- om rău
- Omul rău este acela care se închide în sine și tace.
definiție aforistică de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre tăcere sau aforisme despre oameni răi

Mulți dintre scriitori și poeți consoderă literatura de copii ca fiind o literatură mică ceea ce complet fals. Ba dimpotrivă, acest gen de literatură cere multă pricepere și multă delicatețe. Așa că scriitorul sau poetul trebuie sa aibe un nivel superior de abordare a genului literar în cauză.
Nina Cassian în Interviu TVR (1972)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nina Cassian despre literatură, citate despre scriitori, citate de Nina Cassian despre scriitori, citate de Nina Cassian despre poezie sau citate despre delicatețe

Încrederea în sine
Omul sie-și este stea; sufletul ce poate
Face ca un om cinstit să fie și perfect
Va porunci luminii, influenței, sorții;
Nimic nu-i pentru el prea grabnic sau târziu
Faptele ne sunt îngeri, buni sau răi,
Fatale umbre care ne urmează.
poezie celebră de Ralph Waldo Emerson
Adăugat de Mihoci Manuela

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre încredere, citate de Ralph Waldo Emerson despre încredere, citate de Ralph Waldo Emerson despre suflet, poezii despre perfecțiune sau citate de Ralph Waldo Emerson despre lumină
Mi-am dat seama, prea târziu
Mult prea repede-am căzut
Când din flori ai apărut.
Pe spate eu am căzut,
Toată viața am zăcut.
Să mă ridic, n-am putut,
Și m-am transformat în lut.
Poate tu, asta ai vrut,
Când din flori ai apărut.
De-atunci, mult timp a trecut.
Din cenușă-am renăscut,
Pe tine iar te-am văzut,
Pe spate, n-am mai căzut.
Acum, noroc am avut
Că tu mi-ai dat un sărut.
Viața nu mi-am mai pierdut
Și-am rămas pe acest lut,
Să trăiesc, nu ca-înainte,
Fiindcă m-am învățat minte.
Atunci când răsari din flori,
Tu nu vrei să mă omori.
Tu vrei doar să mă iubești,
Fericire să-mi dorești.
Viața vrei să ne unim
Și-împreună să trăim.
M-ai convins, acuma știu.
Mi-am dat seama, pre târziu.
poezie de Dumitru Delcă (17 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre trecut, poezii despre sărut, poezii despre noroc sau poezii despre flori